Luna plina. Prognoza meteo accuweather.com excelenta pentru locatia Cavnic cu 0 % sanse furtuna, respectiv 2 % pentru Budesti, insa in cea de- a doua parte a zilei.
La ora 7 dimineata pornim din Baia Mare catre Baia Sprie si apoi in sus, pe serpentinele Gutaiului (DN18). Intr-o jumatate de ceas ajungem in Pasul Gutai, constatand ca o strasnica aversa a bantuit muntele noaptea abia trecuta, lasand in urma racoarea placuta si un iz de sol reavan si frunze putrezite.
Vezi galeria foto (click aici…)
Penetrata violent de sulitele oblice ale soarelui, iarba, inlacrimata de miile de picaturi nescuturate ale ploii, pare un infinit colier dezlanat de diamante si o atmosfera de basm invaluie codrul de fag acolo unde razele se strecoara in mute portative feerice printre coroanele dense.
Pare o minunata plimbare deplasarea pe la Partia Doctorilor pana deasupra Drumului Mariutii din Poiana Boului (debut). Clopotele turmei de mioare si capre ce suie catre poalele Secaturii, si-apoi pe pajistea Gutaiului Doamnei, se aud de tot mai aproape, ca si hamaiturile celor cativa caini ciobanesti si indemnurile pastorilor.
Alaturi de campanule albastre, tot mai imputinate, si stelarele inflorescente alpine roz-liliachii, au aparut deja cele dintai exemplare de Piciorul caprioarei. In rest slaba prezenta ciupercilor si buretilor, abia daca dam peste cateva exemplare de ciuperci de balegar si galbiori, pe la poalele Secaturii.
Splendid verdele tonic al codrilor de foioase (partial) scapati (deocamdata) de drujbe, de la Mogosa spre Gutaiul Mic si-apoi dincolo de Cavnic, spre Pasul Rotunda si Strambu Baiut. in umbra oglinda verde-smarald a Lacului Bodi Baia Sprie, marcata de motel si vechea rotonda de pe malul sud-estic; in umbra si decupajele telescaunului si ale partiilor de schi.
Doi tineri alpinisti care au innoptat (in cort) pe platoul alpin din fata Crestei Cocosului, coboara spre Poiana Boului. Ne spun ca noaptea, pret de vreun ceas, furtuna cu aversa strasnica a bantuit muntele fara a-i afecta in vreun fel deoarece apucasera sa-si instaleze cortul izoterm.
Treptat apar si obiectivele noastre, mai intai varful Secatura si-apoi Creasta Cocosului, in umbra deocamdata.
Ajunsi in dreptul Secaturii suim la dreapta, pe langa mica turbarie mustind, urmam meandrele inierbate ale unui fost drum forestier. Dintr-o data varful Secatura cu turnurile, degetele stancos-descarnate, dracestile coarne andezitice si valcelele cu saritori incep sa se reliefeze si anime admirate contre jour. Cine stie a cata oara le vedem nesaturandu-ne, descoperind acolo alte si alte fantasmagorice nazariri peisagistice motivante, perpetue chemari ale muntelui.
Decidem sa nu atacam direct prin lastaris varful Secatura (versantii vest-sud-vestici ori sudici). De acolo pe poteca pastorala ce-i acompaniaza pe curba de nivel abruptul, suim in final in scurte volte pe langa o mica grota-refugiu spre varf.
De-aceasta data nu vrem nici sa atacam vreun valcel inedit, flancat de stegozauricele spinari andezitice impresionante deoarece convenim sa continuam pana pe platoul cu rariste de fagi, busteni si ragalii din zona sudica a Secaturii apoi sa coboram usor spre est pana in prima poiana cu izvor, o mica turbarie si vestigiile traditionalei locatii de stana (pustie de cativa ani, tradata de fostele strungi pentru muls), un apendice al vastei poieni Mlejnita aflata ceva mai la sud-est.
In dreapta ramane limba ingustei plantatii de molid ascunzand benefic excavatiile sinistre ale defunctei cariere de minereuri neferoase a E.M. Suior.
Privim spre nord si vedem la stanga varful Secatura, abrupt, in dreapta Gutaiul Doamnei, intre el inseuarea prin care susura un vioi paraias indreptandu-se spre valea Gutinului, Cavnic.
O poteca pastorala, frecvent circulata de turma mare de oi si capre, suie prin stanga paraului pana pe platoul alpin.
In curand descoperim marcajul turistic triunghi rosu, realizat (neserios si in bataie de joc) in urma cu circa 3 ani, conducand spre Poiana Mlejnita si apoi spre fosta cabana turistica a E.M. Cavnic. Sub citadele megalitice sudicele impresionante ale varfului Secatura, din care una impresionanta datorita celor trei inexpugnabile turnuri sur-argintii, redescoperim mica grota, un precar refugiu pe vreme rea, apoi ne orientam treptat spre nord-est, traversand paraul si suind in serpentine scurte, cand lutos-alunecoase din pricina ploii noptii si cacarezelor de oi si capre, cand arid-pietroase.
La stanga ramane obarsia paraului, un valcel larg, inierbat si cu tufe dense de ienuperi, ici colo cate o zvelta floare portocalie si inalte zburatoare roz-liliachii aflate in debutul infloriririi. Dintr-o data nebuloasele astupa amenintatoare orizontul apoi o briza rece, violenta, destrama totul, lasand in loc carduri de zburdalnici norisori alb-pufosi. Afinele s-au copt si abunda de-o parte si alta a potecii, reconfortandu-ne cu dulcea lor savoare.
Pe aici, in urma cu ceva ani, a existat un marcaj atipic, un patrat alb cu laturile de aproximativ 15 x 15 cm care se pare ca delimita rezervatia naturala si care abia de vreo 2-3 ani a fost inlocuit cu asa zisul marcaj turistic triunghi rosu infect realizat, inafara standardelor de marime, cu vopseaua scursa, sumar si prost imprimata pe rocile andezitice apoi, fiind probabil de o calitate inferioara, din rosie-sangerie culoarea a devenit treptat roz-violacee. Halal marcaj turistic pe baza de proiect european?! Acest marcaj ni se pare o bataie de joc comparativ cu marcajul cruce albastra si banda rosie din acelasi masiv.
Cu siguranta noi, cunoscand bine masivul si traseele sale, nu avem nevoie de marcaj nici macar pe cea mai ostila vreme dar altii, veniti de aiurea? E drept ca daca tii poteca pastorala ajungi pana-n saua larga dintre Secatura–Gutaiul Doamnei si de-abia de-acolo ai mierlit-o, intrand in marea de ienuparis pentru a te racorda la un moment dat la marcajul turistic banda rosie-Creasta Cocosului–varful Gutai–Gutaiul Mic (Trei Apostoli)-Pasul Neteda.
Si cand te gandesti ca varianta Pasul Gutai– Poiana Boului –Masa Domnilor–Creasta Cocosului e cu siguranta cea mai cautata si frecvent parcursa destinatie turistica maramureseana!
Ajungem pe platoul alpin in pajistea cu vegetatie ierboasa data-n parg, vedem turma de mioare si capre pascand aliniata-n exemplara coarda spre Gutaiul Doamnei, pe-acolo pe unde odinioara niste imbecili incendiasera (pe multe hectare) ienuparisul, lasand in loc o groasa cenusa si un larg camp ca de razboi presarat cu alb-argintii oase.
Privim spre nord si Creasta Cocosului parea ca se inalta treptat deasupra orizontului.
O noua armada impresionanta de nori si neguri navaleste dinspre sud-vest deasupra platoului alpin al Gutaiului punandu-ne serios pe ganduri.
Admiram totusi spinarea valurit-sinuoasa conducand catre varful Gutai; la nord-est de acesta, pe un plan inferior, Magura Budestiului apoi in plan mai indepartat Corha–Gruiul Lupului, Chicera si Sermetesul din Muntii Lapusului; spre vest varful Ignis cu platoul alpin, mult mai departe varful Pietroasa– lentila elipsoidalei pajisti alpine sudice, Poiana Soarelui din Statiunea Izvoare, varful Plesca, valea Runcu–Tataru, Culmea Pietrei si platoul larg din preajma Iezerului Mare.
La sud-vest Baia Mare apoi varful Mogosa, Cavnicul spre sud si-n fine, Satra lui Pintea (trapezul impadurit) dominand Tara Lapusului.
Intre timp, ca-ntr-o nastrusnica joaca de copii, ne amuzam descoperind alte si alte ipostaze ale sculptural-monumentalei Labe de Iepure a Secaturii dominand abruptul sau vestic.
Cunoscand zona ne este usor sa dam de poteca serpuind spre Creasta Cocosului, ce trece pe la izvoarele unde odinioara, din valaua de lemn insirate, se adapau vitele si caii, practic acolo aflandu-se Valea Alba– obarsia (afluent geografic drept al raului Mara) nu peste mult sarind intr-o cascada inainte de-a taia pajistea din zona Mesei Domnilor.
La 10,30 ajungem la Creasta Cocosului. Admiram in plonjeu abil disimulatul intr-o mare de tufe de arini si aluni Taul Morarenilor (rezervatie ) apoi mai departe satul Breb, prospera si intinsa localitate Ocna Sugatag, la stanga ei Hoteniul si-apoi lunga salba a localitatilor morosenesti, de la Mara, Desesti, Harnicesti spre Sat Sugatag, Giulesti, Feresti, Berbesti, Vadu Izei si Sighetu Marmatiei; cu toata pacla se vedea si oraselul Slatina de dincolo de Tisa, in Ucraina.
Versantii est-nord-estici ai Gutaiului rasuna de glasurile si chiotele numerosilor culegatori de afine, tarani din Budesti si Breb dar si rromi, unii avand deja galetile pline.
Desi e ora 10,30 turistii si alpinistii n-au aparut insa pe platoul din preajma Crestei Cocosului. In curand doi alpinisti vin sa se catere si antreneze pentru apropiata Cupa Maramont.
Imediat dupa ora 11 noi coboram deja in timp ce altii incep sa suie; doua tinere alpiniste, cativa turisti iar la Masa Domnilor ajung primii picnicari urmati de un mopedist galagios, ceva mai jos un tip cu un microbuz.
Tragem un ocol pe o culme pentru a admira inca o data Creasta Cocosului (abruptul vestic impresionant) si turbaria circulara adapostind Taurile Chendroii (in apropierea careia aparusera turisti dedati la plaja).
In final, vanam fotografic flori, gaze si fluturi, coboram spre drumul auto-forestier care parcurge multisecularul traseu al Drumului Mariutii (si-al sarii, dinspre Costiu si Ocna Sugatag spre Imperiul Austro-Ungar) , orientandu-ne spre Poiana Boului si Pasul Gutai.
Trei motocrosisti zgomotosi, ce par niste cavaleri medievali anacronici incorsetati in zale si cu coifuri negre, apar ca din senin, continuand catre Taul Morarenilor si-apoi spre DJ 184 (soseaua Cavnic–Budesti–Sighetu Marmatiei) iar pe cand ne apropiem de Partia Doctorilor ne depaseste un ATV si un adolescent mopedist, posibil ajunsi aici via Suior, invaluindu-ne intr-o proaspata si imbatatoare aura de fum inecacios.
Putin dupa ora 13 ajunge (lejer) in Pasul Gutai unde doi sexagenari picnicaresc nonsalanti si vizibil patrunsi de clipa magnifica savurata-n sanul pur al naturii din Pasul Gutai, aproape de intrarea in traseul spre Creasta Cocosului, imediat langa ingeniosul panou turistic informativ (adica in zona folosita consecvent si „civilizat” de catre toti cei ce traverseaza Gutaiul drept buda publica naturista, un rai al pestilentialelor izuri umane si-al mustelor… dar cei doi, cu merindea intinsa pe masa si bericile alaturi, isi prepara tacticosi cate un ness cu apa minerala, par descinsi in Paradis.
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
