Luna plina in descrestere, cu lumini feerice si-un navalnic dor de evadare-n natura. Cer variabil, mai mult insorit, temperatura de 7-9ºC si vant 17 km/h, 0 precipitatii pentru sambata, ma asigura accuweather.com pentru Cernesti, Maramures.
Pe la ora 7 zorile abia mijite pregatesc magicul rasarit.
La 8 dimineata o uschim din Baia Mare pe directia Targu Lapus. Cerul e extraordinar, demn de scenografiea unei tragedii shakespeariene, motiv pentru care o calc precipitat pentru a ajunge cat mai repede in dealul Grosilor si imortaliza grandioasa panorama.
Spectacolul degenereaza pe masura ce ne apropiem de Carbunari, impresioneaza insa albele calote ale Ignisului, Mogosei, Gutaiului care capata efemer o patina bronz-aurie.
Vezi galeria foto (click aici…)
Trecem de Copalnic Manastur evaluand curiosi impadurita Culme Preluca, dinspre debutul Defileului raului Cavnic spre dealul Copalnic si dealul Manasturului, pana la cota maxima a dealului Florii, mai apoi inseuarea care marcheaza valea Morii.
Imediat dupa Rusor o cotim dreapta.
Parcurgem pe asfaltul ingust circa 1,5 km si ajungem astfel in buricul satului Magureni.
Satul Magureni este vestit pentru carierele de marmura si dolomite, productia de terasit, strasnicele recolte de nuci si mai ales pentru extraordinara horinca de pere puturoase, alaturi de mai comuna horinca de prune sau mere fiarta pe aici.
Nici nu a sosit Ignatul dar dolofanii grasuni guitatori au inceput sa fie sacrificati pe altarul neaoselor traditii hibernale de dinaintea Craciunului. De unde asomare europeana? Cativa vecini prind vajnic victima ce va fi intepata-n gat de lama argintie a unui lung si ascutit cutit ce-i cauta abil jugulara si carotida. Un tipat sfasietor si strident rupe tacerea rau prevestitoare (doar pentru defunct) a zilei…
Trecem pe langa cateva scene de martirii, marcate de vioaiele flacari ale paielor.
Mult mai frecvent insa traditionala parlire cu paie, sau feriga uscata, a fost uitata odata cu ivirea eficientelor arzatoare cu gaze lichefiate imbuteliate.
Suim spre cariera de dolomite apropiata de valea Morii unde asfaltul se termina si face loc unui drum pietruit, bun si din ce in ce mai avantat.
Langa cariera e o gospodarie trainica si frumoasa pitita-n livada de meri si pruni. Nu e singura parasita dupa migratia masiva a populatiei rurale la oras.
E 8,45 iar soarele a inceput sa mangaie la rand localitatile Magureni, Cernesti, Rusor, Copalnic–Manastur.
Ne luam rucsacii usori si pornim in sus spre catunul Valea Ariului ce tine de Preluca Veche.
Practic urmam drumul ce acompaniaza inspre amonte, pe malul geografic drept, valea Morilor, modesta ca debit de apa dar salbatica, cu numeroase mici ruperi de panta, repezisuri si minuscule cascade sapate multimilenar in sisturile cristaline ale Culmii Preluca.
La dreapta, deasupra unei restranse dar frumoase plantatii mature de molid si pin, e dealul Magura iar la stanga, anticipata de o succesiune de rape dolomitice si stancarii alb-sure, Poarta Pintii.
Privesc la taluzul verde din stanga si nu-mi vine sa-mi cred ochilor. Descopar o prima inflorescenta-buchetel de Primula veris (o varietate de Ciubotica cucului). Studiem atenti taluzul si descoperim o multime de alte buchetele abia inflorite, citrin pal, specifice debuturilor de primavara, nicidecum anticipand Craciunul.
De fapt nu ne miram prea tare deoarece inaintea precedentului Craciun am descoperit primule inflorite pe o terasa de la nord-vest de Stanu Cozlei–Salaj alaturi de sabiutele verzi ale frunzelor ghioceilor.
La cateva minute dupa ce am lasat in urma cariera, un mic panou indicator ne atrage atentia ca intram in Preluca Veche.
Suim, lasand la stanga o cariera de dolomite si-n baza ei o gura de mina neinchisa. Firave paraie cristaline afluiesc spre valea Morii de pe versantii de est si vest.
La dreapta ne atrage atentia un spectaculos picior dolomitic abrupt descinzand dinspre dealul Magura spre valea Morii.
Imediat ajungem la primele gospodarii din Valea Arinului si luam relatii de la un tanar localnic ce-si struneste abil tractorul care a luat dupa 1989 locul traditionalului atelaj tractat de cai, vite ori bivoli. Acesta ne da cateva indicatii privind o varianta directa de acces spre Poarta Pintii, cu posibil retur in Magureni pe drumul Albii (de TAF), pe deasupra cascadei Babii si a Pietrei lui Avram (pe care le admiraseram cu vreo 4-5 ani in urma, atunci suind insa din dealul Pietris prin Poiana Soarelui I-II, sanctuarul contemporan al splendidelor opere de arta daltuite-n andezit, calcar, marmura, atunci eu ajungand pentru prima oara la Poarta Pintii).
Realizam ca au trecut abia 30 de minute de cand am poposit la cariera, A doua gospodarie ne intampina cu un godac rotunjor, gata parlit si asezat pe o platforma improvizata pentru a fi strasnic periat si spalat inainte de primara transare. Maestru de ceremonii e badea Nechita Ion (din Valea Arinului 13 A) ajutate de abilele-i nepoate care-i dau totul la indemana, ba apa fierbinte, ba peria de radacini… din plastic, ba cutitul pentru razuit soricul pana devine rumen.
Traditional, ne imbie imediat cu horinca. il refuzam insa, insotindu-l la apropiata gospodarie bine pusa la punct a fiului si nepotului sau, Nechita Matei (nechita_matei@yahoo.com, sac!).
Aici alt godac, si mai mare si dolofan e rastignit pe platforma unei sanii, fiind gata spalat si razuit, numai bun de transat. Nici vorba de infestare cu dioxina, restrictii UE si inchistante prevederi legale nefezabile, cel putin nu in aceasta etapa.
In curte un Nisan si un Suzuki 4×4 second hand, inmatriculate insa inainte de aberantele si naucitoarele O.U.G-uri ale tardiv muribundului (in functie) premier Tariceanu-Citroen.
Un cabestan agata abil sania cu porcul, nea Ion Nechita, trecut de 75 de primaveri, suie vioi la volanul Nisanului tractand greaua platforma-transare pana la intrarea in casa dupa care parcheaza sub sopron.
Din nou suntem imbiati de gazdele amabile si ospitaliere cu horinca de pere puturoase, un adevarat medicament cum spun ei. Ni se ofera insa si ceai fierbinte de menta (pe care-l prefer de departe, recunoscand in sine-mi ca astfel dau nepermis cu piciorul unui parfumat paharel de horinca de pere puturoase, nerefuzat de colegii mei).
Taifasuim intrerupandu-ne gazdele din lucru, afland printre altele ca de vreo 3 ani incoace o perfida ciuperca insinuata sub scoarta perilor a distrus recolta acestora. Pe aici horinca de prune ori mere e destula, de calitate certa si oferita la doar 20 RON/l, spre deosebire de horinca de pere puturoase al carui pret e de 60 RON/l. Orice comparatie a acestor tarii naturale 100% , cu dubioasele licori (in)colore vandute-n reteaua comerciala este neavenita, de la calitativ la pretul de desfacere.
Ne luam ramas bun pe cand suntem poftiti la soric si ureche rumena si invitati sa revenim la finalul excursiei pentru a lua parte la bogata pomana a porcului.
In stanga, imediat din drumul ce continua prin Valea Arinului spre catunul Piciorul Maschii (Masca s-a numit odinioara satul Razoare de pe malul drept al raului Lapus) de deasupra Fetei Groapelor si la sud-est de Preluca Veche si dealul Paltinu (cu radio relee), acolo unde se contureaza paraul Vidrii (obarsia) ce afluieste dupa un spectaculos parcurs de aproximativ 1 km in raul Lapus, putin in amonte de Piatra Cerbului si cascada Pisatoarea.
Noi atacam imediat si direct piciorul avantat din stanga, initial cu poiene aride situate pe ambele laturi, presarate cu dolomite alterate exogen, uneori cu aspect de faguri, alteori cu fine cristale stralucind diamantin in soarele cu dinti, datorita subitelor ivite rafale tot mai inghetate de vant.
Ici, colo vedem paducei solitari aducand unor bonsai hiperbolizati. Mai apoi dolomite extinse si cu modeste lapiezuri.
O poteca pastorala suie-n zig-zag piciorul pe fata sa de sud-vest in timp ce spre vest si nord-vest fagetul matur trece treptat de la o vaga limba catre codrul hacuit adesea cu drujba si, pudrat cu nea de-un deget, doua, grosime.
Pe masura ce suim ne simtim obrajii si mainile biciuite de vantul desi soarele a decis sa ne blagosloveasca cu superba-i aparitie, perspectiva se largeste.
Astfel spre vest ne incanta chelia ritmata pictural de alba acuarela cu putina nea a ingustelor holde terasate de dincoace de dealul Paltinu.
In dreapta acesteia se ivesc turlele argintii ale bisericilor Prelucii Vechi, imediat sub dealul Paltinu cea ortodoxa iar mai la dreapta cea greco-catolica, apoi gospodariile imprastiate din Preluca Veche si-n fundal molizii din jurul turlei bisericii din Preluca Noua.
Mai sus si la dreapta, este bisericuta greco-catolica din dealul Pitigaii, la sud de ea debutul localitatii Aspra; aparent mult mai aproape, dar dincolo de nevazutul defileu al Lapusului, Rapa Vimei, impadurita si amintind de o faleza orientata spre vest.
Continuam sa suim fara dificultate, pe la liziera fagetului.
Ajungem pe un vast platou dolomitic arid, impresionati fiind de puzderia florilor alb-roz, uneori dantelate cu rosu-violaceu, de paralute (Belis perenis). Ba la un moment dat zarim si bobocul galben-portocaliu al unei sinucigase papadii.
De acum panorama est-sud-estica si nord-est-nordica este cea care ne atrage atentia, rasplatindu-ne pentru inspirata alegere a traseului si bruma de efort.
Admiram pe rand Culmea Breze, dinspre Coroieni–Dealu Mare (zona releelor din vecinatatea Manastirii Sfintii Arhangheli) catre varful Alunis si varful Breze (cu relee). Mai apoi se iveste extraordinara piramida trigemena, alb-glazurata si insorita, a Tiblesului, continuand spre Arsita si Muntii Bargaului.
In fundal, la stanga de Tibles, este piramida inseuata a varfului Pietrosul Rodnei si Buhaescu Mare apoi si mai la stanga, varful Hudin, Minghet, Secu, Varatec, Prislop (din Muntii Lapusului). Cntinua cu platoul vulcanic al Gutaiului, trecand prin saua Iezuri catre platoul alpin al Ignisului.
In plan ceva mai apropiat, este Mogosa (calota cu relee) si mai la nord-vest-vest, lentila alb indepartata a varfului Pietroasa de la limita sud-estica a Tarii Oasului spre Maramures.
De aici, dupa o scurta inseuare pudrata cu nea, deviem spre stanga pentru a accede pe un picior de nord-vestic al Culmii Preluca pe care se afla bijuteria dolomitica Poarta Pintii.
Poarta Pintii este o impresionanta arcada de piatra drapata consistent, mai ales pe abruptul sa vestic, cu smocuri dense de ferigute.
De deasupra acesteia, ca si din apropiatul varfulet stancos si cu faget matur, panorama plonjanta permite admirarea Magureniului dedesubt, la stanga satele Rusor si Copalnic Manastur dar mai ales a salbei satelor de la Cenesti spre Fanate, Ciocotis, adica in lungul vaii Bloaja dominata la est de Satra Pintii.
La stanga vaii Bloaja o culme terasata intens si pe alocuri impadurita cu huciuri de foioase face delimitarea de satele Fauresti si Plopis.
Totul este scaldat in soare.
S-a mai domoit si vantul si dupa o dedulcire cu portocale, grapefruit si kiwi prospectam Poarta Pintii. Cautand micile si ingustele grote in care cica ar fi fost ascunse pretioasele comori ale vestitului haiduc.
Conform legendei acestea, ar putea fi descoperite doar cautandu-le-n noptile cu luna plina dinaintea invierii, la Sfintele Pasti.
Amatori pare-se au fost destui habauci, reusite nule insa. In afara de cateva alveole de pe stancaria cu inguste pervazuri suprapuse acaparete de acoladele de ferigute si pumnalele transparente ale sloiurilor de gheata si a unei vizuini de bursuc, ori vulpe, din baza nord-vestica, nu remarcam nimic deosebit.
O poteca de salbaticiuni, frecvent circulata, coboara pe sub Poarta Pintii spre valea Babii.
De-abia s-a facut ora 11.
Totul n-a durat decat mai putin de 2 ore si jumatate.
Revenim pe platoul dolomitic si constatam treptata inghitire a soarelui de cohorte de nori.
O vreme o tinem pe culme, spre est, si dam intr-un drumeag pastoral pentru carute ce conduce spre inseuarea apropiata de la obarsia vaii Babii.
De aici panorama impresioneaza prin vastul codru tanar de foioase dominate de fag dar si cu insule de plantatii tinere de brad si molid ori delicate mestecanisuri ce se intind pe deasupra localitatii Cufoaia pana departe-n Razoare.
La stanga atrage atentia dealul Pietris, cu inlantuite sale poieni neregulate si un releu GSM recent instalat, dincolo de acesta, departe spre est-nord-est, e Satra Pintii.
Coboram lejer ajungand la un loc de popas forestier amenajat cu o masa.
De aici spre nord debuteaza un drum abrut-sinuos de atelaje ce duce spre Magureni.
In timp ce privind catre vest-nord-vest avem o prima imagine impresionata a abruptului dolomitic stancos de deasupra minei de dolomita Magureni.
Dupa o binevenita rehidratare cu ceai cald cu lamaie din belsug mai mergem o vreme spre est. Ajungem la un drum de TAF si o plantatie de brad si molid atacata deja de comerciantii verosi ai pomilor de Craciun, dovada varfurile taiate si multimea de ramuri si cetina imprastiate pe la poale.
Drumul coboara o vreme spre saua de la obarsia vaii Babii, noi insa remarcam volta stanga, scurtciurcuitand parcursul.
Ne aflam astfel, in curand, deasupra cascadei (nevazuta de aici) Babii si pe urma a stancariilor Pietrei lui Avram.
Drumul de TAF excelent se orienteaza descendent pe abruptul de nord al Culmii Preluca. Printre fagii maturi se iveste la un moment dat (sub noi) vechiul terasament al liniei ferate inguste Razoare–Cufoaia–Magureni si dincolo de ea, precedata de solitare gospodarii, Poiana Soarelui II de pe dealul Pietris, cu o multime de sculpturi albe, de calcar si marmura (parte a Muzelui Florian, in aer liber, o atractie cultural turistica demna de vizitat).
De acum ne plimbam realmente pe drumul drapat cu frunze uscate.
Admiram taluzul dolomitic stratificat si alterat prin infiltrarea apelor care antrenasera oxizi de fier ruginii, numeroasele exemplare de iasca ivite pe argintiile trunchiuri ale fagilor dar dam si peste colonii de Pleurotus sp., una dintre ele situata la o inaltime accesibila si avand circa 1 kg greutate, culeasa de mine si oferita amicului Aurelian drept nescontata trufanda pentru apropiatele sarbatori.
Drumul coboara-n talvegul vai seci la stanga careia remarc conurile mari si afunde rezultate de pe urma prabusirii vreunui abataj minier.
Versantul stang stancos e salbatic, spectaculos si ferestruit de valcele cu saritori.
Urmam valea si ajungem in curand la fosta mina de dolomita Magureni, abandonata dar neinchisa. Langa ea, o platforma cu utilaje de concasare si sortare unde inainte de 1989 se producea pretiosul terasit folosit in constructii.
Cariera de la care am plecat noi e mult spre vest sud-vest iar pana acolo am urmat drumuri inguste serpuind printre imense excavatii in care se extrasese roca, am taiat-o prin livezi, dand peste delicioase mere sovar prinse de ger, am lasat in dreapta bulbucata turla argintie a bisericii din Magureni trecand pe langa o extraordinar de frumoasa gospodarie izolata ce aduce unui meticulos organizat ranch strajuit de un palc de molizi.
Dupa doar aproape 5 ceasuri de la debut ne incheiem interesanta tura, plecand catre Baia Mare.
Poate ca pentru a fi ideal hibernala, aceasta tura merita sa beneficieze macar de un lat de palma de nea imaculata dar nu-i asa ca nemultumitului i se poate lua darul?
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
