Traseu turistic marcat cu triunghi rosu dar numai in prima parte, pana la borcutul de pe valea Tomnatec (aproximativ 3-4 km, o ora si jumatate de mers)
Circuit lung, de circa 22-25 km, cu o serioasa diferenta de nivel, durata este de aproximativ 10-11 ore
Obiective avute in vedere: insulele cu narcise din poiana de sub varful Tomnatec, gentienele-cupe, frumusetile alpine ale acestui areal din Parcul National Muntii Maramuresului, varful Tomnatec, valea Repedea
Apa potabila/izvoare se intalnesc abia in Poiana Narciselor, sub Paltinu–Capu Grosilor–Izvorul Granicerilor iar dupa aceea, cateva amenajate de drumari in avalul vaii Repedea
Cu sansa, pot fi admirati cocosi de munte in zona varfului Tomnatec iar in zona stanelor inalte atentie la ursi
Intreg circuitul se desfasoara in zona de frontiera cu Ucraina iar in zona saua Paltinu-Rapa-Pop Ivan si Capu Grosilor-Holovaciu suntem chiar pe frontiera iar pentru a nu avea probleme e recomandabila prezentarea prealabila la Politia de Frontiera.
Vezi GALERIA FOTO (clici aici…)
Ne este dor de o tura la altitudine si pe un traseu partial in premiera pentru noi, in cautarea ultimelor zapezi si a primaverii.
Inainte de toate facem o evaluare a pognozei meteo pe accuweather.com si constatam ca nu sunt sanse de furtuni si precipitatii pentru week-end in zona Repedea si Poienile de sub Munte, cu tempemperaturi de 27 C percepute, din cauza umiditatii, de parca ar fi 29 C.
Fiindca traseul ales e lung si vrem sa evitam posibilele surprize meteo din partea a doua a zilei de duminica, apelez telefonic la amabilitatea deosebita a ing. Ion Petrovai care, oare a cata oara, ne ofera pentru innoptat cabana Districtului Silvic Repedea.
Pornim din Baia Mare spre Sighetu Marmatiei – dealul Hera sambata dupa-amiaza, pe la ora 17,30, pe o caldura umeda deosebita.
Imediat ce ajungem in Pasul Gutai remarcam accelerata aglomerare a nebuloaselor dinspre Culmea Pietrei spre Transcarpatia si Muntii Maramuresului iar posibilitatea unei ratari a proiectului turistic nu poate fi defel exclusa.
Imediat ce ajungem in culmea dealului Hera starea meteo se altereaza si mai mult, Muntele lui Serban, Pop Ivan, Paltinu de-abia se vad de nori, la fel, spre dreapta, Tiblesul iar Pietrosul Rodnei mai mult il intuim.
Treptat, lunca raului Viseu se intuneca si, din cand in cand, flashul fulgelor, ca un bici, spinteca amenintator cerul.
Ajungem in Leordina si scrutam spre stanga in cautarea Farcaului, Culmii Rugas si Mihailecului dar, in loc de varfuri si spinari alpine bordate cu albul subtiatelor cornise de nea, ni se arata o bolta intunecata din care, la un moment dat, se scurge spre sol funia torsionata de incipienta tornada. Asta ne lipsea!?
Cotim din DN 18 spre Ruscova–Repedea apoi, la podul de pe valea Repedea, la confluenta cu raul Ruscova, iesim din asfalt si continuam aproximatic 3 km, pe drumul pietruit, pana la Districtul Silvic Repedea (125 km din Baia Mare).
Ajungem in jurul orei 20, imediat dupa ce cativa stropi de ploaie improspatasera pajistea punctata de sute de alb-roz paralute.
E ceva mai racoare aici decat in Baia Mare si pe drumul parcurs iar pasaretul din fagetul din spatele cabanei si-a inceput concertul serii.
Admiram ordinea si curatenia din curtea districtului, amenajarile aferente si in special micuta gradina de zarzavat apoi ne cazam, in timp ce, subit, ma napadesc amintirile multelor zile si nopti petrecute aici inaintea, sau la terminarea, turelor montane din Muntii Maramuresului care avusesera ca debut Repedea.
Intre timp consultam harta Muntii Maramuresului (publicata in revista Muntii Carpati, nr. 37/2003, autori D. Istvan-I. Pop, amicii nostri de drumetii montane), cinam si ne pregatim rucsacii pentru zori.
Ne culcam destul de devreme, nu inainte de-a scruta cerul, ceva mai degajat dar… dubios rozaliu.
Dimineata ma trezesc pe la 3,30 dar… e prea devreme si ies pentru a asculta debutul concertului pasaresc, intr-un perceptibil crescendo pe masura aparitiei zorilor.
Spre Culmea Sahleanu, adica in zona pe unde vom urma o parte din traseu, cativa nori cenusii acopera cerul.
Astept sa se faca ora 5 apoi sun goarna desteptarii.
Dubiosul rozaliu reapare deasupra Culmii Sahleanu pe la 5,30, putin inaintea rasaritului iar asta, de regula, anunta averse.
La ora 6 suntem gata de plecare si pornim.
Inainte de asta nu ma pot abtine sa nu imortalizez oribilele gramezi de margini de la gater, rampa uriasa si dezodonata, de afluire-sortare a bustenilor, din valea Repedea (mal drept) si inspre amonte, cateva sute de metri, stivele de busteni, materialul lemnos din albie, torentii de pe versantii abrupti pe care s-au corhanit recent bustenii…
Marcajul turistic banda albastra (spre Pietriceaua–lacul Vinderel–Farcau) traverseaza in curand, peste un pod de lemn, valea Repedea si suie in dreapta, in timp ce marcajul triunghi rosu ne va orienta la stanga, pe valea Tomnatec (in amonte).
Pe acesta il urmam, scurta vreme, pe drumul auto forestier ce suie taind Culmea Sahleanu (capat), acompaniind apoi valea Repedea dincolo de Pichetul Politiei de Frontiera Smereceni (circa 6 km) si confluenta cu nabadaiosul parau Vinderel, in continuare spre Dancu (alti vreo 3-4 km – de aici se poate aborda turistic varful Farcau).
Triunghiul rosu abandoneaza repede drumul forestier, acompaniind inspre amonte, cand pe un mal, cand pe altul, valea Tomnatec, spectaculoasa, cu o multime de repezisuri si marmite spectaculoase.
Tufe de arbusti cu pamatufuri albe raspandesc dulci miresme si ghirlandele pal albastre ale unui fel de curpen decoreaza sisturile cristaline, pe alocuri impresionante, alteori taiate de valcele cu torente abrupte.
Din pacate, exploatatiile forestiere din zona, dar si dinspre amonte, au determinat colmatarea puternica a albiei si versantilor cu busteni, ramuri blocate in arocamente, uneori acestea fiind gata sa creeze baraje periculoase, surse ale imprevizibilelor viituri (iar comuna Repedea are o trista amintire de acest gen din noviembrie si decembrie 1998).
In curand drumul de TAF, spalat de viituri, transformat in albie accidentata, ne pune problema frecventelor traversari peste bolovanii alunecosi sau peste trunchiuri/ragalii instabile, alteori o taiem direct prin brusturetul trecut de inflorire si printre luxuriante urzici.
Din nefericire, marcajul turistic realizat excelent/profesionist, in urma cu vreo 3 ani, de catre o echipa condusa de I. Pop, prin amplasarea pe arbori-stanci, a disparut in mare parte (consecutiv dislocarii rocilor si taierea arborilor) iar lipsa unei sageti indicatoare din start, care sa precizeze distanta pana la borcut si timpul mediu de parcurs necesar, concura la deruta.
Ca norocul, atunci cand credem ca am gresit directia, marcajul reapare si dupa o ora si jumatate de la debut (la 7,30 dimineata) ajungem in splendida poiana strajuita de molizi si faget in care, pe valea Tomnatec (mal geografic stang), dam de fantanita cu borcut (carbogazos, feruginos, slab mineralizat).
Aici marcajul turistic se termina si in continuare vom apela la harta si busola. Dupa degustarea apei minerale si decolmatarea canalului pentru prea plin de frunzisul in putrefactie, mai mergem putin pe valea Tomnatec (in amonte), pe malul sau geografic stang.
Traversam un torent si suim la nord spre o poiana apropiata cu fanata, un fanar nou, casoaie de varat relativ recent construita, un fanar mai vechi, cu acoperisul tipic, variabil ca inaltime prin glisarea pe patru stalpi.
In coltul din dreapta al poienii, la liziera, cateva gramezi de rumegus tradeaza activitatile ilegale de exploatare forestiera.
Arnica a imbobocit, inflorirea urmand sa aiba loc in cel mult cateva zile.
Desi pe harta, de la borcut in sus spre Poiana Narciselor, e configurata o poteca, tatonand inspre nord, din poiana, nu remarcam vreo continuare.
Ceva vag pare a se contura inspre vest, motiv pentru care pornim intr-acolo, descoperind un intrand nordic lung si abrupt al poenii prin care suim pana la liziera unde dam de urme recente de oi.
Urcam accentuat pana in culmea orientata nord-est-sud-vest, ingusta si stancoasa.
La vest se aude curgand un afluent vijelios al vaii Tomnatec.
Culmea are o poteca larga, mai bine conturata inspre sud-vest si foarte putin spre nord, directia pe care trebuie s-o urmam noi pentru a accede in – aria naturala protejata – Poiana Narciselor si de acolo spre varful Paltinu.
Au trecut deja 2 ore si jumatate de la plecare.
In lipsa potecii, o luam prin padure, tangent in sus, pe directia nord, speriind o familie de cocosi de munte si nu peste mult hamaiturile de caini ne anunta apropierea de arealul de pasunat aflat la sud de Culmea Sahlaeanu – varful Tomnatec (1618 m) dar poteca refuza in continuare sa se arate.
Doi voinci ciobanesti carpatini tarcati, unul cu sur-alb si negru, celalalt cu alb-ruginiu, isi fac aparitia, fara a fi agresivi. Facem un popas si ne dregem cu grapefruit si apa minerala. Imediat dupa aceea observam inspre nord-est un mic luminis spre care inaintam, sperand ca vom intersecta poteca nemarcata care suie dinspre valea Repedea in Culmea Sahleanu, trecand chiar in debut pe langa o poaiana cu gospodarie si salas muntenesc.
Poienita in care descindem, cu intens miros de capre si oi ramas dupa recenta trecere a turmei, nu are nicio poteca, motiv pentru care de acum inainte suim spre nord urmarind culmea custuroasa, din sisturi cristaline cu lentile albe de cuart, strecurandu-ne pe la poalele molizilor.
Dupa 3 ore si 45 de minute de la debut atingem poteca ce coboara usor spre vest, la o fosta stana traditionala cu casoaie si caserie, o coliba e ceva mai la vest, deasupra ei, pe versantul acaparat de brusturet si urzici, o alta casoaie pastorala scunda, din barne si cu sarpanta din dranita.
Totul e pustiu, abandonat.
Taiem in urcus usor poiana spre nord, descoperind in dreapta sus, spre Culmea Tomnatecu marcata cu molidis, afinisul intins din care rasar mii si mii de alb-crem stelute ale narciselor.
In curand ajungem la izvorul abundent si rece, nascut din grohote.
De dimineata, in cateva randuri, cerul se acoperise complet cu nebuloase cenusii-negricioase, alteori printre acestea aparusera brese insorite si promitatoare, acum insa, dintr-o data, o mare masa tenebroasa se napusteste dinspre Muntele lui Serban–Culmea Paltinu inspre Poiana Narciselor, splendida si vasta (de cateva zeci de ha), pustie, desi, conform traditiei (un ucrainean din Repedea ne spusese ca aceasta) era chiar Duminica Narciselor.
La izvor poposim o vreme, ne refacem proviziile de apa, apoi nu continuam pe poteca pastorala ce duce spre vest-sud-vest ci suim direct prin pajistea cu afinis in floare si mii de narcise.
In stanga jos, departe, apare o stana activa (de pe valea Tomnatec– mal stang), tradata de fum si latraturile cainilor.
Dam repede de o poteca pe curba de nivel, orientata spre vest, si pe care urmand-o, ajungem la un al doilea izvor cu aspect de veritabil izbuc abundent.
Continuarea potecii spre vest ar presupune coborarea spre un valcel cu limba lata de molidis si apoi iesirea pe un picior sud-estic al Paltinului, catre Poiana Plaiului, ceea ce nu corespunde defel intentiilor noastre.
Noi o luam la nord-vest, direct prin pajiste, incantandu-ne la traversarea imenselor insule cu narcise, unele abia imbobocite.
Splendida e panorama de aici spre varful Certina (1184 m) si mai spre sud-vest-Culmea Prislop, pajistile alpine de-acolo descoperindu-ne traditionalele locatii de stane, acum majoritatea abandonate.
In pajiste, spre bucuria noastra, apar din ce in ce mai frecvent anemone (Anemone nemorosa), alaturi de cupe albastre cerneala (Gentiana cochiana), receptaculele pline de seminte ale demult infloritilor ghiocei si apoi, chiar in culme, cateva adancite nivatii cu oglinzi intunecate de tauri in care se reflecta molidisul varfului Tomnatec.
Imediat, printr-o bresa nord-vestica, avem de-aici o prima perspectiva spre Paltinu–Rapa–Capu Grosi si in fundal, mai departe, varful Pietros ucrainean (de dincolo de varful Pop Ivan care ramane invizibil insa).
Cerul e amenintator-plumburiu, altitudinea si o vaga briza au adus racoarea.
O poteca pastorala larga abandoneaza culmea pentru a o taia tangent initial, imediat apoi descendent, orientandu-se spre valea Prislop (obarsie) si-n final spre traditionala stana Nedeia (Nedaia).
Din pacate o urmam, sperand ca vom ajunge astfel, facil si repede, in saua Paltinu. Corect trebuie parcursa poteca ce suie scurt pe varful Tomnatec (cu doua mameloane impadurite cu molid, separate de o inseuare cu pajiste intr-o poienita ingusta).
Poteca o ia pe curba de nivel, si imediat dupa aceea descendenta, situata pe varful Tomnatec (versantul nord-estic), traverseaza o zona cu afinis exuberant prin care apar calugarii ciclamen, apoi degetarutii albastri si brandusele albastre, liliachii, mai rar albe, petele de nea, groasa de 40-70 cm si late de 4-15-20 m se inmultesc.
Zapada umeda ne face sa ne afundam si observam ca urmeaza sa traversam un valcel larg, maturat de avalanse, cu doboraturi de arbori, separand cele doua varfuri.
Aici dam peste gainat recent de cocosi de munte dar, din pacate, si peste urmele trecerii vanatorilor (cartoane rotunde de la cartusele cu alice).
Corectand eroarea de parcurs, ne angajam de-a coasta si in sus, spre nord-vest, inotam prin troiene, iesim, dupa 7 ore de la inceputul turei, pe culmea ce leaga varful Tomnatec de saua Paltinu.
Avem in fata varful Paltinu (1711 m) si apoi sinuoasa culme cu cornisa ce suie spre Rapa (1873 m) si-n continuare spre invizibilul Pop Ivan (1937 m), mai spre dreapta se vede varful Pietros ucrainean si in continuare linia frontierei romano-ucrainiene ce continua spre Holovaciu (1546 m -defrisat in ultimii doi ani), Bendreasca (1549 m), Micu Mare (1817 m)… Stogu (1651 m), Barsanescu….
La interior, decalat si impresionand prin grandoare, e Farcaul (1957 m) apoi saua cu nevazutul lac Vinderel si dincolo de ea, spre nord-est, Mihailecu (1918 m) din care se desprinde spre sud lunga Culme Rugasu.
In dreapta, adica la est si aparent foarte aproape, peste nevazuta vale Repedea, Pietriceaua, cu doua varfuri inegale si albita de calcarele cu molidis rar ascunzand surprize speologice.
Aici mai facem un popas, absolut necesar, ne dregem puterile cu banane, rahat si ciocolata, suc din apa de izvor, lamaie, grapefruit si miere, privind tot mai ingrijorati la cerul cotropit de norii grosi, intunecati adunati dinspre Leordina si Repedea dar si dinspre Poienile de sub Munte.
Norii se posteaza amenintatori, gata parca sa-si reverse puhoaiele de apa, deasupra varfului Tomnatec. Ne sperie, insa, iminenta furtunii cu descarcari electrice si lipsa oricarui refugiu natural, motiv suficient pentru a o lua repejor din loc.
Suim spre varful Paltinu pe o poteca pastorala, dam peste o baliga recenta de urs, admirand afinisul vast, in plina floare si anuntand o recolta bogata de afine pentru aceasta vara, decorat cu rare anemone, degetaruti si branduse dar si cu stelare, destul de rare insa, narcise parfumate.
Treptat ne apropiem de cornisa de nea tasata, lata de 20-40 m, groasa de cativa metri, o suim tangent dupa ce am traversat o succesiune de abundente izvoare, iesim dincolo de varful Paltinu, in saua larga dinspre Rapa. Panorama, dintr-o data, se deschide spre Muntele lui Serban, un mic crampei de Fagaras maramuresean, ca si spre valea Frumuseaua si valea Criva (obarsii).
Culoarele impresionante de avalanse de pe Muntele lui Serban (abruptul est-nord-estic), inca albite de limbi lungi de nea, negurile vaporoase, strapunse de soarele trecut de amiazazi, ce suie spre intermediarele trei varfuri ale lui Pop Ivan, ne rasplatesc din plin efortul sustinut.
Sfidam capriciile vremii, renuntam sa coboram imediat spre stana Nedeia si valea Prislop (obarsie) si preferam sa pranzim aici, tolaniti in iarba uscata din sa.
Soarele incepe sa castige in fata cupolelor vaste de nori apoi, caldura e din ce in ce mai intensa, dar placuta, multumita brizei ce aduna miresme de ienuparis si nea topinda.
E mult prea devreme pentru rododendron inflorit deoarece acesta apare aici pe abrupturile stancoase est-nord-estice ale Rapei, astupate deocamdata de cornisa groasa si fotogenica de zapada.
De aici putem admira Pietrosul Bardau, Toroioaga, Tiganu din Muntii Maramuresului dar si Pietrosul Rodnei. Mult mai aproape se vede ghereta granicerilor din Capu Grosilor si, la sud-est de aceasta, saivanul, langa el noua casuta pastorala in care vom descoperi tineri pastori
Ne-ar mai trebui minim un ceas sa suim pe varful Pop Ivan si aproximativ 45 minute pentru returul in sa, insa, ne spunem ca nu merita sa fortam totusi nota, aici vremea putand cunoaste bruste schimbari.
Pornim la vale, cu Farcaul, paraul Vinderel stralucind in soare, Mihailecu si Pietriceaua in fata, urmam descendente poteci pastorale partial distruse de presiunea enorma a zapezii si micile avalanse.
Pe firul paraielor mai maricele, in luncile cu grohote maruntite de viituri, spctacolul sutelor de flori portocalii de calcea calului sunt minunate.
Pastorii chiuie repetat iar ecoul, reverberat in caldarile alpine, are rezonante de gotice catedrale. Se aud talangile vitelor apoi hamait de caini, nu se vad insa turmele, precum alteori aici .
Drumuri intretaiate de TAF spurca pajistea de la Nedeia si in jos, pe piciorul cu molidis aproape disparut post exploatare, dintre paraul Plaicu si paraul Prislop, apoi suie spre Capu Grosilor si Holovaciu.
Din fericire a mai ramas si o vasta pajiste alpina intacta, cu bolovani sistos cristalini albiti de albele lentile de cuartite, molizi rari, folositi de pastori ca umbrare si locuri de rumegat pentru vite, dar mai ales ne vor incanta aici numeroasele narcise abia inflorite, alaturi de degetaruti si anemone.
Oprim putin la saivan pentru a admira o scumpete de ciobanesc carpatin, un ghemotoc sur-alb galagios, ocrotit de mama lui si un alt caine ciobanesc carpatin neagresiv, apoi coboram spre Izvorul Granicerilor.
Dintr-o data toata magia si frumusetea naturii par sa nu fi existat vreodata si asta fiindca molidisul compact, impresionat, de dinainte de 1989, a cazut sub drujbele rapace, padurile comunale fiind efectiv devastate, zone intinse lasand vederii trunchiuri, varfuri doborate si netransportate, ragalii si ramuris abandonat haotic, o tesatura sinistra de drumuri de TAF din care unele spalate de violente torente, ce mai, peisajul de aici pare unul selenar, ceea ce e departe de ce ar fi normal intr-un parc natural.
Inainte vreme, abia dupa ce treceai de Izvorul Granicerilor, azi devastat, inconjurat de deseuri lemnoase, trunchiuri, ragalii, aveai o panorama nord-estica spre Farcau–Mihailec, acum insa, dupa cumplita defrisare, privirea se incurca cel mult printre cei cativa molizi despuiati dar miraculos ramasi in picioare.
Nici vorba de intentia plantarii versantilor iar regenerarea naturala… exceptand putinii lastari de fagi piperniciti se va produce in zeci de ani de-acu incolo.
Soarele dogoreste cumplit, depasim zona de platou cu rariste de fagi si molizi maturi si o restransa plantatie de molizi realizata spre sud, catre paraul Plaicu, de catre Ocolul Silvic Ruscova cu mai bine de un deceniu si jumatate in urma, urmam spre Smereceni–valea Repedea drumul de TAF cu aspect de sleau afund de 2-3 m, larg de pana la 3-4 m, dupa tractarea bustenilor si spalarea torentelor.
Imediat ce ajungem la drumul auto forestier care coboara pe paraul Holovaciu (versant drept) la confluenta cu valea Repedea, in fata pichetului graniceresc Smereceni, schimbam directia, urmand un drum sinuos de TAF ce coboara spre paraul Plaicu (mal geografic stang).
La ora 15,30, adica dupa doua ore de la plecare din saua Paltinu–Rapa, ajungem la drumul auto-forestier, in dreptul confluentei Plaicu–Repedea.
Inca o ora si jumatate ne mai trebuie sa parcurgem de-aici drumul forestier pana la Districtul Silvic Repedea, in avalul vaii Repedea, frumos amenajata in ultimii ani, ca si paraiele afluente, pentru limitarea efectelor viiturilor violente, cu o suita de ruperi de panta-praguri in care suvoaiele alb-argintii de apa inspumata se pravalesc de la 3-5 m inaltime oxigenand-o dar si impiedicand astfel naturala migrare a faunei piscicole inspre amonte.
Pe parcurs lasam in dreapta confluenta cu valea Prislop, imediat dupa aceea, la stanga, o veche gospodarie pastorala.
La ora 17, dupa 11 ore de incantare si mars si un parcurs total de aproximativ 22-25 km, ne incheiam splendida excursie umbrita doar la final de jaful si dezastrul silvic de sub Capu Grosi–Holovaciu, pornim spre Baia Mare, de-aceasta data deviind din Feresti la stanga, in amontele vaii Cosaului, spre Budesti–Pasul Neteda–Cavnic, frecvent blocati de lumea satelor iesita la promenada si barfa electorala animata.
Mai apoi dam peste picnicarii iesiti la iarba verde.
La ora 20 ajungem acasa si cu mintea la viitoare proiecte turistice, cel putin la fel de solicitante si interesante.
Prognoza accuweather.com se adeverise fidela intocmai, am scapat de aversa si furtuna, ba chiar ne-a ars soarele dupa-amiezii.
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
