Ajunul Craciunului este ziua de pregatire pentru intampinarea marelui praznic imparatesc al Nasterii Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Este o zi deosebita din punct de vedere liturgic, de asemenea, ultima zi a Postului Craciunului este zi de post mai aspru decat celelalte zile, deoarece se ajuneaza pana seara.
Dezlegarea la mancaruri de dulce se da a doua zi (25 decembrie), in ziua sarbatorii Craciunului, dupa Sfanta Liturghie. De aceea si colindatorii sunt primiti in aceasta seara cu mancaruri de post.
Dupa ceasul pranzului, spre seara, se obisnuieste sa se manance grau fiert, amestecat cu fructe si miere, in amintirea postului Prorocului Daniel si al celor trei tineri din Babilon (Daniel 1, 5-16). Aceasta zi de post aspru mai aminteste si de postul tinut odinioara de catehumenii care, in seara acestei zile, erau botezati si impartasiti pentru prima data cu Sfintele Taine, in cadrul Liturghiei Sfantului Vasile cel Mare.
In seara zilei de ajun, credinciosii obisnuiesc sa manance o mancare dulce, numita in popor „Scutecele lui Iisus”. Cu faina, apa si sare se framanta niste lipii subtiri care se coc pe plita. Acestea se inmoaie intr-un sirop dulce (apa cu miere sau zahar) si se presara cu nuca macinata.
In unele zone, credinciosii ajuneaza pana mai tarziu, asteptand rasaritul luceafarului de seara, in amintirea stelei care a vestit magilor Nasterea Domnului.
Tot in ultima zi a Postului Craciunului, preotul umbla pe la casele credinciosilor cu icoana Nasterii Domnului, spre a vesti marele praznic al Intruparii Fiului lui Dumnezeu din Fecioara Maria. Din punct de vedere liturgic, se poate spune ca aceasta traditie, a umblatului cu icoana, este un fel de slujba in afara zidurilor bisericii. Precum odinioara facea crainicul, parintele anunta o mare veste, singurul lucru nou sub soare: Dumnezeu se face om, ramanand insa Dumnezeu!
Fiecare preot vesteste Nasterea Domnului in parohia lui. In functie de marimea parohiei, preotul poate incepe sa umble cu icoana mai devreme sau mai tarziu. Astfel, la sate, aceasta vestire se petrece chiar in Ajunul Craciunului, pe cand la orase, unde parohiile sunt mai mari si credinciosii mai numerosi, preotii incep sa umble cu icoana ceva mai devreme.
De asemenea, in Ajun, colindatorii merg pe la casele oamenilor aducand vestea cea buna a Nasterii Domnului, asemenea ingerilor si pastorilor care au vestit Minunea din Betleemul Iudeii.
Ziua din ajunul Nasterii Domului este o zi a colindelor in mod special; o zi a darurilor facute intru aducerea aminte a momentului cand s-a facut Om Cel Care ne-a daruit noua viata vesnica. Ziua de impacare desavarsita, dupa cum arata cantarile de la Betleem: Slava intru cei de Sus, lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni buna voire (Luca 2,14).
In aceasta zi de pregatire pentru intampinarea marelui praznic imparatesc al Nasterii Mantuitorului nostru Iisus Hristos exista randuieli liturgice speciale. In Ajunul Craciunului se citesc „Ceasurile Imparatesti” si se savarseste Liturghia Sfantului Vasile cel Mare unita cu Vecernia. In cadrul acestor slujbe sunt randuite spre citire mai multe profetii din Vechiul Testament privind Nasterea Domnului.
Daca Ajunul Craciunului cade intr-o zi de sambata sau duminica, slujba numita „Ceasurile Imparatesti” se muta in vinerea dinainte, aceasta zi devenind „zi aliturgica”, adica zi in care nu se savarseste Sfanta Liturghie”.
Daca Ajunul Craciunului cade in zilele de luni pana vineri, in ziua de ajun se va savarsi Liturghia Sfantului Vasile cel Mare, iar in ziua praznicului se va savarsi cea a Sfantului Ioan Gura de Aur. Daca Ajunul va cadea insa intr-o zi de sambata sau duminica, in ziua de ajun se va savarsi Liturghia Sfantului Ioan Gura de Aur, iar in ziua praznicului se va savarsi cea a Sfantului Vasile cel Mare unita cu Vecernia.
Dupa noaptea de ajun, trei zile la rand, in toate bisericile se savarseste Sfanta Liturghie. Din pricina bucuriei marelui praznic al Nasterii Domnului, s-a randuit ca in perioada cuprinsa intre Craciun si Boboteaza sa nu se faca ingenuncheri si plecaciuni. Exceptie fac insa canoanele primite de la duhovnic.
Sursa: Agerpres