Neaua groasa de 40-70 cm din Muntii Gutai, Ignis si Lapusului ne determina sa optam pentru un traseu salajan inedit, sugerat de colegul geolog Mitica Istvan.
Din ratiuni obiective trupa este restransa cu toate ca vremea se anunta excelenta pentru duminica, cu temperaturi 3-7 grade si cer variabil.
Varful Pietros (c) Lucian Petru Goja
Vezi GALERIA FOTO (click aici…)
Pornim la 8 dimineata din Baia Mare spre Somcuta Mare – dealul Mesteacan si apoi in avalul Somesului, de la Rastoci spre Surduc.
Soarele diminetii ne genereaza excesive sperante, din pacate se retrage in spatele cuverturii sure de nori imediat dupa ce panoramam larg din varful Mesteacanului spre defileul Somesului.
Ca norocul soseaua era doar uda, nu si cu polei.
Conducem insa fara graba, circumspect, savurand in passing calcarele eocene stratificate din malul drept al Somesului si pe urma, incepand din Letca – Cuciulat spre Ciocmani, pe malul stang si mai indepartat, gresiile impresionante, cu aspect de pereti verticali, de la Valea Lesului spre Lozna si Clit, in continuare spre Surduc, stratificarile variabile ca grosime generand culmilor succesive aspectul unor portative prelungi, pe alocuri frante.
Personal, afland de Lozna, am crezut ca dupa trecerea Somesului pe podul de la Ciocmani o vom coti la stanga, continuand in amontele Somesului spre Clit – Lozna (cu sansa de-a revedea biserica monument istoric din lemn din satul natal al celebrului Alexiu Pocol de Lozna Mare – fostul invatator cautator de aur, mai apoi primar al Baii Mari, magnat al aurului si argintului, cu un pitoresc pana odinioara, castel in Valea Borcutului).
Initial mergem pana in Surduc si dupa traditionala cafeluta savurata la birtul garii, fieful dubios-numerosilor rromi mustaciosi, revenim pentru a ne orienta pe valea Solona (in amonte). Numele Solona poate proveni de la maghiarul salona-slanina, sol slaninos datorita argilelor, sau poate de la sare spre localitatea cu acelasi nume (4 km).
Facem in continuare alti 4 km pana in Testioara, pe drum pietruit, bunicel (drumul de tara continua din Solona in amontele vaii cu acelasi nume pana in Valeni).
Ajungem in Testioara si ne lasam incantati de pastelurile aurii ale palcurilor de mesteceni intercalati in faget si gorunet dar si a fasiilor auriu-ruginii de larice gata sa-si lepede cetina.
Ne luam rucsacii si pornim de la rastignire spre stanga, pe modesta vale Testioara (in amonte).
O traversam peste o punte rebegita, din sine inguste de mina podite neglijent cu scanduri de brad.
Urmeaza un drumeag inghetat, orientat spre sud-est.
Lasam in urma ultimele gospodarii modeste dar ordonate, continuand printr-o ingusta dar pitoreasca lunca in care la dreapta apar formatiuni fotogenice de gresii, pe alocuri drapate cu muschi catifelati verzi.
Aici remarcam doua galerii vechi pentru extragerea valorosului carbune brun (calitativ/caloric situat intre lignit si huila), recent inchise.
Valea Testioara a spalat in malul stang gresiile creand fotogenice formatiuni printre care si un prim abri (grota mai larga si inalta decat adanca) larg de 3,5 m, inalt de vreo 2,5 si afund de circa 3 m.
Privind la stanga si-n sus pe versantul cu pajistea invadata de tufe compacte de Caluna vulgaris delicat margelate bej-violet (recunoscute in zona Clit – Lozna ca fiind cele mai joase din Europa), la liziera gorunetului intercalat uneori cu cer, mai frecvent cu zvelti si picturali mesteceni, remarcam alte trei abri-uri. Doua ingemanate si ceva mai scunde, cu portalul elipsoidal iar spre sud-est, dincolo de un valcel sec, alta mai mare, cu portal aproape semicircular.
Suim spre acesta aproximativ 100 m din drum, traversam o pasiste exemplara cu Caluna vulgaris, apoi un hatis cu mur si ajungem in gura abri-ului larg de vreo 7-8 m, inalt de 3,5-4, afund de cel mult 3,5 m, loc folosit de pastori pentru adapostirea unui ciopor de circa 50-80 oi si capre pe vreme rea.
Fiindca se inoreaza si incepem sa resimtim rafalele din ce in ce mai violente de vant, iar prima noastra tinta, varful Pietros, se vede destul de departe spre est-sud-est, din pacate n-am reusit sa-i conving pe colegii mei sa vizitam si celelalte doua abri-uri gemene.
Coboram la drum pe un valcel sec, podit cu frunzis gros si pudrat cu nea dupa, care in cateva minute, ajungem la prima din cele patru gospodarii razlete aflate in Poiana Testioarei.
Aici Mitica ia relatii de la o amabila localnica septuagenara.
In acest timp eu vanez arhaisme antropice prin curtea casei spoita-n albastru ultramarin, cu cuptor traditional pentru paine si o caldare zidita-n caramida langa cuptor, pentru fiert laturi la porci si iarna pentru disnotor (taiatul si preparatul porcului la Ignat) ambele protejate de un modest sopron.
O turma de mioare si capre suie spre valea Testioara (obarsie).
Batrana ne spune ca ceva mai sus, spre nord-est, de cele trei abri-uri, pe firul unei vai seci, se afla un altul imens, in care, cica, se pot adaposti 300 de capre si oi.
Din Valea Testioarei ne orientam spre sud-est pana la cimitir.
Depasim celelalte trei gospodarii modeste, din care una locuita. Din ea, o batranica ne iese bucuroasa-n cale, sfatuindu-ne cum sa ajungem pe varful Pietros.
Un cioban apare repede si ne ofera alte sfaturi utile.
Iarna doar prima gospodarie din Valea Testioarei e locuita, celelalte trei fiind pustii.
Pe tot parcursul circuitului admiram o multitudine de versanti, odinioara cultivati pe inguste terase pana in varf, de multa vreme nefolositi nici ca si fanate, cel mult ca pasuni pentru treptat imputinatele turme de oi si capre.
De la cimitir suim prin stanga, printre cativa pruni razleti.
Dam de o poteca ce continua spre culmea apropiata prin paralele drumuri afunde de caruta.
Un frumos exemplar de burete coral (Laba ursului sau Creasta cocosului) portocaliu, de peste ½ kg, imi atrage atentia in frunzisul gros.
Alaturi de el remarc mici bureti bej, necomestibili, nu neaparat toxici, mai degraba inspizi.
Ajungem in culme si-o urmam la stanga pe un drumeag larg de caruta, aproape rectiliniu, traversand codrul tanar de faget, carpen si goruni din care o zbugheste un timid si solitar caprior.
Imediat drumul suie usor spre sud-sud-est, dand intr-o poiana decliva traversata de la sud-vest spre nord de modesta vale Hraii (aceasta aflueste in Somes– mal stang, aproape de podul de la Ciocmani).
Dincolo de aceasta, catre sud-est, se inalta varful Pietros cu versantii golasi, tinta noastra prima.
O banca si o masa din barne coapte si gata sa se rupa e pe culme, la liziera.
Aici vom poposi la revenire.
Deocamdata traversam valea Hraii suind pe malul sau drept catre varful Pietros, abordam un versant nord-vestic acoperit cu un strat de nea foarte subtire.
Versantul se acopera in curand cu sisturi cristaline rulate, rotunjite, tradand litoralul unei multimilenare mari iar intr-o zona de erodare dam peste cochilia unei Ostreia sp. (Oligocen).
Suim spre varful tuguiat pe versantul povarnit la circa 45-65%.
Perspectiva de la nord-vest spre la est-sud-est se desfasoara o priveliste incantatoare de la Magura Simleului catre apropiatul platou carstic al Cozlei, in continuare spre Prisnelul Valisoarei si Varaiului, pana la faleza Cornului Plesii, apoi, in plan mai adanc, de la Paltinu catre varful Pietroasa (golul alpin lenticular) spre varful Plesca si Ignis apoi platoul vulcanic Gutai, cu un mirabil insorit prim-plan al varfului Mogosa si, in fine, lantul Muntilor Lapusului tranzitand spre Hudin si Tiblesul caciulit sever cu nori.
Abia ajunsi pe varful Pietros (606 m, la 2 ore si jumatate de la debutul traseului), deslusim aproape, spre nord-est si est, debutul lungilor vai Clitului si Loznei, sub noi razletele gospodarii muntenesti din Valea Loznei (intinsa pe circa 12 km).
Departe, spre sud, identificabil datorita releelor si antenelor vedem Feleacul iar spre vest, impresionant, albit de nea si curtat de cohorte spumos-albe de nori, Vladeasa Apusenilor si asta in conditii medii spre slabe de vizibilitate.
Zdravan biciuiti de vant, din fericire nu prea rece, remarcam spre sud-est doua antene radio ridicate pe stalpi de lemn iar dincolo de acestea, pe aceeasi directie, o serioasa gospodarie cu acareturi de tot felul, locuita (fapt tradat de valatucii albi de fum).
O mica holda cu grau acapareaza o culme sud-sud-vest pe care coboram spre obarsia vaii.
Nu peste mult in stanga se iveste o alta gospodarie veche, abandonata, cu prispa trasa-n gemulete cu sticla si dependintele in ruina.
Coboram pe la obarsia vaii Hraii dupa care suim la liziera.
Poposim pentru pranz la masa cu banci (45 de minute din varful Pietros).
Incredibil, o colonie de bureti violeti se ridica de sub grosul frunzis de cer si gorun in timp ce valea Hraii (mal drept) ne ofera splendidul pastel al codrului de gorun intercalat de sute de tineri mesteceni aurii.
O Lepista nuda, bej-violacee, se adauga pradei ciupercistice din tolba lui Mitica.
Din frunzis se ivesc apoi o sumedenie de bureti, de la gras-violeti si amarui la firave exemplare de oite, ori un fel de albi-grasi bureti usturoi dar si unii maron inchis.
Parcurgem in continuare Culmea Soimului pe directia nord-nord-vest, avand in stanga si din ce in ce mai jos Poiana Testioara, cu pajistile incredibil de verzi apoi.
Ajungem pe un varf cu o fosta borna topo.
De aici o cotim la stanga, coborand spre o inseuare – cumpana de ape. Una cu poteca descinzand spre sud-vest in Poiana Testioara, alta spre nord-est, catre valea Hraii ce-si urmeaza calea prin ingusta lunca flancata de poienite-amfiteatru verzi crud, pastelate de siluetele tinerilor mesteceni aurii.
Din sa suim spre nord-nord-vest.
Ajungem la borna silvica IV/76.
De aici coboram pe un picior din stanga pana la conturarea obarsiei vaii Iezer, marcata cu grupuri de gresii drapate cu mushi verzi pe malul nord-estic.
Daca fagetul acapareaza versantii nordici, gorunii si cerii ii decoreaza pe cei sud-vestici.
O colonie de Pleurotus sp. mi se ofera pe trunchiul in uscare al unui tanar fag.
Coboram in valea Iezerului seaca si ramarcam un semicircular abri in versantul stang si imediat dupa aceea primul tau neregulat, de alunecare, cu oglinda apei aproape neagra si in care se proiectau siluetele tinerilor arini.
Il ocolim prin dreapta si dupa cateva zeci de metri ajungem pe malul minunatului lac circular, de asemeni de alunecare si succesiva blocare a cursului vaii, cu diametrul de 35-45 m si guler de stufaris spre vest.
Culoarea acestuia este la fel de intunecata, probabil din cauza resturilor vegetale in descompunere abundente si excesului de tanin. Niciunul din cele doua tauri nu e mentionat pe harta turistica Salaj, nici pe hartile topo 1: 25.000 doar pe hartile 1:5000.
In lipsa acestora… nepretuite bijuterii peisagistice raman ascunse pasionatilor turisti, doar daca nu dau intamplator peste ele.
Ne apropiem de finalul circuitului care a totalizat 5 ore si jumatate de incantare.
Lasam pe valea Iezer (mal drept) o galerie prabusita de extractie a carbunelui brun, tradata de apele ruginiu-chizoase si o lungita halda de steril, mai apoi, in stanga drumului de carute, o alta halda mai mare, cu resturi de carbune in curs de spontana ecologizare, iesind in curand in lunca din dreapta vaii Testioara.
La 15,30 ne incheiem aventura salajeana pornind spre Solona si podul Ciocmani.
Speriem un vulpoi care dispare repede intr-o porumbiste. Mai apoi admiram vestigiile mausoleului grofului Jozsika din Surduc, apoi gresiile si alveolele spectaculoase din dreapta (parte din creasta de gresii alungite pe circa 20 km in malul stang al Somesului, de la Surduc la Valea Lesului).
Oprim doar in apropiere de noua cariera de calcare de la Cuciulat, pentru a admira de-aceasta data blocuri de calcare paralelipipedice, ori cubice, decupate de ingenios-moderne utilaje.
Spre sud-sud-vest zarim Pietrosul salajean cu impresionantul varf retezat ce aminteste de clasica imagine a Retezatului vazut dinspre Hateg.
In jur de ora 17 intram in Baia Mare convinsi ca poate chiar in iarna aceasta trebuie sa investigam metodic lungile si spectaculoasele vai a Clitului, Loznei si Lesului, dar nu numai.
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
