In 15 si 18 decembrie 2008 treburile de serviciu m-au purtat prin Maramuresul Istoric iar un rasarit de soare mijit de-alungul vaii Izei in Barsana, mai apoi superbele perspective panoramice desfasurate dinspre Botiza catre Muntii Maramuresului, de la Poloninca catre Muntele lui Serban, Pop Ivan, Paltinu si Tomnatec-Poiana Narciselor constituie morbul subit inoculat al dorului de duca.
Apropierea de weekend aduce ploi.
Neguri deasupra Rausorului si satului Mara – Autor: Lucian Petru Goja
Vezi galeria foto (click aici…)
Arunc o privire pe accuweather.com si constat surprins (aferent depresiunii Baia Mare) samburii promitatori ai unei vremi numai bune de tura, cu minime precipitatii in zori urmate de un cer variabil, mai mult senin si chiar niscaiva soare.
Imediat mi-am azvarlit in cele patru zari buzduganul invitatiilor spre ipotetic interesatii amici/cunostinte de vreo tura montana, sugerandu-le si cateva variante interesante (crezusem, fraierul de mine).
Ecou… nul insa.
Inspirat, il apelez telefonic, in cele din urma, pe Ionica P. iar acesta, placut surprins, isi da pe loc acceptul, in plus promitand ca va aduce cu sine un nou (pentru mine) ortac, propunandu-ne realizarea unei ture-n Muntii Gutai.
Sambata seara ploioasa, lapovita peste noapte, ninsoare umeda-n zori si cu un deget de zapada sedimentat efemer.
Mai trag o ocheada pe accuweather.com, de-aceasta data spre satul Mara si aflu ce ne asteapta : +1/ + 1 C, ninsoare umeda 5 ore, vant 11-17 km/h.
O intrebare nu-mi da insa pace, cat o fi stratul de nea din Pasul Gutai spre Partia Doctorilor, Poiana Boului, Masa Domnilor si-n continuare pe sub Secatura–Creasta Cocosului catre Taul Chendroii si-n cele din urma spre Taul Morarenilor-satul Mara?
La 29 noiembrie a.c inotasem prin troiene depasind 70 cm in zona varfului Arsita (alaturi de Iancsi M. si Aurica St.), ratand cu putin varful Mogosa. E drept ca dupa aceea plouase iar temperatura ajunsese la + 10, + 12 C.
Pentru a fi scutit in traseu de nedorite surprize mi-am tratat de cu seara bocancii, in premiera, cu Snow Seal brand, o crema grasa prezentata in tub de plastic si dovedita de departe mult mai eficienta ca hidroizolant decat orice spray siliconic sau alt maglavais.
Pronim din Baia Mare la 8 dimineata.
Il imbarcam pe Grigore P. de la Piata Izvoarele.
Vreme inchisa, umeda si neguroasa inca inainte de Baia Sprie si-n continuare pe serpentinele Gutaiului cu asfaltul curat bec, dat cu antiderapant (nici vorba prin urmare de confirmarea alarmistelor stiri radio-TV).
Pe parcurs evaluam stratul de nea din padure, nu mai gros de 25-30 cm.
La ora 8,45 ajungem in Pasul Gutai si aruncam priviri intrebatoare intrarii in traseul turistic marcat cu banda rosie ce purcede de-aici spre Creasta Cocosului–varful Gutai. Aceeasi grosime a zapezii, circa 15-20 cm nea veche, plouata, tasata si inghetata, peste care s-a depus recent un strat de 5-10 cm de nea pufoasa, purificatoare.
Ne luam rucsacii si pornim in traseul de atatea si de atatea ori parcurs, indiferent de sezon. Vreme placuta, putin cam inchisa… pentru fotografiat. Turisti? Nici vorba, doar noi si dracul, poate ceva mai tarziu insa…
Frumusetea hibernala incepe pe masura ce ne apropiem repejor de Partia Doctorilor. Aici, un palc de molizi falnici este sarbatoreste drapat cu o imaculata hlamida de nea iar tufele de fag, cu frunzele ocru ruginii pudrate-n alb cristalin.
Spectacolul creste-n aploare imediat ce ajungem in Poiana Boului (limita vestica). Soarele se screme sa sparga plafonul gros al norilor plumburiu-negriciosi deasupra carierei Suior, lasand aleatoriu vederii un straniu disc luminos, ca la eclipsa.
In dreapta abia vedem partiile de ski Mogosa–Suior in timp ce depresiunea lacului Mogosa este invaluita de neguri. Niciunde parca mareata Secatura, darmite Creasta Cocosului. Acestea par inghitite de formatiunile de nori prevestitoare de ninsori abundente.
Treptat, spre stanga si-nainte, mijeste liziera splendidei plantatii de molid in care apare silueta triunghiular-solitara a Refugiului Salvamont, evident pustiu.
Ciudat, nicio urma de salbaticiune, exceptandu-le pe cele de vulpe si parsi. De fapt in tot traseul parcurs la la 8,45 la 15,20, nu am vazut salbaticiuni sau urme de ciute, cerbi, mistreti, iepuri.
Liniste desavarsita, netulburata nici macar de imperceptibila briza matinala.
Traversam Poiana Boului, in scurta vreme acompaniind prin stanga retea electrica de inalta tensiune (neinspirat amplasata) ce spurca aria naturala protejata Taul Chendroii, continuand spre Taul Morarenilor–Sighetu Marmatiei.
Ii aratam ortacului nostru vechea piatra de hotar inscriptionata cu dalta in 1803, strajuind in habsburgica era Drumul Mariutii (pe care sarea exploatata in ocnele din Costiui si Ocna Sugatag ajungea-n Baia Mare si-n continaure la Budapesta si Viena).
Ne apropiam treptat de Saritura lui Pintea care domina spre nord-vest obarsia vaii Izvorul Alb (afluent al Rausorului alaturi de valea Izvorul Negru, cu obarsia la sud-vest, sub varful Scutu Mare si varful Iezuri, dar si de valea Sesuri si valea Hopsia care-si aduna apele de pe platoul vulcanic Gutai, primul din varful Secatura, al doilea din saua ce leaga Gutaiul Doamnei de Creasta Cocosului, formand dupa un scurt parcurs spectaculoasa cascada Saritura pe care alpinistii baimareni se antreneaza iarna in escalada tehnica pe gheata). Aici Salvamont Baia Mare a instalat o placuta avertizand turistii asupra pericolului de avalanse pe traseul marcat cu banda rosie.
Soarele reuseste treptat sa se faca simtit, revarsandu-si feericele raze asupra molidisului dublat de liziera laricelor de curand despuiate de cetina aurie. Imediat ne este dat sa admiram si abruptul vest-sud-vestic al Secaturii punctat de descarnatele degete andezitice dispuse contre jour iar la stanga lor, statuara, celebra Laba de Iepure de pe liziera superioara.
Nici Creasta Cocosului nu se lasa prea mult invitata sa ne pozeze, ivindu-se sobra, intunecata si vag pudrata pe brane cu nea iar mai apoi, de pe la Sesuri, Cioncasu Mic si Ocoale spre Masa de Piatra, precedata minunat de un restrans palc de fagi albiti de maiastra dantela a chiciurei nocturne.
Ne deplasam lejer, sustinuti de neaua nu prea groasa, tasata si inghetata.
Ajungem in zona vestica a Crestei Cocosului, intersectandu-ne cu traseul turistic marcat cu cruce albastra care suie pe langa saivan dinspre satul Mara, de la confluenta vaii Hopsia cu raul Rausor, pentru a atinge traseul marcat cu banda rosie de creasta principala a Gutaiului.
Aici dam peste alt marcaj, cruce rosie, care dupa circa 1,5 km conduce pe fostul traseu al Drumului Mariutii spre turbaria Taul Chendroii iar de acolo, in alti 3 km, la o alta arie naturala protejata, bijuteria lacustra Taul Morarenilor.
Remarcam aici prezenta stalpilor-marcaj confectionati din lemn de brad, inalti de circa 2 metri si jumatate, purtand cate o placuta cu pretioase informatii (din nefericire, total inexplicabil, imbecilii distrug aceste marcaje deformandu-le, fapt remarcat de noi aproape de intersectia drumului forestier spre DJ 184 cu drumul de TAF spre Taul Morarenilor).
Dupa 2 ore si jumatate de la plecare ne aflam langa Taul Chendroii iar soarele se insinueaza peste culmea dintos sud-vestica a Secaturii scaldand realmente pajistea de sub Creasta Cocosului infrumusetata de paniculele bej ale gramineelor partial ivite de sub neaua stralucitoare.
Un palc de fagi din apropierea saivanului iese magic din neguri. Mai apoi, din nori si spartele neguri, se iveste Ignisul. Urmeaza varful Plesca, Culmea Pietrei, Poiana Brustani… in timp ce valea Runcu–Tataru–Mara si Rausor sunt cotropite de neguri.
Departe spre nord se iveste varful Pop Ivan (piramida trapezoidala), ceva mai aproape, spre nord-vest, troienita culme prelunga a Zakarpatyei ucrainiene.
Cati baimareni isi pot oare imagina hibernala feerie de aici, adica de pe la 1050-1033 m altitudine?
Lasam in dreapta Taul Chendroii si deasupra sa abruptul vestic stancos al Crestei Cocosului si continuam spre Fundu Runcului.
Faget rarit, un afund val accidentat in dreapta, cu numerosi megaliti andezitici desprinsi peste veacuri din abruptul nordic al Crestei Cocosului, parte din caldeira vulcanica ce continua semicircular, la est, spre varful Gutai (1443 m).
Rotunde si frumoase zone umede sunt in dreapta, sub Creasta Cocosului, uneori aducand a turbarii, loc de obarsie a Vaii Mari.
Mai apoi tot mai frecventi molizi, de regula tineri, nedepasind 15-25, cel mult 30 de ani. si imediat primii hoti de brazi ce suie pana aici dinspre Mara, Desesti ori Breb, tradati de topoare si vizibil neplacut surprinsi de ivirea noastra.
Ionica ne indica locatia unei pesteri pe o viroaga nord-estica a Gutaiului, la est de Creasta Mica a Cocosului si marcata de stancarii cu aspect de turn (umblasem de cateva ori in acea zona, admirand si fotografiind verticalele sarmale andezitice si saritorile cu cascade de 2-3 m si jumatate, fara a sti insa ca exista o caverna acolo).
Incepem sa coboram usor spre stanga, lasand la dreapta variantele inguste de carute, ori TAF, ducand spre DJ 184, vizand directia Taul Morarenilor.
Dupa 3 ore si 15 minute de la debutul circuitului nostru atingem poienita strajuita pe trei laturi de molizi frumosi, imediat sub intersectia drumurilor forestiere care conduc la est spre DJ 184 iar la nord si aproape, spre Taul Morarenilor.
Alti hoti de brazi apar din padure inarmati cu topoare, mai apoi un muncitor forestier, conductor de TAF care ne da relatii privind drumul forestier spre satul Mara.
Facem un scurt popas in timpul caruia nebuloasele-si intrara treptat si definitiv in drepturi, dupa care ne orientam o vreme spre nord-vest-vest, traversand un parau, afluent al Vaii Mari.
Continuam pe drumul forestier ce cobora o vreme acompaniind malul geografic stang al acestuia si ajungem intr-o poienita-rampa de afluire si debitare a bustenilor de fag.
Negurile tot mai dense ne invaluisc treptat fara a ne crea insa dificultati de orientare.
De-o parte si alta se ivesc poieni cu pasuni si colibe pastorale. Urmeaza o lunga zona marcata de catastrofale alunecari de teren, cu grohote spalate de torente si paraie modeste, afluenti ai vaii Hopsia.
La un moment dat, dupa circa 1 ora de la popas, intalnim marcajul turistic cruce albastra care ne va insoti de-acum incolo pana la incheierea circuitului (ca si tot mai tumultuoasa vale Hopsia).
2 ore si 20 de minute dureaza traseul nostru in coborare.
Trecem pe langa salase de varat, fanare, mai apoi fanate cu clai vechi de mai bine de 2-3 ani, lasam in stanga, la intrarea spre marginasele gospodarii ale satului Mara (fost initial Cracesti) un izvor cu borcut, mai apoi ne deplasam pe ulite pietruit-mocirloase insinuate printre case traditionale, majoritatea acoperite cu azbociment, uneori cu carton asfaltat si tot mai rar cu dranita.
Pe la ora 15,20 atingem asfaltul DN 18 la podul din apropierea confluentei vaii Hopsia–Rausor si la circa 1 km amonte de confluenta acestuia cu vestitul rau Mara.
Ninsoarea umeda cade de vreun ceas.
Autoturisme gonesc spre Gutai sau Sighet, niciunde insa visatul autobuz interurban ce trebuie sa ne duca-n Pasul Gutai, la masina, motiv pentru care o luam lejer spre pitorescul han-pastravarie-camping aflat la iesirea din satul Mara.
Aici, unii pescuiesc cu mult succes pastravi curcubeu dolofani, in timp ce altii, aflati in tranzit, au oprit la o colesa cu branza ori o portie satioasa de pastrav la gratar sau afumat.
Sansa noastra nesperata (altfel ar fi trebuit sa talpuim 11-12 km pe asfalt pana la Terasa Gutai) a fost sosirea dinspre Sighet a unui ARO de Cluj care ne-a imbarcat repede.
Nu este inca ora 16 cand ajungem in Baia Mare, mai mult plouata decat ninsa, terna si insipida cu toate ghirlandele pavoazante de Craciun si Anul Nou.
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
