Din Mara, pe Piatra Tisei

Ne intalnim la ora 7 si pornim catre serpentinele Gutaiului inzapezit in timp ce soarele s-a decis sa ne cadoriseasca cu fantasticu-i rasarit, baleind cerul in roz-purpurii laviuri. Piatra Ecoului, Biserica Vlaicului, Turnul Ars, repere turistice de multi nestiute, au ramas de-o parte si alta a soselei. Ajungem in Pasul Gutai de unde coboram spre Mara, admiram Creasta Cocosului si la stanga ei Muntii Maramuresului, continuam pe nebanuite cu lantul alb transcarpatic al Urcrainei.

Pastorala la Piatra Tisei (est) – Autor: Lucian Petru Goja

Vezi GALERIA FOTO (click aici…)

La 8,30 ajungem in fata magazinului satesc din Mara (fosta Cracesti dar se pare ca asta nu le suna bine pudibonzilor comunisti). 

Ne luam rucsacii de tura, betele si pornim pe drumul tehnologic realizat in urma cu vreo trei decenii spre amenajarea hidrotehnica Runcu-Tataru, nici pana azi finalizata. 

Fageturile dinspre culmile Izvoarelor sunt aleatoriu intercalate cu verzi-intunecate enclave de molid. Soarele scalda generos versantii, cu toate acestea simtim gerul murind al noptii de februarie cum ne ciupeste mainile. 

La inceput carosabilul e desfundat, mai apoi betonat pe jumatatea stanga. Aruncam o privire-n urma pentru a admira azi, intaia data, unica perspectiva spre Secatura, Creasta Cocosului si varful Gutai, cu platoul vulcanic si abruptii versanti nord-estici separati de valcele coplesiti de groasa inca nea, deocamdata in umbra. 
Pe marginile drumului ne atrag atentia tufele de loza cu alb-catifelate perle de matisori. 

La un moment dat auzim in dreapta mugetul navalnic al ralui Mara. Apa se prabuseste dupa o volta intr-un accidentat repezis pe andezitici bolovani suri-rosietici.

Tragem un cadru si evitam cu dificultate halda de gunoaie menajere adusa din sat pentru a consolida ecologic malul drept. 
In urma se ivesc treptat gospodariile razlete care acompaniaza parca inspre amonte valea Hopsia pana spre Taul Morarenilor. 

Alb-sure fumuri se ridica lenese spre zari. In dreapta sus, dincolo de fanatele intercalate cu arinisuri si alunisuri specifice zonei, ne atrag privirile stancarii spectaculoase. E Piatra Tisei (de Mara) iar la dreapta ei afundul parcurs al vaii Matragunei. 

Nu peste mult in dreapta apare un gater si rampa de afluire a bustenilor.

Lasam la stanga valea Hantoaia (afluent dreapta al raului Mara) si intr-un ceas ajungem la podul de peste Mara unde dam de marcajul turistic triunghi albastru ce debuteaza-n Desesti. 

Urmam o vreme fosta CFF spre Izvoare. 

Coboram in dreapta si avansam prin ingusta lunca cu arini in care serpuieste un modest paraias cristalin. 
Ii scrutam strafundurile in cautarea vietii. Vedem doar putin puiet de peste, nu si batracieni.

Mara curge pasnica in dreapta, cu soarele spargandu-se-n mii si mii de stele in crestele maruntelor valuri. Versantul din stanga (care constituie malul drept al vaii Matragunei la confluenta cu raul Mara) se termina intr-o stancarie greu de cucerit. 
Prin urmare pe acolo nu putem accesa valea Matragunei catre amonte. 

Studiem harta topo si constatam ca la nord – nord-vest de valea Matragunei e o alta vale, ceva mai modesta care-si are obarsia sub varful Ticerii (926 m), pieptul stancos impadurit si cu acel pinten insurmontabil separandu-le. 

O luam catre nord-vest pe sub versant. 
Admiram platosele andezitice sure si serpestile radacini ale fagilor uriasi cuprinzandu-le intr-o disperata imbratisare. 
Lunca umeda si cu mohor uscat prin care curge-n dulci meandre picturalul parau, pe-alocuri stagnand parca doar pentru a oglindi claile de fan si trupurile batranilor arini scortosi, e scurmata recent de mistreti.
Intr-o promiscua afundare clisoasa descopar silueta unui boboc de luscuta, mai apoi cea dintai sulita violet-delicata a unei branduse. 
Orice s-ar spune e primavara. 

Ne apropiem de gura urmatoarei vai ce coboara din stanga. 

Remarc ascendentul de la sud-vest spre nord-est sleau de carute placat cu nea groasa de 25 cm, inghetata tun. Perspectivele sud – sud-vestice catre Magura Mare (848 m) si Covata (1100 m) sunt din ce in ce mai cuprinzatoare. 

Vedem urme de vulpi, caprioare si mistreti. Apoi o poienita cu fanata si claie veche. 

Poteca o gasim in dreapta si ne conduce intr-o alta poiana si de-acolo-n sus pe un sinuos drum de TAF avand drept tinta poalele sud-estice din varful Ticerii. 

Continuam pe drumul spalat pe alocuri de apele izvoarelor si zapezile topite. In dreapta apar alte poieni cu clai de fan iar sub ele curge valea Matragunii prin albia stramta, accidentata si acaparata de un tanar huceag de foioase, impenetrabil. 

O alta poiana e mai sus in dreapta drumului, spre ea ne conduce un vechi drum pentru carute. Il urmam si poposim langa doua clai. 

Creasta Cocosului ne atrage inca o data privirile admirative acum cand soarele scalda platoul vulcanic al Gutaiului exceptand abruptul spre Taurile Chendroi si Secatura. 

Un faget matur de pe malul drept accidentat-andezitic ne ascunde continuarea drumului pastoral. 
Orbecaim o vreme pe curba de nivel si derapam pe frunzisul gros intercalat cu ramuri decojite de fag, alunecoasa, mai apoi vedem continuarea drumului intr-o limba de poiana. 

Suim usor prin neaua groasa de-un lat de palma, traversam prin vad admirand candelabrele de gheata, iesim mai apoi intr-o superioara poiana. 

Varful Ticerii se indeparteaza din ce in ce, mai sus si catre stanga in timp ce in dreapta noastra, peste albia din valea Matragunei, debuteaza abruptul mal-versant acoperit cu deset cumplit de foioase care suie spre culmea Pietrei Tisei. 
Nici vorba sa pornim direct intr-acolo. 

Cotinuam prin salba luncilor spre obarsia vaii Matragunei, dam de o coliba iar deasupra ei de un minunat mestecanis, suim pe firul unui parau-afluent si ajungem intr-o intermediara culme. 

Sub noi, la est – sud-est, in cuveta din Culmea Pietrei –Ticerase  se ivi un tau mare, de blocaj, aproape circular, nemarcat pe harti, nemaivazut de noi, strajuit catre sud de un sir de bolovani andezitici rectangulari. 
Deasupra lui catre nord-est troneaza ostaseste aliniatele clai de fan si otava, staulul si coliba unei pustii stane, odinioara pentru iernatul turmelor de mioare. 

Dar ce minunatie de priveliste se deschide de-aici spre Pietrosul Ucrainei, Muntele lui Serban, Pop Ivan, Paltinul, Farcau si Mihailec!

La dreapta taului se desfasoara Piatra Tisei cu culmea orientata spre nord-est – sud-vest. Abruptul nord-vestic aduce a perete in portiunea centrala si bolovanos-megalitic in cea finala. 

Ocolim taul prin dreapta si iesim la claile stanei. 

Trebuie sa admitem inca o data crasul dezinteres al ultimilor 17 ani pentru pastoral-zootehnica traditie, nu doar cea morosana, o dovada de netagaduit fiind bogatia de nutret si locatia ideala ramasa inca o iarna pustie. 

Admiram cu nesat insoritii munti ai Maramuresului apoi cotim pe o terasa din dreapta si dupa aceea in sus, pe versantul inclinat la 45-60 %, punctat de huceagul de alunis si fag. 

Iesim pe un platou superior la o alta casoaie-stana pustie cu o coliba batrana si cateva clai de fan. Desestiul si Mara, deasupra lor Muntii Lapusului, care incep cu Sermetesul, continua cu varful Neteda, Prisaca, Fagadaul Pintii si apoi Gutaiul sunt imbaiate-n soare. 

Panoramare, sedinta foto, priviri-aduceri aminte spre nord-est, pe valea Zavoaie si valea Iezerului in sus, descoperim de-o parte si alta a sleaului de caruta ce conduce spre turbaria si taul Iezerului Mare. 
Acestia sunt martorii ai eroziunii andezitice, uneori cu aspect de sfinx alteori precum niste solitare turnuri, cel mai frecvent grupate-n pinteni impresionati izbucniti din braul foioaselor, la poale aflandu-se putin stiuta cascada Sarita Iezerului.

Urcam in continuare pe culmea pe care mai sunt cateva petece de zapada, ocolim stancariile impresionante, decorate cu salbe sau jerbe de ferigute. 

Lasam la stanga cateva turnuri separate de aparent insurmontabile valcele. Culmea e vag sinuoasa si ascendenta, marcata de o solitara urma recenta de cerb flamand, coborat la claile de fan.  Numeroase dejectii si urme de mistreti, apoi scurmaturi si culcusuri  sunt lasate in afinisurile astfel devastate. 

Mestecenii delicati se intercaleaza fagetului, in dreapta, peste valea Matragunei si dubland parca varful Ticerii, se iveste varful Plesca Mare (1292 m) cu chelia troienita. Vegetatia arboricola ne impiedica sa o imortalizam de-aici. 

Din varful Piatra Tisei (857 m) culmea coboara usor spre sud-vest luand aspectul unei lame de cutit, care se termina intr-o megalitica cascada de andezituri sur-argintii sub care descoperim o mica grota-vizuina din lespezi tectonic aruncate de-a valma. 

Au trecut 3,45 ore de la plecare iar traseul de pana aici ne-a oferit o inimaginabila desfatare. 

Privim spre sud si descoperim in valuritul relief oglindirea altui tau. Poate e taul Tilincii. Nu putem repera de-aici si cele doua tauri care-l preced fiind dispuse intr-o alta cuveta, unul in continuarea celuilalt, la nici 100 m nord de primul.
In apropierea lor ne atrage privirea o coliba si-o stana, clai, infinite arinisuri, mejde de hotar si fanate… 

Stam pe stancariile Pietrei Tisei vreun ceas dupa care cu greu ne rupem din exercitiul de admiratie si reverie pentru a incerca coborarea pe versant printre turnurile-stancarii. 

Profitam de poteca unor salbaticiuni, renuntam, totusi, la timp, revenim pe culme si depasim extremitatea ei nord-estica. 

Oprim o vreme in dreptul unor clivari exemplare de roci imense pentru a ne incanta la vederea ferigutelor dar mai ales al unei mai rar intalnite specii de iedera. 

Coboram spre sud-est dintr-o mica sa cu mesteceni, ne fofilam printre insiratii ca la parada martori andezitici de eroziune cu aspect de donjoane, contraforti sau uriesesti degete descarnate. Descindem in liziera de aluni infloriti, debordand de polen, apoi intr-o terasa punctata de megaliti cu alura de magic impietrite pe veci clai, concurandu-le-n fotogenie pe cele adevarate, de otava si fan. 

Aflam de la geologul Dumitru Istvan cate ceva referitor la geo-geneza Pietrei Tisei. 
Prelunga culme vulcanica-andezitica ce acompaniaza, precum o cununa imposibil de cucerit, zona de nord – nord-estica a masivului Gutai, incepe cu Piatra Sapantei si se termina cu varful Ticeri, a suferit o majora clivare-translare in urma cu 40-60 de milenii. Efectele tectonice sunt facil exemplificate in zona Iapa–Valea Hotarului, la Piatra si Cascada Ciuroiului, apoi in zona Agris, la Piatra Tisei de Agris–Valea Hotarului, respectiv in zona Desesti–Mara sub Culmea Pietrei, la Piatra Tisei de Mara. In aceste zone rocile vulcanice intruzive (roca eruptiva formata prin intarirea magmelor in interiorul scoartei Pamantului) au aparut intr-un un plan inferior, separate de masiv/roca culmii mama prin terase sau/si cuvete in care se remarca zone umede/tauri frumoase, din pacate uneori drenate/secate de catre proprietarii de terenuri care le considera improprii agriculturii. 

Ajunsi la poalele sud-sud-vestice ale Pietrei Tisei ne-am deplasat tatonand printre culmi, am traversat valcelele cu hatasuri de arin si alun, am incercat sa dam peste Taul cu Bote si mai jos, spre Mara, de Balta lui Gherhan. 

Ajungem la stana pustie, vazuta de pe Piatra Tisei iar de aici privim spre sud, prin limba de faget matur, descoperind circularul tau spre care ne-am indreptat. 

Traversarea o facem pe un valcel apoi pe o culme, dam de doua tauri gemene destul de captive gheturilor si stralucind orbitor in soare, deasupra lor. La taul circular putin afund am intalnit doi bastinasi. 

Suntem  din nou rasplatiti cu o extraordinara panorama spre platoul vulcanic Gutai si Creasta Cocosului ce aduc cu limba gigantica a unui mut ornic, de-aceasta data cu ceva in plus, plonjanta perspectiva atotcuprinzatoare a satului Mara si un crampei din Breb iar la nord-nord-est, pentru prima oara, la dreapta Pecealului si Pietrosului Bardau puteam admira varful Tiganului si trapezoidala piramida din varful Toroiaga. 

Ne destrabalam imagistic, ulterior prindem sleaul mocirlos de carute ce ne conduce prin vechi si scapatate livezi traditionale spre buricul Marei, care interesecteaza traseul turistic Desesti–Izvoare marcat cu triunghi albastru in urma cu doi ani, nu fara sa ne oprim la tot pasul pentru a descoperi noi si noi privelisti mirifice, perspective nevisate. 

Pe la ora 15,30, adica dupa ceva mai bine de 2 ceasuri si jumatate de coborare, ajungem la o puturoasa si inchisa horincie iar in dreapta sa un gater la fel de pustiu cu rampa de afluire a monumentalilor busteni de fag. 

Traversam podul de beton nemurind orbitoarele unde spumos-arginiu-aurii ale raului Mara, ne incheiem circuitul primavaratic la satescul magazin universal, sub privirile curioase ale frumosilor coconi si cocoane si-al profund ridatelor babe morosene. 

Ne intrebam retoric cati turisti (maramureseni) au pasit vreodata pe Piatra Tisei si au admirat nebanuitele tauri dintre siberienii mesteceni gratiosi ori scortosii dar neasemuit de picturalii arini? 
Putini, cert numarabili pe degetele de la doua maini. 

Pentru multi cliseisti Maramuresul turistic se rezuma la Statiunea Mogosa, Creasta Cocosului, Statiunea Izvoare, Cimitirul Vesel Sapanta, Manastirea Barsana si Peri, bisericile monument istoric din Budesti, Ieud, Bogdan Voda ori Cascada Cailor si din pacate amarnic decazutul Complex Turistic Borsa. 

Cati au auzit si vazut cei Trei Apostoli, varful Secatura, Taul Morarenilor, Turnul Ars, Biserica Vlaicului, Biserica lui Spiridon, caldera vulcanica a Corhai si Gruiului Lupului din Piemontul Varatecului, de Iezerul Mare, Piatra Vulpii, Piatra Tisei de Cavnic, Nistru, Mara ori Agris-Valea Hotarului, Piatra Tisei –Piatra Goala si cascadele Strungii, Ciuroiului si Sipot, de viperele, bulbucii de munte, lacramioarele si orhideele de sub Culmea Pietrei, de Papucul doamnei de la Slatioara, ca sa nu mai vorbim de Curtea Capitanului, Pestera cu Oase, varful Secu si Varatec si mirabilul tau de turbarie cu acelasi nume, de varful – Sermetes, Stanisoara, de Piatra Holmului, cascadele valea Sturului, Iezerul si Taul lui Dumitru…? 

Cati turisti am intalnit si de-aceasta data in indescriptibil de frumosul traseu? Evident, ca de regula, niciunul. Poate mai bine asa fiindca (ne)omul doar spurca si distruge ireversibil. 

Plecam spre Baia Mare si ratam fotografierea matisorilor dar admiram discul solar orbitor, suind serpentinele Gutaiului, prin coroanele tot mai inmuguritilor fagi si mai rarelor palcuri de molizi si la ora 17,10 ajungem acasa.

Sfaturi pentru parcurgerea traseului turistic:

Traseu turistic nemarcat. 

Utila consultarea sectiunii Desesti-Ocna Sugatag din ciclul Gutaiul Turistic (autori D.Istvan & I.Pop-2005). 

Parcurgerea necesita 6-7 ore. 

De acordat atentie in zona stancariilor abruptului sud-estic si sud-vestic al Pietrei Tisei. 

Nerecomandat pe vreme rea, cu vizibilitate redusa. 

Atentie mare in sezonul cald-zona cu vipere! 

Imediat ce se incalzeste putin zona e acaparata de branduse, primule, mai apoi de bulbuci de munte si lacramioare iar in luna iunie-iulie fanatele abruptului sudic al Pietrei Tisei, ca si ale Culmii Pietrei, ofera o bogata varietate de orhidee. 

Parcurgand traseul descris veti intersecta un altul marcat cu triunghi albastru si care leaga Desestiul de Statiunea Turistica Izvoare.