Din Maramures prin Salaj la Statiunea Fantanele – Belis, pe Somesul Cald

Anuntatul ger al Bobotezei se confirma. Ger de -8, -9 C dar senin.
La 7 dimineata, dam curs unei invitatii si plecam din Baia Mare spre Statiunea Turistica Fantanele.
Deocamdata e noapte, soseaua uscata iar Dacia ruleaza cuminte. Geana sangerie a zorilor se iveste abia suind dealul Mesteacan, ajunsi la limita Tarii Chiorului cu Podisul Somesan si se intinde peste valea Somesului.

Statiunea Fantanele (Cluj) – Autor: Lucian Petru Goja

Vezi GALERIA FOTO (click aici…)

Prima imagine de suflet ne-o ofera calcarele gaunoase de la Rastoci si imediat dupa aceea ascutita turla a bisericii monument istoric din aceeasi localitate, ceva mai apoi turla bisericii monument istoric din Letca si argintia sageata a turlei bisericutei -monument istoric- din Poienita.

Un mare stol de rate salbatice se inalta-n zbor deasupra Somesului, aproape integral constrans de gheturi, la Ciocmani.
Ne apropiem de Surduc si din nou, in stanga soselei, putem admira spectaculoasele abriuri dezvoltate-n finele gresii.

Din Surduc la stanga se desprind drumurile spre Solona – Testioara, Cristolt – Cristoltel, Braglez–Garbou.
Primul l-am batut de doua ori in 2007, realizand doua minunate trasee turistice pe valea Testioara, la minele de carbuni, taurile Iezer Mare si Mic, varful Pietros (606 m) si splendidele abriuri, cel mai mare fiind cel de la obarsia Paraului lui Mihai (Pestera lui Mihai), din Testioara.
Pe al doilea inca nu am umblat dar va trebui s-o facem pentru a descoperi posibile minunatii geologice dezvoltate-n gresii.
Pe al treilea am fost pana inainte de Braglez, aproape de confluenta dintre valea Testioara cu valea Garbou, de unde am abordat versantii gresosi estici in care am admirat Pestera lui Pintea Viteazu (dupa unii Casa Talharilor) si o salbatica vale cu saritori, abriuri si grote, putin mai la sud de aceasta, dar cu siguranta va trebui sa revenim in zona pentru tatonari.

Apropiindu-ne de Tihau ne amintim de vestigiile castrului roman situate pe un vast platou de la stanga soselei, tot aici dar in versantul impadurit cu foioase, putem vedea un alt abri si apoi o galerie de mina de carbune sapata-n gresii.

In dreapta, peste Somes, ni se arata zvelta silueta a bisericii monument istoric din Turbuta si mai la vest dealul Rakoczy (sau Piscuiul Ronei) cu piramida spectaculoasa a care domina Jiboul.

Imediat din Tihau (unde spre sud-sud-vest, la liziera fagetului si gorunetului punctat de siruri de pini rosii ar trebui sa prospectam briurile discontinue de gresii gaunoase) viram la stanga fiindca vrem sa trecem prin Hida pentru a intra-n soseaua nationala Satu Mare – Zalau – Cluj Napoca la Zimbor.

A trecut de 8 dimineata cand soarele incepe sa puna-n valoare norisorii albi diafani, imprastiindu-i intr-un vast evantai pe bolta cerului. De-acum superbele bijuterii arhitecturale, bisericile de lemn salajene, nepretuite monumente istorice, se ivira una dupa alta in dreapta soselei. (Vezi neaparat o excelenta harta interactiva a jud.Salaj).

Galgau Almasului ne ofera, deocamdata in umbrele diminetii geroase, gresiile din dreapta soselei continuand catre vest cu minunata Gradina Zmeilor dezvoltata in conglomerate si gresii iar in stanga, dincolo de modesta vale Almasului, stancariile pitoresti numite de localnici Pe Pietre.
Imediat apare si buricul satului marcat de impresionanta turla argintie ca o sageata a bisericii vechi.

Imediat ce intram in Balan revedem, in dreapta soselei, poate una din cele mai micute bisericute salajene din lemn, murluita cu lut si spoita-n albastru bleu-ciel, din pacate de mai bine de 2 ani blocata spre sud de o gramada de caramizi abandonata de catre parohul ortodox ce-si edificase vizavi o impozanta hardughie-catedrala.

Din Balan spre stanga, peste valea Almasului si la 3 km, pitita-ntre coline, se afla Manastirea Balan, de pe vremea lui Stefan Cel Mare.
Admiram apoi Chendrea, Racas si Baica, fiecare cu cate o pitoreasca biserica de lemn monument istoric, inainte de-a traversa Hida.
Aici, in dreapta si destul de ponosit, putem vedea conacul baroc al unui grof, la stanga, in centru, o cladire monument istoric de sec. XIX si deasupra ei, la liziera cu pini rosii, o frumoasa biserica reformata cu turla atipic crenelata.

Din Hida spre stanga, la circa 9 km, se afla Manastirea Stramba (vizitata in vara 2007), cu bisericuta monument istoric din lemn.
In Hida dar spre sud si sub liziera huciului, se afla o paraginita biserica de lemn, monument istoric total neglijat. Nu departe de Hida, spre sud-est, la Dragu, se afla un castel baroc in curs de restaurare si o alta biserica de lemn, monument istoric (vizitate in vara 2007).

Traversand Hida, la iesirea din localitate, pe dreapta, ne intampina Piatra Dracului, un bloc gresos cu forma aparte.
Continuam spre Sanmihaiu Almasului, tot in dreapta soselei si strategic cocotata pe versant, se afla una din cele mai mari si splendide biserici salajene de lemn, monument istoric.
Comuna Zimbor se labarteaza vast de-o parte si alta a vaii Almasului.
Aici vom opri dupa-amiaza, la intoarcere, sa vedem unele din atractiile sale istoric-arhitecturale despre care pe urma aveam sa aflam (via internet) urmatoarele: Fara sa aiba un stil arhitectural bine delimitat, castelul din Zimbor a fost construit la sfarsitul secolului XIX, in 1892, si a apartinut unui grof local, pe nume Zsombori Lajos. De altfel, poate ca denumirea comunei de „Zimbor” vine chiar de la numele grofului local, denumirea in maghiara a comunei fiind „Magyarzsombor”.Cladirea are 14 camere, holuri, beci, anexe, iar oamenii din sat spun ca groful avea o multime de servitori locali. Insa, probabil din cauza firii mai boeme a grofului, acesta nu a prea avut timp sa se bucure de noul camin, pierzand castelul la carti, in urma unui joc de „kanaszta” (un joc de carti specific nobilimii maghiare, destul de asemanator cu rumi-ul si cu o forma simplificata a bridge-ului), in favoarea unui om de stat, ministrul Saulescu, care, in acea vreme, era ministrul Finantelor. Evident, ministrul nu prea a avut timp sa locuiasca in Zimbor, gospodaria fiind condusa de sotia acestuia, o femeie despre care satenii nu-si aduc aminte cum a chemat-o, ea ramanand in amintirile localnicilor doar sub denumirea de „cocoana”. Castelul a ramas in proprietatea familiei Saulescu pana dupa al II-lea Razboi Mondial, iar o data cu inceperea „marii nationalizari”, castelul a fost trecut in proprietatea statului si dat in folosinta Ministerului Sanatatii. De atunci, in castel a functionat, intai, un spital-sanatoriu, dupa care in imobil a fost instalat dispensarul uman medical al comunei. Medicii din comuna si-au desfasurat activitatea in acest dispensar, pana in urma cu cativa ani, cand functionarea acestuia ca si dispensar era deja destul de periculoasa pentru bolnavi, din cauza starii precare a cladirii.

Din Zimbor continuam catre Cuzaplac si Almasu, avand drept urmatoare tinta de tranzit orasul Huedin, cu un splendid edificiu stravechi de cult, central, cu un mic parc.
Ajunsi in Almasu, la stanga sus, pe directia satului Petrinzel, inconjurat de o padure de foioase, ne atrag atentia ruinele cetatii Almasului de care ane vom apropia la intoarcere, ocazie cu care trecem pe langa ruinele avansate ale barocului conac Czaky, devastat precum similarele din Ticau, Asuaju de Sus, Ardusat etc (Maramures).

Prospectand ulterior pe net referitor la comuna Almasu, pare-se cea mai mare din jud. Salaj, aveam sa aflu: Comuna Almasu este constituita din noua localitati dupa cum urmeaza: Almasu – sat resedinta de comuna situat la o distanta de 51 km fata de municipiul Zalau, Babiu, Cutis, Jebucu, Mesteacanu, Petrinzel, Sfaras, Stana si Taudu.I storia comunei este strans legata de prezenta pe teritoriul ei a Cetatii Almasului, cetate de aparare construita in secolul al XIII-lea (1249-1278) in urma navalirilor tatare. Cetatea medievala Almas, una din cele mai vechi si mai puternice cetati ale Transilvaniei in evul mediu, construita intre 1249 – 1278, a fost folosita ca loc de refugiu si aparare, si a reprezentat proprietatea voievozilor Transilvaniei si apoi a lui Petru Rares (1545 – 1546), astazi doar ruine. Localitatea Almasu este mentionata documentar in anul 1239 sub denumirea de Monasterium de Almas, denumire ce tradeaza prezenta unei manastiri care a stat la baza construirii cetatii, iar mai tarziu, in anul 1470, asezarea este mentionata cu statut de targusor (Oppidum Almas). Celelalte localitati ale comunei sunt mentionate timpuriu in documente care nu depasesc secolul al XV-lea (Babiu -1291, Cutis – 1453, Jebucu – 1391, Mesteacanu – 1431, Petrinzel – 1370, Sfaras – 1262, Stana – 1288 si Taudu -1334). Din punct de vedere turistic, comuna Almasu se poate mandri cu un fond turistic natural si antropic de exceptie. Fanetele naturale si arboretele de la Stana sunt o locatie perfecta pentru practicarea turismului de sfarsit de saptamana, areal care poate fi inclus cu succes in randul rezervatiilor naturale. Fondul turistic natural al comunei este completat de obiectivele turistice de origine antropica de mare valoare cum sunt ruinele Cetatii Almasului, castelul Csaki (1815-1819), Biserica reformatã din Sfaras (1750), Biserica reformata din Stana cu tavan casetat (1640), toate inscrise in lista monumentelor de arhitectura cu valoare de patrimoniu.

Trecem prin Fildu de Jos, abia la intoarcere deviind spre vest- 13 km, traversand Fildu de Mijloc, ajungand in Fildu de Sus, vestit pentru biserica sa monument istoric din lemn, datata 1727, splendid ridicata pe un piept de deal de unde domina comunitatea asezata cuminte de-o parte si alta a incipientei vai a Almasului. Aici aveam sansa de-a admira si cei dintai miei turcani si tigai, pe langa autenticele porti din lemn decorate, precum timpanele migalos traforate ale vechilor case, cu motive derivate din vita de vie.

Dupa ce ajungem in Huedin (jud. Cluj), continuam spre Calata si Calatele, peisajul capatand treptat caracteristicile tinuturilor motesti.
Oprim mai intai deasupra frumoasei asezari Sancraiu pentru a-i imortaliza gospodariile strans aciuate in jurul celor doua biserici, din care una cu o arhitectura cu totul aparte.
Nu peste multa vreme in dreapta sus se ivi de departe alba calota a varfului Bogdanului (1190 m) iar spre vest Muntii Vladeasa.
Neaua atingea aici circa 15-20 cm, gerul -9 C iar soarele scalda generos totul in jur.

Ne apropiem de pitoreasca zona a localitatilor Rasca si Belis, aici peisajul colinar fiind tipic decorat de frecventii tineri mesteceni intercalati cu la fel de tineri, ori falnici, molizi verzi-intunecati. Practic, din pricina sutelor de case si vile de vacanta, carora li s-au adaugat in ultima vreme numeroase pensiuni pitoresti, e greu sa mai distingi in acest frumos si cu bun gust amenajat puzzle, traditionalele gospodarii motesti.

Un indicator rutier ne semnaleaza ca mai avem 44 km pana in satul lui Horea, vestitutul Albac.
Traversam o padure de molid, cu vulcanice stancarii decorand pe alocuri salbatic versantii, in jurul orei 11 ajungem in prospera Statiune Turistica Fantanele, troienita, de basm si cu oglinda lacului de acumulare labirintic prinsa-n gheturi compacte, apoi traversam barajul oprindu-ne la cabana Hidroelectrica unde ne intanim cu ospitalierele noastre gazde.
O imensa cariere-n terase troneaze versantul din stanga si-n apropierea ei, din codrul tanar si dens, se ivesc abia intuibile casute de vacanta.

Incertitudinea starii carosabilului, coroborata cu rapciugoasele betesuguri ale Daciei, ne determina sa renuntam la continuarea traseului in avalul salbei de lacuri de pe Somesul Cald, spre Tarnita, iesind apoi in E 60 in apropiere de Capusu Mare de unde am fi mers spre Garbau–Aghiresu–Zimbor–Jibou.
Din aceleasi motive am renuntat, lasand pentru alta data, devierea din Calata spre Rachitele si celebra-i cascada, acum prinsa-n gheturi.

La ora 12,30 ne luam ramas bun de la amabilele gazde si ne intoarcem spre Huedin, surprinzand in doua randuri doua frumoase vulpi soricarind.
Apusul ne incanta dupa Tihau, mergand catre Ciocmani–Letca–Rastoci.
Suind voltele dealului Mesteacan, zarim silueta retezata a varfului Pietros, si in dreapta lui Stanu Clitului la care se adauga meandrele inghetate ale Somesului in care sulitele soarelui creaza fantastice laviuri auriu-sangerii, ramanem impresionati.

Doar la intrarea in Somcuta Mare vigilenta politie rutiera avea sa ne curme brutal reveria de peste zi penalizand driver-ul cu 2 puncte si o amenda de 35 RON, amintindu-ne de haiduci ori hotii la drumul mare.

Tinand cont de extraordinara oferta turistica, putin cunoscuta si mai putin exploatata, a Salajului, urmeaza sa ne propunem viitoare proiecte.
Cat despre zona Rasca–Belis–Fantanele ea poate prezenta interes nu unor incorigibili montaniarzi precum noi, ci autoturistilor picnicari, amatorilor de plaja si pescuit, (sex)turistilor ori anchilozatilor pensionari insetati de plimbari si aer curat.
Muntii Vladeasa merita cutreierati, nu dinspre Belis–Fantanele–Balcesti si dinspre alte rute, la fel de frumoase dar cu debuturi de marcate turistic trasee alpine.

Sursa: Lucian Petru Goja