Fenomenul ”Piata Universitatii” a debutat la 22 aprilie 1990, cand, in urma mitingului electoral organizat de PNTCD in Piata Aviatorilor, manifestantii constituie o baricada si se ia hotararea de a nu parasi piata.
In zilele urmatoare, manifestatia din Piata Universitatii ia amploare, organizandu-se mitinguri de protest, la care participa studenti, intelectuali, elevi, functionari, conduse de Asociatia ”21 Decembrie”, Alianta Poporului, Grupul Independent pentru Democratie si Liga Studentilor; se scandeaza ”Libertate”, ”Timisoara”, ”Cinste lor, eroilor”, ”Jos Iliescu”, ”Jos nomenclatura”, ”Jos comunismul”.
La 25 aprilie 1990, revendicarile sunt concentrate intr-o declaratie a manifestantilor, in care cereau scoaterea in afara legii, la fel ca si partidele fasciste, a oricarui partid de tip comunist, inlaturarea din functiile de conducere a celor care au facut parte din nomenclatura si aparatul comunist intre 1945-1989, cercetarea tuturor persoanelor care au apartinut celor doua categorii mentionate mai sus si trimiterea in judecata a celor care se fac vinovati de sustinerea regimului distructiv din tara. In acelasi timp, se sustinea punctul 8 din Proclamatia de la Timisoara.
La 20 mai 1990, au loc alegeri parlamentare si prezidentiale, primele de dupa evenimentele din decembrie 1989, care au fost castigate de Ion Iliescu si FSN.
In ziua alegerilor, Guvernul condus de Petre Roman adreseaza un apel catre manifestantii din Piata Universitatii. Manifestatia continua, dar si greva foamei sustinuta de peste 20 de demonstranti.
Spre sfarsitul lunii mai se lanseaza tot mai multe apeluri — atat din partea autoritatilor cat si din partea diverselor organizatii neguvernamentale — pentru a se renunta la aceasta forma de protest.
La 7 iunie, manifestantii din Piata Universitatii organizeaza un mars al tacerii, in sprijinul grevistilor foamei, pe traseul Piata Victoriei — Televiziune. Cu acest prilej se transmite Guvernului un memoriu prin care se propune deschiderea dialogului dintre manifestanti si autoritati.
Negocierile dintre reprezentantii Guvernului si cei ai manifestantilor din 11 iunie sunt considerate esuate, desi cativa dintre grevistii foamei anunta ca renunta la aceasta forma de protest, atunci cand Guvernul va da autorizatia de infiintare a unui post de televiziune independent. Concomitent, in Piata Victoriei, se desfasoara un miting neautorizat, prin care se sustinea necesitatea dialogului cu grevistii foamei.
In jurul orei 21,30 cateva zeci de mii de oameni se aflau pe strazile Capitalei, in principal la Televiziune. Grupuri mari de demonstranti antiguvernamentali continuau sa inconjoare cladirea TV. In centrul Capitalei au fost devastate magazine si localuri publice. Sediile Politiei Capitalei, Ministerului de Interne si al S.R.I. sunt atacate si se declanseaza incendii. Din datele furnizate de Ministerul Sanatatii, pana la ora 23.55 au fost spitalizate, in urma incidentelor care au avut loc in Bucuresti, 93 de persoane, din care 4 in stare grava. S-au inregistrat 4 victime, doua prin impuscare.
Ion Iliescu, presedintele ales al Romaniei, face un apel radiotelevizat: ”Ne adresam tuturor cetatenilor Capitalei, in numele democratiei castigate prin alegeri libere, sa respinga, cu toata hotararea, actele iresponsabile de violenta si sa sprijine organele de ordine in restabilirea situatiei de calm si legalitate”. Mai mult, comunicatul Guvernului vorbeste despre acte de terorism legionar care trebuie stopate cu fermitate. Emisiunea postului public de televiziune este intrerupta din cauza conflictelor din cladire dintre manifestanti si fortele de ordine.
Dimineata de 14 iunie este marcata de venirea, la ora 4,30 minute, a doua garnituri cu mineri. Ion Iliescu declara: ”am fost surprins sa aflu ca grupuri de cetateni, in special grupuri de muncitori din alte orase, printre care si minerii din Valea Jiului, au hotarat sa vina in Capitala. Venirea lor nu mi se parea necesara dar nu aveam cum sa o impiedic”.
La ora 6,00, in Piata Universitatii erau deja circa 10.000 de mineri, sositi in cursul noptii din toate bazinele carbonifere ale tarii. Minerii s-au organizat in trei puncte principale: in jurul Ministerului de Interne, Casei Centrale a Armatei si hotelului Intercontinental.
Modul lor de a ”face ordine” s-a concretizat in agresarea fie pe strada, fie la locul de munca, a numerosi studenti, intelectuali, elevi. Au fost devastate sediile unor partide politice, ale unor organe de presa, a fost atacata Universitatea. Ziarele si revistele Romania libera, Dreptatea, Expres, 22, Baricada, au fost atacate si devastate.
Pana la ora 6,00, in dimineata de 15 iunie, la unitatile sanitare din Capitala s-au prezentat, la camerele de garda, un numar de 462 de persoane, acuzand diferite traumatisme survenite in timpul evenimentelor din zilele de 13-14 iunie.
Dupa o scurta discutie pe care presedintele Ion Iliescu a avut-o, in jurul orei 15,00, la Pavilionul Expozitional din Piata Presei, cu liderii minerilor, si in timpul careia acesta le-a multumit pentru actiunea lor, a inceput imbarcarea minerilor in autobuze si transportul lor spre Gara de Nord, unde, cu garnituri speciale de tren, vor parasi Bucurestiul.
Din raportul semnat de procurorul general Gheorghe Robu si de ministrul de interne Doru Viorel Ursu a rezultat ca in urma evenimentelor din 13-15 iunie 1990 au fost arestate 185 de persoane invinuite de infractiuni precum ultraj contra bunelor moravuri, tulburarea linistii publice, patrunderea fara drept in institutii ale statului, furt calificat in dauna avutului public etc.
Desi, potrivit datelor oficiale, sase persoane si-au pierdut viata in urma violentelor, patru dintre ele fiind impuscate, si mai multe fiind ranite, asociatiile victimelor mineriadelor sustin ca numarul lor s-ar ridica la peste 100 de persoane. Bilantul real al evenimentelor din vara lui 1990 ramane, in continuare, incert.
La 17 septembrie 2014, Romania a fost condamnata definitiv de Curtea Europeana pentru Drepturile Omului (CEDO) intr-un dosar care vizeaza mineriada din 13-15 iunie 1990. Judecatorii CEDO au considerat ca statul roman nu a desfasurat o ancheta rapida si eficace in ceea ce priveste evenimentele de atunci.
La 9 februarie 2015, procurorul general al Romaniei, Tiberiu Nitu, a dispus infirmarea a trei rezolutii de neincepere a urmaririi penale din anul 2009, privind evenimentele din 13-15 iunie 1990, precum si redeschiderea urmaririi penale in acest caz.
Sursa: Agerpres
– Servicii de creare site web
