Traseu turistic nemarcat cu o lungime de 18-20 km
Durata parcurgerii 8-10 ore
Precaritatea surselor de apa potabila e specifica zonei Tarii Chioarului si Defileului Lapusului
Obiective vizate: defileul vaii Romanesti spre Poiana Chilii, puntea peste raul Lapus de la Scaruta Asprei, valea Pitigaii si valea Mestecenilor in apropiere de confluenta cu raul Lapus, catunul Sahelbe si, in fine Aspra (flora deosebita, arhitectura chioreana specific traditionala)
Atentie sporita la pasajele din vaile accidentate dar si la vipere, in sezonul cald!
Vezi galeria foto (click aici…)
Dimineata la 6,30 pornim totusi spre Tg. Lapus.
Intalnirea cu amicii bucuresteni ne este programata pentru ora 16,30 la Pensiunea Aurica.
Este noros iar intre Grosi–Carbunari o prima aversa ma pune pe ganduri.
Cea de-a doua ma surprinde dincolo de dealul Pietris, intre Borcut–Cufoaia.
Ma intreb de ce oare n-am putut zace acasa intr-o astfel de zi, ca orice om normal.
Nu zarim niciunde matinalele similitudini cu splendida dimineata a lui 1 mai. Cenusie, terna, noroasa si sumbra e depresiunea Tg. Lapus.
Dar, totusi, revazandu-mi prietenii, trec rapid la consultarea hartii si documentatiilor prealabile.
Ne imbarcam pentru a parcurge cei 23 km (din care portiunea de la vest de Vima Mica-Romanesti, pietruita) via Razoare-Peteritea, pana aproape de intrarea in Romanesti, acolo unde valea Sanii, tulbure-laptoasa si cu obarsia in Jugastreni, conflueaza cu valea Romanestilor (la fel de tulbure si numita valea Gadelui pe harta topo) pentru a continua impreuna circa 3 km spre nord, traversand un splendid defileu inainte de confluenta cu raul Lapus in apropiere de Poiana Chilii.
Ne mai despart de Romanesti cel mult 500 m pana la intrarea in sat.
Aici parcam (ora 8,20 dimineata) in lunca ingusta si invadata de mii de paralute (Belis perenis).
Ne aflam inca in zona calcarelor si, spre surpriza noastra, la circa 100 nord-vest de confluenta vaii Sanii cu valea Romanesti (sau valea Gadelui conform hartii), din stanga, afluieste un paraias cu apele cristaline si obarsia intr-un izbuc pe care il vom prospecta la intoarcere (paraul apare spontan dintre niste blocuri calcaroase, drenand apele adunate la circa 50-70 m inaltime deasupra, pe terasa sud-vestica a Romanestiului).
Un drum de carute acompaniaza (pe malul geografic drept) valea aparent intens poluata organic si cu numeroase alge fixate pe talvegul bolovanos-calcaros.
In curand, pe sub drum, apare o teava de 100 mm diametru-captare izvor abundent ce se dreneaza in valea Romanestiului (mal drept).
Versantul drept e arid si cu numeroase poteci de oi si capre in schimb, la stanga vaii, lunca suie-n trepte spre codrul de foioase si niste pitoresti poienite.
O gospodarie se iveste sub drum apoi, ceva mai tarziu, chiar la intrarea in defileul vaii Romanesti, apar doua constructii modeste, probabil nelocuite.
De aici incolo calcarele fac loc micasisturilor din ce in ce mai impresionante, aproape in totalitate placate cu muschi verzi.
Acelasi lucru se intampla si in albia accidentata, cu praguri, repezisuri si mai rare bulboane, ale vaii.
Drumul de carute urmeaza in prima parte malul drept, pe alocuri ingustandu-se si luand aspectul unei poteci cu praguri si trepte sistos cristaline, mai apoi trecand talvegul pentru a acompania malul stang pe sub scurti dar veritabili pereti.
La ora 9,20, adica dupa un ceas de mers, traversand albia peste bolovani, ajungem in frumoasa Poiana Chilii decorata cu meri salbatici infloriti.
Aici se remarca un fost loc de popas amenajat cu banci si o copertina din rude de fag si carpen.
Oferta florala, de la boscheti roz-liliachii de labiate la violete si demult trecutele primule, e bogata aici, in plus ni se ofera o frumoasa perspectiva ascendenta spre Aspra (zona sudica), deasupra Scarutei.
Poteca continua la dreapta valea Romanestiului spre confluenta cu raul Lapus si capatul sudic al puntii supendate, traversand ascendent-tangent un deal stancos impadurit si invadat in subetaj de afinisul dens.
Puntea Scarutei, la care ajungem la 9,35, se afla in dreapta varsarii vaii Romanestiului, desi ingusta si situata la maxim vreo 6-7 m deasupra tumultuoaselor ape verzui, sustinuta de cabluri de otel, e trainica si bine intretinuta.
Spre bucuria noastra, spre deosebire de tura din 2007, in acest loc minunat, de-aceasta data, nu am intalnit dubios-fiorosii pescari braconieri.
Imediat dupa sedinta foto incepem suisul, in serpentine scurte si avantate, Scarutei. Privind in urma printre coroanele gorunilor putem surprinde ochiuri din raul Lapus, alteori puntea si in cele din urma, departe spre sud, defileul vaii Romanestiului.
Impresioneaza in acest urcus sustinut varietatea florala dar si megalitii sistos-cristalini pluristratificati, un geologic foietaj contorsionat.
Odata ajunsi (la ora 10) pe platoul sudic al Asprei, inspre est, plonjanta perspectiva e ametitoare, cu o diferenta de altitudine de circa 150-200 m pana la meandrele Lapusului.
Departe, spre est, abia se deslusesc poienile sudice din Dealul Corbului.
La sud se vede Poiana Chilii. Deasupra ei, de la sud-est spre nord-vest se contureaza o splendida custura- Tipau Chilii -acoperita cu gorunet rar, ce obliga Lapusul la o flexare in forma de U.
Vizavi de culmea Tipau Chilii, de la nord la sud se contureaza valea Botiei (pe harta topo dar localnicii ii spun valea Galbenei).
Ne continuam deplasarea pe culme, lasand in stanga fostele holde inguste, acum niste fanate invadate de orhidee punctate.
Aici, in dreapta, apare un izvor colmatat iar drumul de carute care ia treptat un vag contur inainte de-a sui spre o gospodarie bine organizata din dreapta si mult mai sus, la circa 1 km spre nord-est, de cele doua biserici din Aspra, trece pe langa o sura si un grajd, ambele darapanate, acum minunat decorate de tufele de gutui japonez inflorite, sangerii, intercalate cu cele de liliac in floare iar la poale cu palcuri de narcise albe, salbaticite.
La stanga, in Porumbrei (conform localnicilor) – peste un valcel cu huci si fantana pentru adaparea vitelor, ivindu-se modesta dar deosebit de pitoreasca gospodarie tipic chioreana a lui Stefan Mihalca.
Un grajd mic din rude lipite cu lut, o casa de lemn, lipita si vioi spoita in ocru si ultramarin, un grajd mare, din lobe de stejar si cu acoperis de goz (paie) spart de ploi si vremi, invadat de muschi, smocuri de iarba si violete.
Un ciopor de oi cu miei, in livada de pruni pasc doua vacute Baltata Romaneasca iar intr-un tarc se balacaresc in tina doi godaci.
Spre vest, la nicio suta de metri de gospodarie, micul cimitir familial apoi codrul de goruni, mesteceni si fagi si drumul de carute ce o carmeste la nord-vest, coborand in valea Pitigaii (apropiata), frumoasa si salbatica dar modesta ca debit, cu albia din sisturi cristaline si cu mici poienite spre est-nord-est, in care orhideele crem-untul vacii, alaturi de cele violet-visinii, poroinic, incanta extrem de ararii trecatori.
Traversam valea suind de-a coasta versantul drept, descindem intr-o vasta si minunata poiana cu mesteceni pe liziera, un solitar si monumental stejar uscat, scorburos in centru. Mai apoi remarcam un solitar pin negru la stanga (reper deosebit).
De aici drumeagul se pierde treptat in liziera de goruni si mesteceni tineri.
Prindem culmea stancoasa, din ce in ce mai abrupta, coborand spre talvegul cu cascade si repezisuri spectaculoase ale accidentatei vai a Mestecenilor dupa care, la 11,30 (dupa 3 ore de la debut), iesim la confluenta acesteia cu raul Lapus.
Ploile zilelor dinainte, care au sporit debitul vaii Mestecenilor, au contribuit fericit la magia si spectacolul vizual-sonor ce ne intampina aici.
Lapusul se strecoara aici printre malurile accidentate, cel drept fiind impracticabil inspre amonte din cauza stancilor ce coboara adesea in albia cu bulboane afunde. Megaliti sistos-cristalini, uneori decorati cu buchetele de papadii inflorite, atin calea apelor pe care le deviaza vremelnic.
La 11,45 decidem sa continuam pe malul bolovanos drept iar pe malul stang al Lapusului apare Gura Boiului si valea Boiului, cu repezis final pe sisturi cristaline. Ajungem intr-o mica lunca din care suia spre vest un vechi drum ce lega odinioara catunul Sahelbe de Boiu Mare.
Merii salbatici in floare, miile de orhidee violete, mai arerele roz-ciclamen, crem sau imaculat albe, extraordinara perspectiva sudica in amontele vaii Boiului dar si raul Lapus (amonte).
Generozitatea soarelui, ne incantara inainte de-a ajunge la limita sudica a catunului razletit Sahelbe.
De-acum, daca privim spre sud-vest, putem admira valea Prislopului (amonte) apoi la vest de acesta, in flancul stang al raului Lapus, poienile cu livezi de pruni de deasupra pesterii Curtea Capitanului (si care tin de Buteasa).
Vizavi de piciorul abrupt si impadurit in care se ascunde frumoasa pestera– Curtea Capitanului-de sorginte tectonica, dezvoltata-n sisturi cristaline, pe malul drept al Lapusului, se observa un alt grup restrans de gospodarii din Sahelbe, inconjurate de ciresii, merii, prunii si perii in floare.
Noi suim versantul cu pajiste curios si excesiv de umeda, spre micul cimitir cu rastignire, cruci vechi de stejar mancate de vremi si nelipsitele tufe de gutui si lilac in floare, la poale cu mari buchete de narcise albe.
Imediat apare o casuta veche si sura pitite-n livada seculara de pruni.
Totul a cazut prada pustietatii, natura-si recastiga drepturile, cu tinere mestecanisuri invadand odinioara defrisatele proprietati pentru a face loc ogoarelor mici de ovaz, cartofi, porumb si grau de primavara.
Continuam spre nord-vest prinzand un drumeag de caruta. La 13,15 poposim in frumoasa si prospera gospodarie solitara a lui Florian Ion (vanjos si la vreo patruzeci de ani), admirandu-i, inainte de toate, splendid si bogat ornamentatele usi din brad ale surii.
Se descurca, impreuna cu familia lui, lucrandu-si holdele subzistentiale cu un tractoras, crescand vite, porci, oi si gaini.
El a vrut sa ne omeneasca cu horinca de prune dar, dupa ce l-am refuzat decent, ne-a indrumat spre nord-est, pe poteca ce acompaniaza linia electrica traversand valea Mestecenilor (zona superioara), scotandu-ne la familia tinerei si cu numerosi copii a Onoricai Florian, de deasupra paraului Huta, cea mai estica din catunul Sahelbe.
Si aici se mai pot admira traditionalele arhitecturi chiorene, de la sura la grajd si cotetul pentru porci, totul imbinat ingenios din barne de stejar si cu sarpanta de goz, alteori din dranita.
S-a facut ora 13,30 si dupa ce traversam lunca umeda si ingusta a paraului Huta, ne acordam repausul meritat.
Admiram mestecanisurile minunate, fagetul de deasupra lor, petecele albastre de cer pe care se profileaza siluetele gospodariilor.
Dupa pauza, suim lejer poteca pana in culme si dam de o raspantie. O luam spre sud-est apoi nord-est, coborand in valea Pitigaii.
Continuam urcusul in serpentine mici pe malul sau stang si iesim la cele mai sud-vestice gospodarii din Aspra.
De acum avem drept reper cupola argintie a bisericii mai noi, cea veche, recent dranitata (inedit, cu dranita de fag nerezistenta la intemperii), fiind ascunsa de prunii din jur.
Traversam, pe drum de caruta, livezile cu rare gospodarii, ajungem in tintirim la ora 14,45.
Pentru a reajunge pe culmeane va conduce descendent spre Scaruta si puntea suspendata de peste raul Lapus, trebuie sa fim atenti, tinind-o la sud-sud-vest.
Trecem in coborare pe langa o gospodarie solitara (care ramane in stanga) si astfel incat in dreapta sa reperam gospodaria lui Mihalca Stefan (casuta spoita in ocru si ultramarin).
Iminenta aversei se disipa treptat in dupa-amiaza fierbinte.
La ora 16 traversam puntea Scarutei luand-o spre Poiana Chilii si-n continuare spre Romanesti iar la ora 17,15, dupa un circuit total de 18,6 km (conform trek GPS) ne incheiam splendida excursie chioreana imbarcandu-ne, pornim spre Tg. Lapus.
Dupa ce trecem de Razoare, ne surprinde bezna furtunii apropiindu-se cu pasi repezi dinspre Hudin–Tibles si Rohia, apoi arcul policrom-feeric al unui curcubeu, in cele din urma traversam ploaia de care, iata, am scapat miraculos peste zi.
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
