E o dimineata ploioasa. Ma trezesc cu greu, in atmosfera placuta a cabanei ce apartine de Administratia Parcului National Muntii Rodnei din Podireiu, com. Sant. Sunt matinal, ca de obicei. Ies sa ascult cantul cocosilor. Urmaresc negurile ce plutesc peste Cabana Diana si Tabara Scolara din Valea Blaznei, Cobaselului dar si in jos pe Somes, catre Rodna.
Popas pe varful Suhard – Autor: Lucian Petru Goja
Ne urnim cu mare greutate, abia dupa ce lasam in cabana totul in ordine dupa care o luam in sus pe soseaua betonata, spre Valea Mare.
Lasam imediat pe stanga splendida biserica din Sant.
Ne surprind strafurile trase de cai ce suie la padure in zi de duminica. Intalnim frecvent altele care suie pe Marii catre Poiana Zanelor si Suhard.
Somesul Mare e… mic, din cauza secetei prelugite, iar aversa nocturna l-a colorat in lutos-cafeniu.
In Valea Mare apar gaterele, mai putine insa decat in Anies.
Sus, la stanga, raman constructiile exploatarii miniere si ale Flotatiei Faget.
Dupa 9 km, pe la capatul soselei betonate, cotim dreapta.
Trecem un pod de beton si continuam 7 km pana in Poiana Zanelor. Mergem pe valea Marii (in amonte). Dupa aproximativ 4 km suntem la confluenta Marii Mici (dreapta, cu drum forestier de 7,5 km conform indicatorului) cu Maria Mare (stanga) pe care continuam vreo 3 km.
Admiram in lunca ingusta din stanga, intr-un specific peisaj dornean-bucovinean, cu fanate, poieni, molidis, case de vacanta solitare, mai apoi insirate, gemene arhitectural, etajate si din barne din lemn.
Traseul are aspectul unui defileu frumos. Pe alocuri e stramtat, aparand ca niste scurte chei strajuite de stancarii gresoase drapate cu licheni, muschi, ferigute si scorusi salbatici.
Linia electrica prevesteste baza turistica prospera, dezvoltata de cel mult trei ani in Poiana Zanelor. Undeva in fundal apare varful Suhard (chelia pajistii alpine) tinta noastra de azi.
Oprim in Poiana Zanelor pentru a ne face ochiul si contemplam cabanele, mini hotelurile etajate edificate din barne de molid baituite, cu balcoane debordand de muscate albe si rosii, o piscina exterioara, vilele din barne in stil helveto-tirolez, unele cu broderie alba, migalos realizata din inguste sipci de lemn.
In spatele lor, indiguita si partial podita pentru a sluji ca un suspendat trotuar, curge valea Maria Mare.
In fata celor vreo 5-6 cabane/vile din barne de lemn, dincolo de drumul pietruit, se inalta un zid din busteni de molid, grosi de peste 60-80 cm, suprapusi, prinsi in scoabe solide.
Dincolo de el, spre liziera, a fost excavat un afund viitor helesteu elipsoidal pentru pastravi, deocamdata sec.
In capatul de jos al acestuia se inalta o noua vila din barne, langa ea o roata kitschoasa a unei pseudomori de apa.
O pasarela arcuita avanseaza de la usa vilei spre viitoarea oglinda de apa si se termina pe o platforma ce sugereaza un ring de dans ce pluteste pe apa.
Diametral opus e o alta noua vila-n constructie ce aduce a biserica de mormoni, si aceasta legata printr-o punte arcuita orientala spre o insula-ring plantata pe ritmate structuri de lemn.
Inspre amonte, pe aceeasi parte a drumului, e un tarc din plasa de sarma in care se plimba aiurit un tanar cerb si o frumoasa ciuta (sechestrati cu ce drept oare ?).
Urmeaza o terasa in aer liber, cu mese si bancute solide, confectionate din busteni mai subtiri de molid patinati cu bait, protejate de albe umbrelute, un bar e alaturi.
O cladire alba, etajata, posibil administrativ-hoteliera, se afla in continuare.
La cativa metri valea Maria Mare trece pe sub un podet de beton.
Piscina exterioara, de pe valea Maria Mare (mal stang) e vopsita in albastru. Pe maluri e acoperita cu mocheta verde, sezlonguri si platforme pentru plaja, din plastic sau lemn. E aproape atat de lunga precum un bazin olimpic de inot insa ceva mai ingusta.
Imediat sub aceasta, intr-un pavilion-vila cu ciudate trimiteri occidentalo-orientale, la demisol-parter e piscina circulara, aburind la cele vreo 27 grade C obtinute prin incalzirea apei Marii Mari cu …lemne de foc (probabil din aceeasi rezerva inepuizabila a…patriei jefuite).
Deasupra piscinei, circular, suspendata in aburii vrajinzi precum cei de opiu intr-o ceainarie extrem-orientala, e terasa bar.
Preturile afisate sunt realmente modice, 40 lei camera, 15 lei piscina in week end, ceva mai ieftina (fara a spune insa concret cat). Peste saptamana, se ofera absolut orice servicii, inclusiv masaj erotic tailandez, camere dotate cu baie si TV cu plasma…
Ce mai, un veritabil cuibusor de nebunii realizat prin nasaudeano-mioritica initiativa privata.
Chipuri de copii blonzii, de nemti, zambesc fericite din deschizatura ferestrelor in timp ce din vile se preling agale elegante doamne de varsta doua…venite la munte.
Un ATV uruie in Poiana Zanelor la limita superioara.
Alte ATV-uri isi asteapta docile si tacute musterii adrenalinici isterici.
Poate pentru un strain (occidental) statiunea montana in dezvoltare naste admiratie. Exceptie fac cablaraiele inestetice ale retelei electrice de joasa tensiune.
Pentru autohtonii care stiu prea bine (ne)regula jocului mioritico-dambovitean, totul frizeaza crasa sfidare a elementarei decente si bunului simt, constituind un elocvent indemn la jaf.
Iata inca o data, Romania e tara tuturor posibilitatilor, nu USA sau mai stie naiba cine!
Arhitectura de ansamblu e unitara, iar pentru cei veniti aici pentru aniversari, sindrofii; pur accidental pentru turism montan sadea, atmosfera generala poate sugera ceva helveto-austro-italian montan inedit.
Localnicii vorbesc in soapta si cu un fel de evlavie la adresa dubiosului patron-guru, zamislit din spuma maculata a profund coruptului sistem politico-administrativ.
Cine va fi venind oare aici?
Social vorbind. Fiindca turistic…ne indoiam ca macar 1% din cei cazati in Poiana Zanelor stiu, si ii si intereseaza, ca se afla in mirifica lumea de tranzitie din Tara Nasaudului spre dulcea Bucovina si Tara Bargaielor, la poalele Muntilor Suhard, aproape de montanele bijuterii ale Muntilor Rodnei, de la Inau, la Inaut, varful Rosu si Cobasel, la Valea Blaznei.
Pornim pe valea Maria Mare (in amonte).
Urmarind marcajul turistic cruce albastra realizat pe placi de tabla vopsita.
Drumul forestier e excelent, circulabil cu orice autoturism aproximativ 3 km, pana intr-o poiana, facil identificabila dupa rampa de incarcare a bustenilor ramasa martor.
Dupa rampa urmeaza o zona mocirloasa scurta, lunga doar de cativa metri.
Drumul forestier pietruit continua spre Pasul Suhard (1258 m) si acompaniaza marcajul turistic cruce albastra.
Lasam la stanga un ciurgau cu apa excelenta.
Admiram valea pe alocuri afund taiata in marne si calcare ce aduce a debut de chei.
In urma raman oua indicatoare Zinu I si dupa vreo 1,5-2 km Zinu II (in dreptul unei vai sapata-n calcare metamorfice cu aspect de mici chei).
Drumul ajunge intr-o volta de 90 grade. Continua impreuna cu marcajul turistic spre Pasul Suhard dar si spre inainte, pe valea Maria Mare, pana spre poalele varfurilor Suhard si Omu.
In aceasta curba debuteaza o scurtatura, dura pentru urcare, pe care o vom folosi la intoarcere.
Continuam pe drum iar Mitica descopera la poalele unui molid o splendida Agaricus silvestris.
Facem volta stanga si iesim in cod alpin, la prima stana din Pasul Suhard marcat de o casa veche de lemn, din nefericire lasata in paragina.
Pe aici se face trecerea din Tara Nasaudului spre Tara Bargaielor.
In pas, la nici 300-400 m de prima, se afla alte doua stane, una preponderent de capre, dar pe acestea le vom vedea abia la coborare. Agresati de fiorosi caini, degraba temperati de ciobanii aflati la comarnic, suim direct prin pajistea alpina barbierita de turme.
Mai sus, sub varful Suhard, pasc vite baltate alb-rosu sau cu negru, metisi de Baltata Romaneasca, Pinzgau, Vaca de Dorna.
Pe varful Suhard (versantul vest-sud-vestic), la obarsia a doua valcele verzi crude, observam doua izvoare dirijate spre valaua de beton, amplasate-n cascada.
Peste valea Maria Mare ramasa la stanga, pe Muntele Bindireasa, practic o culme secundara sud-vestica desprinsa din varful Omu, e o alta stana de oi si un varf rotunjit marcat cu o baliza topo.
Mii de paralute delicate (Bellis perenis) puncteaza in alb-roz pajistea prin care suim pentru a prinde drumul pastoral amenajat de fostul I.E.L.I.F. (defuncta intreprinderea de imbunatatire a pajistilor) pana pe varful Omu.
Privind in urma, spre Valea Mare si Sant.
Sub o uriasa calota variabila de nori alb-suri, apar, dispar ca intr-un joc de copii Cobaselul, varful Rosu, Inautul in timp ce Inaul ramane definitiv obturat in mister.
Se vede insa Gaja (coama lunga cu pajiste alpina) si Nichitas ce coboara inspre Pasul Rotunda.
Mult spre stanga vedem Magura Mare si in departare varful Heniu, cu radio-releu, un fel de far terestru al Tarii Bargaielor.
Deocamdata varful Omu (1932 m) e ascuns, spre nord, in nori.
La ora 12 ajungem pe varful Suhard (1415 m) cu un varf Suhard putin mai mare (1470 m) situat la nord, pe culmea de legatura cu varful Omu.
In dreapta acestuia, pe creasta principala e varful Pietrele Rosii (1773 m).
Ciudat e faptul ca Muntii Suhard nu si-au luat numele de la cele trei varfuri importante ale sale (Omu, Faraoane, Ousoru) ci de la modestele varfuri Suhard insirate (de 1470, 1415, Suhardu Mare 1326 si din nou Suhard, 1297 m) pe un vag-sinuos aliniament nord-sud.
Culmea cocosata a varfului Suhard, din varful Omu catre Pasul Suhard, prezinta un abrupt estic marcat de cateva stancarii calcaroase fotogenice, deloc inalte (max. 7-8 m).
Una sugereaza un turn de sah in ruina, sau prelungi limbi inierbate coborand spre valea Diaca, in debut abrupta si salbatica, cu versantii drapati cu molidis tanar, mai apoi lineara, acompaniata inspre aval de un drum forestier.
Deasupra ei, cu gol si pajiste alpina, e varful Diecilor (1631 m).
Pe varful Suhard sunt putine vestigii genistice ramase din cele doua razboaie mondiale, spre deosebire de cele frecvente pe creasta principala a Suhardului.
Coboram pe un picior ce duce in Pasul Suhard.
Speram sa scapam de cainii stanei pe unde am urcat.
Riscam insa sa dam in doua stane plasate in Pasul Suhard si la sud-est de acesta.
Ajungem la crucea albastra si coboram pe drumul forestier.
Scurtcircuitam pe un picior abrupt, ajungem la volta stanga si intersectia cu drumul forestier ce vine de pe valea Maria Mare (avalul)
Renuntam la alte scurtaturi, descurajati de panta mare.
Admiram mici depozite metamorfice de carbune intercalate cu marne, ceva mai jos martorii calcarosi de eroziune aflati pe valea Maria Mare (un afluent dreapta).
In dreptul unui taluz sur, cu aspect de halda miniera, oprim.
Privirea agera a lui Jozsi descopera o gaura semicirculara pe care o investigheaza prompt. Initial credem ca e vorba de o galerie miniera. Constatam apoi ca e o pestera afunda de aproximativ 5 m, sapata de ape in marne.
De aici nu ne mai oprim.
Depasim poiana cu rampa, intalnim auto-turisti iesiti la pascut zmeura si cautand fara sansa ciuperci.
Ne apropiem treptat de Poiana Zanelor.
Lasam la stanga o cabana-bar etajata, din barne, pe dreapta o frumoasa casuta de vacanta in forma de A, dranitita.
Imediat dupa ea e partia de schi cu teleschi, din nefericire expusa sud-vestic, nu mai lunga de 250-300 m.
Aversa si furtuna ne prinde, in sfarsit dar…ne adapostim putin sub o copertina si ne punem pelerinele. Aversa inceteaza in nici 10 minute, timp in care ajungem in Poiana Zanelor invadata de auto-turisti.
S-a facut ora 15.
Circuitul ne-a luat 6 ore si jumatate in care, conform pasometrului lui Wili bacsi Mersei, am parcurs lejer 14 km.
Pornim imediat catre Baia Mare via Rodna.
Lasam in urma vestigiile impresionante ale manastirii benedictine, Sangeorz Bai, pitorescul Maieru apoi Nasaudul.
O luam pe raul Salauta (in sus) si continuam fara oprire spre Valea Izei invadata de alti auto-turisti, nu doar in prejma Manastirii Barsana.
De aici deviem spre Valeni–valea Cosaului, suim din Budesti spre Pasul Neteda si coboram spre ex minierescul Cavnic.
Orasul se afla de doua zile-n sarbatoare, brusc spalat de o aversa care, ciudat, nu s-a abatut si mai departe, catre Surdesti.
La ora 20 intram in Baia Mare, bucurosi ca proiecte turistice propuse pentru acest weekend ni s-au implinit.
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
