Ne decidem sa revedem Rapa Straminosului vara, inspre amurg, la ceasurile asfintitului, cand este cel mai bine pusa-n valoare.
Rapa Straminosului este o interesanta formatiune geologica din seria marina eocena, compusa din argile vargate si rasturnate. Argilele rosietice lasa vederii stratificari aproape verticale (inclinarile straturilor de argile variaza de la 45 pana catre 80 grade si au o directie NE-SV) iar in versantul geografic stang, aproape de suprafata, arocamentul calcaros aluvionar e intens rulat.
Rapa Straminosului din Vadurele – Autor: Lucian Petru Goja
Vezi galeria foto (click aici…)
Plecam din Baia Mare abia la ora 15,45, pe directia Ulmeni–Jibou.
Dupa Somes Odorheu cotim stanga, traversand calea ferata si apoi podul de peste raul Somes, cu ape umflate si tulburi.
Traversam Somes Guruslau, apoi Tranis (asfalt pana aici).
De aici ne orientam la dreapta (circa 3 km pe drum pietruit, bine intretinut), spre satul cochet, pitit in livezi, Vadurele.
Lasam in dreapta si ceva mai sus bisericuta de lemn, monument istoric, de la magazinul satesc orientandu-ne la stanga si, putin dupa ora 17 si un parcurs total de 75 km, oprim la ultimele case de pe paraul Budurlau (mal geografic stang), cu ape extrem de putine, la confluenta acestuia cu paraul ce spala milenar Rapa Straminosului.
Ne luam rucsacii si o luam in dreapta, scurta vreme in amontele malului geografic drept al paraiasului aproape sec ce curge de la nord-est spre sud-est prin Rapa Straminosului (fund). Unii localnici cunosc aceasta toponimie, altii (majoritatea) nu.
Noroc ca suntem aici a doua oara apoi si cu faptul ca, ruland intre Alunis–Somes Odorheu si privind la stanga, peste calea ferata (Jibou–Ulmeni–Baia Mare), multumita pozitiei soarelui ce avansa catre asfintit, reperam de departe Rapa Straminosului datorita coloritului sau rosu caramiziu.
In backgroundul acesteia, zarim acele splendide cuesta alb bej, Stanul Cozlei si Prisnelul Valisoarei cu calcaroasele faleze eocene vest-nord-vestice, respectiv spre sud, la stanga orasului Jibou, inconfundabilul Piscui al Ronei (dealul Rakoczi), acum o piramida terasata verde si discreta.
Trecem prin fata unei gospodarii (mai noua) cu o casuta salajana traditionala-ntr-un palc de pruni, dam peste un ciopor de Baltate Romanesti si-un pastor nestiutor.
De acum incolo lasam la dreapta, din ce in ce mai departe, firul paraului cu versantii acaparati de un deset impenetrabil de tufe de porumbele si salcami, urmand in urcus lejer sleaul bolovanos al unui drum de carute.
La stanga, printr-o bresa, avem o panorama spre paraul Budurlau (zona superioara), Ticla Teiului si dealul Caramida precum si spre o rapa atragand atentia prin caramiziul rosietic al acelorasi argile eocene.
Ceea ce confera o plastica si poetica aparte ansamblului de aici sunt holdele inguste de ovaz abia dat in spic, alternand celor de cartofi in plina floare si benzilor bej-pal a fanatelor recent cosite iar in fundal, o plantatie de pin continuand cu codrul de gorun.
Departe, dincolo de nevazuta Napradea, domina piramida trapezoidala impadurita a Dealului Mare din Muntii Ticaului.
O poarta primitiva blocheaza in dreapta sleaului (flancat de hatasul tepos-agresiv) accesul pe o poteca spre paraul Rapei Straminosului, conducand probabil spre un loc de adapare a vitelor, motiv pentru care continuam in sus.
Iesim pe un piept arid de deal, cu gramineele deja coapte conferind pajistii un iz autumnal. Remarcam aici vegetatia specifica zonelor calcaroase, de la varietati de mazariche salbatica roz sau ciclamen viu, la una nemaivazuta de noi, de gentiana adaptata zonelor colinare, cu flori albaste pal dar si unele plante cu inflorescente alungite, albastre cerneala.
Lucerna alba spontana, scunda, aflata-n plina inflorire si ghizdeiul salbatic par a fi aici in largul lor cu toata seceta.
Departe, peste abia rasaritul din livezi sat Vadurele, se iveste Mesesul, avanpostul marcat cu relee de comunicatii al Muntilor Apuseni.
In circa 45 de minute, absolut lejer, ajungem la Rapa Straminosului (malul drept) si, culmea, soarele ce arsese nemilos peste zi… a disparut treptat sub cuvertura discontinua de nori negriciosi.
Adio foto inedite! si doar studiasem prognoza pe net, nici vorba de nebulozitate/precipitatii.
Spre deosebire de tura anterioara, verdele tonic al salcamilor din valceaua afunda de pana la vreo 80 m, iar spre sud plantatia de pin devenita padure, aduc un plus de frumusete si viata aridei Rape a Straminosului.
La asta se mai adaugau omniprezentele panase aurii si dulceag parfumate ale florilor de sanziene si florile specifice acestor coline aride.
Ma resemnasem deja cand soarele decide sa-si aduca aportul necesar unui plus de stralucire mai apoi dispersandu-si larg, spre vest, razele precum degetele imense ale unor demiurgice maini.
Cu toate acestea trebuie sa admitem ca prima impresie este unica si irepetabila.
Dogoarea dupa-amiezii a revenit odata cu soarele nemilos si umiditatea crescuta.
Vadurelele cad treptat in conul de umbra dar ciopoarele de vite, holdele subzistentiale, livezile si fundalul Mesesului genereaza suficiente pretexte de reverie si incantare.
Revenim in Vadurele pe acolo pe unde am suit spre Rapa Straminosului si purcedem imediat spre casa, admirand boltile umbroase si spalierii cu vita de vie specifici gospodariilor salajene, lanurile de porumb, holdele parguite de orz si grau, muribunzii in colb automobilistic maci sangerii de pe marginea drumului, picnicarii labartati pe malul Somesului, de la Somes Guruslau pana la Benesat si Stramtorile Ticaului.
Pe la Salsig, mugurii unui grandios apus… regretam faptul ca, poate, abia de-acum incolo ar fi fost bine sa fi admirat si fotografiat Rapa Straminosului, acel fermecator foietaj ciclopic rosu-caramiziu mangaiat de oblicele blande ale soarelui.
Inainte de ora 21 ajungem la Baia Mare. Pacat ca printr-o nefericita intamplare pasionatul profesor de geografie de la Scoala Generala Napradea, Aurel Medve, nu ne-a insotit de aceasta data in interesanta noastra recidiva turistica salajana.
Citeste si:
Itinerarii si obiective turistice din Romania – Judetul Salaj
Din Napradea pe Stanu Cozlei
Vezi galeria foto:
Din Napradea pe Stanu Cozlei
Sursa: Lucian Petru Goja