Traseu nemarcat
Circuit de aproximativ 10-12 km lungime si care poate fi parcurs in 5-6 ore
Obiective de vazut dealul Cetatuia si Ticlau, in debutul de la gura Vaii Lesului, apoi abrupturile estice si vestice ale succesivelor bancuri de gresii, in partea a doua a traseului, dupa dealul Copaii, panorama spre valea Loznisoara si varful Pietros, apoi spre satul Preluci si Lozna-specific zonei suprafetele acaparate de iarba neagra-Caluna vulgaris, la cele mai mici altitudini in Romania.
Atentie-in sezonul cald si secetos nu prea exista surse de apa potabila.
Aeriana spre Preluci – Autor: Lucian Petru Goja
Vezi GALERIA FOTO (click aici…)
Pornim din Baia Mare la ora 7 dimineata, spre dealul Mesteacan si dupa aceea in avalul malului drept al Somesului, de la Rastoci spre Ciocmani.
Dincolo de pod viram stanga si continuam in amontele malului stang al Somesului, spre Clit–Lozna.
Admiram, cu tot cerul plumburiu, oglindirile matinale ale raului, impresionantele salcii si plopii, superbele bancuri de gresii ocru-sure aducand cu niste inlantuite, pe cativa km, contraforturi si bastioane de medievale citadele separate de vaile orientate nord-sud, unele parcurse de drumuri pietruite spre nebanuitele asezari muntenesti salajene, altele scurte, de regula forestiere sau foste cai tehnologice de acces spre vechile exploatari de carbune.
De altfel, la niciun km de podul Ciocmaniului, acolo unde un banc de gresii e exploatat in cariera din vara lui 2006, Mitica I. ne arata stratul de carbune orizontal, nu mai lat de 25-30 cm, aflat sub circa 5-6 m paturi ruginii de gresii fine.
Lipsa vegetatiei exuberante in acest sezon ne inlesneste admirarea, la baza bancurilor, unor succesive abri-uri cu diferite forme si ca marime dezvoltari, nici pe departe insa atat de spectaculoase precum cele mai sud-vest-vest de la Testioara.
Lasam in dreapta rezervatia naturala de la Stanu Clitului si pe un deal din dreapta, biserica de lemn cu sarpanta si turla trase-n tabla galvanizata din Clit.
Continuam spre Lozna (comuna formata din satele Lozna, cunoscuta de la 1338 ca Loznapatak-Valea Loznei, situata la poalele nord-estice ale dealului Pietros, Cormenis, spre est si atestat 1554, Preluci la vest-sud-vest, atestat 1625 si Valea Lesului-atestat abia in anul 1956).
Pe stanga, in curs de stringenta necesitate de renovare, apare biserica de lemn din Lozna, monument istoric datat 1813 si purtand hramul Sf. Dumitru, in apropiere mai noua basilica ortodoxa, grandios-kitchoasa.
In dreapta ramane drumul pietruit ce duce-n circa 9 km in Valea Loznei apoi, deasupra soselei asfaltate, de asemeni in dreapta, se iveste dealul Cetatuia-325 m ), gura Vaii Lesului si apoi, impresionant prin clinturile bej-sure de gresii, Ticlau (371 m), asfaltul continuand pe malul stang al Somesului spre Cormenis si Rus.
La ora 8,40, dupa 80 km parcursi din Baia Mare (din care 28 de km reprezentand o bucla impusa de culoarul Somesului si lipsa podului de legatura Letca–Lozna, trecerea putand fi facuta eventual cu bacul), debarcam, luandu-ne rucsacii de tura, betele de trekking, o luam din gura Vaii Lesului inspre amontele acesteia, pe drumul auto-forestier alunecos din pricina zapezii, nu mai groasa de 5-8 cm, dar mai ales a cuiraselor de gheata.
Imediat la stanga (est) bancul de gresii inalte si etajate din Ticlau ne atrag atentia.
In versant, deasupra unei brane, descoperim un prim abri (nu mai afund de 2 -3 m, cu portalul arcuit de 6-8 m ne spune la intoarcere un localnic), dedesubt, succesive terase rezultate prin clivarea spre vest-nord-vest.
Mare pacat ca vremea era mohorata, oricum Ticlaul merita admirat si fotografiat chiar in zilele insorite abia la ceas de amurg, datorita expunerii sale.
Privind de la Ticlau spre est-sud-est, vedem culme lunga inseuata, acoperita cu paduri de foioase, in care din loc in loc se evidentiaza gresoasele bancuri cu stratificari orizontale. Acestea apar doar mai apoi in versantul din dreapta, ceva mai scund la inceput, inseuat intre Cetatuia si dealul Cornetu (382 m, la sud de prima).
Numerosii arbori incinsi de exuberante exemplare de iedera verde-intunecata, proiectati pe versant, ne-au indus in eroare la inceput, facandu-ne sa credem ca am descoperit portaluri de caverne sau cel putin abri-uri.
Valea Lesului pare acum un modest paraias prins in gheturi, sparte ici colo de ciobanii sibieni aflati in plina transhumanta, creand locuri de adapare turmelor de oi turcane si tigai in care aparusera deja primii miei.
Aproximativ 4,5-5 km continua drumul auto-forestier pe Valea Lesului (nord-sud), versantii abrupti si apropiati fiind adesea afund ferestruiti de firave cursuri de paraie orientate est-vest.
Ceea ce confera pitoresc vaii sunt insa bancurile de gresii stratificate, cu frecvente mici abri-uri in baza, la nivelul straturilor impermeabile de marne gresoase, mai apoi onctuoase, caolinizate.
La un moment dat, in dreapta vaii, dentificam un abri semicircular si in apropierea acestuia alte trei, descrescande ca marime, desprinse din banc si glisate spre est circa 2 m, aducand a nari uriase.
Dupa 1 ora si 45 de minute de la plecare atingem capatul drumului forestier in dreptul unei denudari de marne gresoase, precedate ceva mai in aval de un frumos strat de calcare gresoase aflat intre argile.
La capatul drumului forestier, Valea Lesului se formeaza prin confluarea a trei paraie afund taiate-n gresii cu aspect de scurte stramtori. Unul sudic, altul sud-vestic si celalalt vestic.
De aici traversam valea, nu mai lata de 1,2 m, suim pe un picior in trepte, acoperit de frunzis gros de fag, pudrat cu proaspata nea, atingem culmea, marcata silvic cu banda rosie, dupa 2 ore de la plecare.
Realizam ca nu suntem pe culmea principala ci pe prima intermediara, interpusa de la sud spre nord intre Valea Lesului si valea Loznisoara, situata spre vest (necesar si cam unic reper pentru orientare).
O bufnita decoleaza maiestuos dintr-un fag, falfaindu-si lenesa silentioasele aripi.
Culmea avanseaza cateva sute de metri spre nord dupa care se curma cu un abrupt, spre vest alt abrupt cu gresii verticale terasate, inaccesibile, scurse-nspre o afunda vaiuga.
Decidem sa continuam pe culme spre sud, aproximatic 150-200 m, apoi, ajungem la obarsia vaiugii, urmand o lejera bucla in U spre sud-sud-vest-vest si apoi spre nord.
Dam de o poteca si imediat dupa aceea de un vechi drum de caruta.
Aici, curios, remarca intercalarea fagetului cu salcami maturi.
Patru caprioare trec culmea parcursa de acest frumos drum descris pe curba de nivel, pentru a se mistui speriate in vaiuga din dreapta.
Ne aflam pe o culme orientata sud-nord dar si acesta se dovedeste a nu fi cea principala, cu dealul Copaii (410 m), de unde am fi putut vedea valea Loznisoara (treimea superioara) motiv pentru care mai facum o scurta volta sud-sud-vest.
Ajungem pe culmea unde fagetul acapareaza versantii nord-vestici-nord-estici iar gorunetul pe cei sud-vestici si vestici.
Aici, intre ramurile puternice ale unui fag, observ un cuib de uliu.
In stanga, abia acum vedem valea Loznisoara si mult spre sud, dealul Pietros cu varful retezat si inconfundabil (pe care am suit cu D. Istvan si A. Stefanoiu, din Testioara, in debutul iernii 2007/8).
Departe, spre nord-vest, apare pentru prima oara satul Preluci dar vremea neguroasa ne saboteaza intentiile foto.
S-a facut ora 11,15 si trecusera de la debutul turei mai bine de 2 ore si jumatate.
Pe culme remarcam urme recente de cerb iar in frunzisul pudrat cu nea recolta de ghinda.
Urmam culmea spectaculoasa, cu abrupt gresos spre vest si insule intinse specifice zonei, cu tufe de iarba neagra (Caluna vulgaris, margelate diafan cu bobite mici, bej-violacee), suind pe un varf de unde putem vedea nu doar Prelucile ci si putin din zona sudica a Loznei.
Sub versantul abrupt, ca o faleza, o encalva plantata cu pini ofera binevenita pata de culoare, contrastand plastic cu geometriile destul de terne ale holdelor inguste.
Urmam culmea spre nord, depasim o inseuare, constatam inca o data ca culmea principala se desprinde spre vest-nord-vest.
Traversam o splendida plantatie de pin rosu intercalata, si concurata fotogenic, cu un mestecanis cu trimiteri siberiene, inca o data regretam lipsa luminii corespunzatoare, daca nu si a soarelui care, parca pentru a rade de noi, descrisese o ingusta, auriu-purpurie, geana feerica deasupra orizontului sud-estic, apoi disparu definitiv.
Vedem spre stanga afundul sleau al unui vechi drum de carute ce duce spre Preluci.
Mai intai il ignoram si-l depasim vreo 300 m spre nord apoi, punem harta in situ, ne dumirim ca am gresit iar la ora 12,20 revenim in sa si coboram pe acest drum afund, frecvent blocat cu doboraturi de vant, alunecos din cauza inghetarii si a zapezii pufoase care atinge aici 8-12 cm grosime.
Pe trunchiul unui fag remarcam borna silvica III/27.
La stanga, jos, e valea Loznisoara, spre vest-nord-vest satul Preluci cu o bisericuta de lemn avand sarpanta si turla argintii, trase-n tabla galvanizata, dincolo de sat valea Loznei, acompaniata de drumul pietruit, rectiliniu.
De la borna silvica sleaurile se afunda spre nord-nord-vest, impartindu-se-n trei.
Noi urmam culmea accidentata la inceput.
Remarcam la dreapta ei un drum de carute ce duce pe curba de nivel spre dealul Cornetu – versantii estici si apoi in Valea Lesului.
Aici decidem eronat, in loc sa urmam culmea sau poteca pe curba de nivel, din dreapta, ne-angajam la stanga culmii, pe un drum puternic descendent in serpentine spre Preluci.
Traversam o zona cu huci de alun si salcam recent devastata de localnicii care carasera trunchiurile bune de foc, abandonand haotic ramurisul prin care traversam cu greu.
Renuntam imediat la drum, pentru a nu cobori in Preluci. Optam pentru deplasarea pe o terasa vestica, lata de 8-10 m, pe vremuri livada de pruni si meri.
In dreapta si deasupra noastra, dincolo de huciul tepos si obraznic din pricina murilor, porumbelelor si paduceilor, se inalta dealul Cornetu (versantul cu pereti spectaculosi de gresii).
De aici auzim un hamait de caini ciobanesti, nu si talangi ori clopote care sa tradeze prezenta unei stane ori turme de oi.
Continuam spre nord-nord-vest si iesim intr-o pasune cu alunecari de teren.
Prelucile raman in urma, spre sud-vest.
De-acum ne situam la est, deasupra Loznei si admiram o multimilenara insula a Somesului, azi impresionanta terasa.
Spre vest-nord-vest-vest abia vedem prin neguri o parte din Podisul Somesan, zona Cuciulat–Letca si-n fundal Soimuseni, platoul Cozla (pe unde haladuiseram in urma c-o saptamana) iar la dreapta lui, Prisnelu Valisoarei si Varaiului.
Ce fotografii am fi facut de aici de era macar senin, sau mai bine, intr-o geroasa si insorita zi de iarna, asa insa…
In dreapta (est) se contureaza saua larga dintre dealul Cornetu si dealul Cetatuia.
Suim lejer in sa, admirand spre sud mestecanisul tanar care acopera dealul Cornetu (abruptul nordic) cu aspect de inegal Y, pe unde ar fi trebuit sa fi ajuns urmand fidel culmea principala.
Traversam saua coborand spre Valea Lesului, imediat panorama deschizandu-se spre Ticlau dar…vremea se mai mohorase iar primii stropi ai ploii caldute n-au intarziat sa apara.
Prindem o poteca pitita pe sub un agasant culoar de maracini, dam intr-o pasune arida, cu frecvente denudari clisos-alunecoase, de marne argiloase, si dupa 5 ore de la debut traversam Valea Lesului iesind in drumul auto-forestier.
La stanga vaii paste razletita o prima turma de mioare sibiene aflata-n transhumanta, cu cruzi si zburdalnici miei, albi, negri, oachesi. Cainii ii dibuie doar pe ortaci, Brena si cu mine strecurandu-ne hoteste.
Mai facem pana la masina vreo 15 minute.
La ora 14,30 incepe sa ploua insa, strict ca foto-document, tragem cateva cadre cu abruptul impresionant al Ticlaului si mai apoi, cu Stanu Clitului.
Putin dupa ora 16 ajungem la Baia Mare, convinsi ca nu peste multa vreme vom reveni la sud de Somes pentru a descoperi alte frumuseti in framantatul relief cuprins intre dealul Simisna – Garbou si Culoarul Somesului.
De remarcat faptul ca in lipsa marcajului turistic, fara ghid, harti adecvate, busola si o bogata experienta turistica, acest relief cu frecvente culmi si vai secundare interpuse, poate genera facil neplacute dezorientari.
Riscuri de alta natura nu exista, exceptand hazardarea iresponsabila in zonele cu impresionante abrupturi de gresii.
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
