Traseu turistic nemarcat, cu o lungime de aproximativ 15-17 km
Timp mediu de parcurs 6-7 ore
Surse precare de apa potabila
Pericole nu exista, de acordat insa o atentie sporita in Defileul Lapusului la pasajele stancoase si reptilelor!
Traseu recomandabil a fi facut cu cortul- numeroase si excelente locuri pentru campare.
La ora 7 dimineata pornim din Baia Mare.
Urmam soseaua nationala spre Dej pana pe dealul Mesteacan. De aici o luam la stanga, pe directia Boiu Mare–Vima Mica.
Soarele a rasarit, dar aversele ultimelor zile si evaporarea accentuata impieteaza asupra transparentelor si panoramarilor vaste, dinspre valea neguroasa a Somesului spre dealul Maguriciu, Francenii Boiului si mult mai departe, spre Hudin–Tibles.
In schimb, de-o parte si alta a soselei asfaltate (ingusta) ne atraga atentia ponoarele si dolinele extrem de frecvente in zona (metodic prospectatet de catre speologii Culbului Montana Baia Mare) si livezile dominate de pruni.
In dreapta ramane dealul Tatarilor, noi deviind, conform indicatorului rutier, 1 km la stanga, pentru a ajunge in teribil de razletitul Prislop.
Satul e pitoresc probabil si datorita disiparii periferiilor sale in livezile si vaiugile doar treptat revelate, frecvent, dintre uriasele coroane ale nucilor, ivindu-se dranita patinata de vremi a sarpantelor solitarelor case, grajduri si suri.
Trebuie sa coboram circa 3-3,5 km de la biserica, prin stanga vaii Prislopului, pe un drum pietruit, fost forestier, excelent amenajat poate prin anii 1965-1970 in vederea extragerii masei lemnoase exploatata, pe raul Lapus (versantii flancului stang).
Sepentinele acestuia ne coboara treptat spre valea Prislop (lunca ingusta afunda).
In stanga (sud-vest-vest) apar rapele calcaroase dintre satele Buteasa si Prislop, vizibile de departe (din Preluca Noua, dealul Corbului–Aspra–Sahelbe), sub drum, o vale seaca cu stravechi gospodarii prislopene aflate acum in ruina, la dreapta valea Prislopului si dincolo de ea, spre est, culmi cu poieni si fageturi, separand Prislopul de Boiu Mare.
La nord-nord-est zarim salbele gospodariilor razlete din Aspra, din jurul dealului Pitigaii si Preluca Noua.
Fanatele terasate, pana deunazi aurite de miile de papadii, au devenit acum niste laptos-globulare si diafane pasteluri iar picaturile de roua, in care explodeaza sulitele soarelui, le transforma in magice covoare de nestemate.
Taranii isi coboara la pasune vitele Baltate Romanesti cu indemnuri blande, alteori isi duc de darlogi caii roibi sau murgi.
De la unul din ei aflam ca drumul forestier, pe alocuri intens spalat de ploi si torente, duce pana la raul Lapus.
Dupa ce descidem pe valea Prislop (in lunca), foarte aproape de cateva gospodarii rare, unele locuite inca, (49 km din Baia Mare) acolo unde dinspre sud-vest vine un paraias modest si spre vest-nord-vest suie un drum inierbat de carute, abandonam masina.
E ora 8. Concertul pasaresc exuberant, ulii, dubravencele, pitulicile, gaitele si codobaturile zburatacind de ici colo, cucii si porumbeii gulerati sporesc cu cantul lor farmecul zilei, iar soarele e din ce in ce mai fierbinte.
Ne luam rucsacii si betele de trekking si incepem urcusul pe drumul de car care se orienteaza treptat spre nord, traverseaza o zona cu fanate, livezi de prun, holde inguste apoi, din dreapta, afluieste spre el o alta varianta de drum de carute dinspre valea Prislopului.
Drumul serpuieste mai apoi spre stanga (nord-vest) si ne scoate la gospodaria solitara a lui Nan Gavril din Gruiul Poiului–Prislop.
Vasile Ionut Nan, copilul scolar in clasa aV-a ii condusese pe cativa speologi de la Montana spre Casa Zmeilor. Acum e bucuros de oaspeti, in timp ce mama sa ne ofera traditionala horinca de prune si o cafea aburinda, se echipa si ni se alatura pentru a ne fi ghid.
O vaiuga afunda debuteaza in dosul casei si un drum de carute o acompaniaza prin stanga, coborand in scurte serpentine spre Valea lui Uris (mal drept).
Rapa (calcaros-eocena) dintre Buteasa–Prislop ne atrage atentia sus si in stanga.
Ajunsi in , modesta, suim pe malul sau greografic stang pana acolo unde o ingusta limba de molidis plantat in urma cu 20-25 de ani, acum in plina inflorire, atinge un sleau de carute iar spre nord-vest se contureaza vaiuga cu paraias modest pe care, prin spalarea si deplasarea tectonica a stratelor de gresii fine, s-a format Casa Zmeilor.
Neatenti, Ionica si Vasile Ionut, ne conduc mai spre vest-nord-vest unde, suind pe un parau, revenim in culme. Tatonam mai la vest si dam intr-o alta vaiuga.
Daca in Valea lui Uris (lunca), printre miile de paralute alb-roze, am descoperit minusculii si parfumatii bureti bej de roua, aici, in codrul de foioase, dam peste niste bureti gelatinos-translucizi, bej-maronii si necomestibili.
Ionica gaseste primul exemplar impresionant de Boletus sp. bej-maroniu.
O vizuina de bursuc constituie unicul nostru contact cu fauna cinegetica.
Vasile Ionut este derutat, motiv pentru care o taiem mai spre obarsiile celor doua vaiugi afunde, din care una cu un prag gresos si o filiforma cascada, nu mai inalta de 1,5-2 m.
Ionica decide sa revenim spre est, coboram circa 100 m pe o culme si, in stanga se iveste paraul accidentat, taiat in straturile groase de gresii.
La ora 9,45, dupa 1 ora si 45 de minute de la debutul traseului, coboram spre grota Casa Zmeilor (cotata GPS N 47-25,619, E 23—32,561, altitudine 419 m), putin afunda (1,8-2,5 m), larga de aproximativ 5-7 m si inalta de 1,2-1,5 m.
Spre est, aproape, sub stratul de gresii groase de 0,8-1,2 m, se afla o alta grota, mult mai mica si cu fir de apa.
De-o parte si alta a vaiugii strajuiesc blocuri paralelipipedice de gresii fracturate tectonic si drapate cu muschi.
In aval de grota, pe circa 40-50 m lungime, albia vaiugii e accidentata cu aceleasi blocuri mari de gresii pravalite din versanti dar si din tavanul Casei Zmeilor care, conform celor din Prislop, fusese mult mai mare odinioara.
De la grota formata prin spalare si dislocarea straturilor, si nu prin dizolvare, precum splendidele abriuri salajene de pe valea Clitului, Loznei etc., coboram usor, in doar cateva minute, la molidisul si drumul de carute de pe Valea lui Uris (mal stang).
Admiram abundenta rubiniilor conuri de molizi infloriti dar si frecventii paducei in floare, raspandind un puternic parfum dulce-amar, ca de migdale.
Ne despartim de Vasile Ionut care pleca spre casa, in timp ce noi o luam pe Valea lui Uris (in aval), intentionand sa ajungem in final la raul Lapus.
Treptat se contureaza un drum de carute taiat prin albia vaii modeste, in micasisturi si apoi in sisturi cristaline stralucind orbitor in soare.
Treptat valea, orientata sud-est, capata aspectul unui defileu ingust si nespus de pitoresc, pe alocuri cu pereti sistos cristalini inalti de 5-8 m, acaparati de flori.
Un parau ce vine dinspre Buteasa (vest) afluieste in Valea lui Uris.
La ora 10,45 descindem in lunca vaii Prislop, la o straveche rastignire.
Masina se afla la circa 1 km si jumatate spre sud-vest in timp ce de viitorul nostru obiectiv, de la confluenta cu raul Lapus (spre nord-est) ne despart circa 5 km.
In curand lasam la dreapta ruinele unei foste gospodarii tradata de treptele de beton in curs de invadare de catre exuberantele balarii, dar mai ales de catre o uriasa tufa de liliac inflorit.
Fostul drum forestier acompaniaza din ce in ce mai aproape valea Prislop (mal stang). La un moment dat este marcat de o succesiune de baltiri invadate de mormoloci.
Intr-una din ele dam peste o familie de serpi de apa, pui de circa 15-20 cm lungime, cu opercule alb-galbui, unii zbughind-o la fundul apei tulburi, altii in pajistea din jur (vedem si fotografiem cel putin 10 exemplare).
Mai apoi, drumul se strecoara printr-un veritabil tunel vegetal strajuit spre vest-nord-vest de stancarii sistos cristaline, pereti discontinui, alteori brane cu inguste terase suprapuse, pe alocuri taiate de cursul unor modeste paraie, unul mai spectaculos, deosebit de accidentat.
Cel putin doua drumuri stravechi, de carute, suie spre vest-nord-vest legand valea Prislopului de valea Buteasa.
Pe la ora 11,40, dinspre dreapta (sud) afluiesc in valea Prislop doua paraie mai maricele, cu albii accidentate, valea Stanii si mai apoi Valea lui Octavian (netrecute in harta topo 1: 25.000), conform unor tarani din Buteasa care-si pasc vitele si caii.
Pasari, flori si fluturi de tot felul ne incanta pe tot parcursul traseului.
Urmeaza valea Prislop, din ce in ce mai spectaculoasa si afunda, in care apar ochiurile stagnant-reflectorizante, repezisurile, meandrele sapate-n sisturile cristaline.
Valea Prislop coteste treptat spre nord-est si in final catre nord, apropiindu-se de confluenta cu raul Lapus.
La ora 12 ajungem la podul de beton de peste valea Prislop, impracticabil, spalat de viituri in partea de sud-vest, motiv pentru care coboram si traversam direct prin albia accidentata.
De aici valea Prislop mai are de parcurs circa 100 m, printre stancarii, pentru a conflua-n malul geografic stang al raului Lapus.
In acest timp potiunea finala a drumului forestier inierbat continua cam tot atata, dar spre nord-est, de la capatul sau coborand o poteca pescareasca serpuita.
Se pare ca zona e deosebit de interesanta pentru pescari/braconieri, dovada frecventele vetre de foc.
La ora 12,15, adica dupa patru ceasuri de la debut, ne aflam la raul Lapus cu apele cafenii, extrem de umflate de aversele zilelor precedente (borna silvica VI sau poate VII/110 marcata, greu lizibil, pe trunchiul unui arbore invadat de muschi).
Megaliti sistos cristalini impresionanti marcheaza malul stang al raului Lapus scurta vreme acompaniat de o potecuta pescareasca ce conduce spre un mic platou marcat de o borna de beton.
De aici, in aval mal stang, ar fi de parcurs cam 2 km pana la gura vaii Buteasa dar versantul e teribil de accidentat, stancos si dificil de urmat, cotele Lapusului excluzand acum deplasarea prin albie.
Aici ne facem popasul, desfatati de magia simfoniei apelor si racoarea placuta apoi o luam inapoi spre podul spalat de viituri.
Soarele arde efectiv in portiunile de drum unde evadam din tunelul vegetal, vitele si caii s-au inmultit in lunca, iar taranii din Buteasa care le-au scos la pascut dormeau dusi sau ne priveau curiosi, invitandu-ne la taifas si hodina.
O ora si 15 minute ne trebuiesc sa reparcurgem drumul inapoi in amontele vaii Prislop, pana la ca rastignirea de la confluenta cu Valea lui Uris (vreo 3,5 -4 km) si in continuare, spre sud-vest, inca aproximativ 1,5 km, pana la masina.
Lasam in dreapta drumului vestigiile a doua foste gospodarii din Prislop marcate de nelipsitele tufe de liliac, mai apoi una singura, din stanga drumului, inca in picioare si poate relativ recent dezafectata, strajuita de cativa falnici molizi, totul tradand inconfundabil teribila discrepanta dintre perisabilitatea si efemeritatea lucrarii omului, fata de trainicia si poate vesnicia lucrarii Domnului (sau/si a mamei Natura).
Departe, sus, catre sud, din marea vegetala a livezilor, apar ca-n basm acoperisurile sur-sidriluite ale caselor din Prislop.
La ora 14,15, pe o arsita demna de toiul verii, ne incheiem acest splendid circuit turistic studiind hartile din dotare, corectandu-le si completandu-le cu recent aflatele toponimii, apoi pornim spre Baia Mare.
La ora 16 totul devine pentru noi o foarte recenta, fascinanta, amintire cu iz desuet de Lapus.
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
