Vezi VIDEO
„Sa nu ne razbunati” sunt cuvintele testament, intiparite in sufletul multora dintre cei care au trecut prin suferintele cumplite ale inchisorilor comuniste. Sub acest titlu vor fi reunite carti cu marturiile fostilor detinuti politici, adunate de monahul Moise de la manastirea Oasa si DVD-uri cu filme documentare. Un prim volum care vorbeste despre drama celei mai patimite parti a pamantului romanesc, Basarabia a fost lansat si in Baia Mare.
“Sa nu ne razbunati” e indemnul care se desprinde dintr-un sir de documente care vor fi editate, pentru a scoate la liman cumplitele incercari, si tragediile care i-au marcat pe cei deportati si inchisi, de multe ori, doar pentru crezul lor care nu corespundea cu cel al regimului comunist. Mesajul, transmis de filosoful si martirul Mircea Vulcanescu, mort in inchisoarea de la Aiud, reprezinta mangaierea sufleteasca pe care au avut-o cei care au avut de indurat nedreptatea.
La fel ca si mantuitorul Iisus Hristos pe cruce, cand cerea doar iertare pentru cei care l-au rastignit, fostii detinuti politici au ramas la fel de biruitori, recunoscand ca au ajuns sa cunoasca pe propria piele ca “la inviere se ajunge doar prin rastignire”.
“Putini stiu ca pe cand era in inchisoare la Jilava, Mircea Vulcanescu a facut un gest extraordinar care ii asigura candidatura pentru statutul de martir. In conditiile acelea cumplite de la Jilava, cand stateau intr-o celula, fara pat, fara nimic, cu mazga pe jos, cu apa pe jos, unul dintre detinutii tineri, epuizat a vrut sa se aseze, nu mai putea sa stea in picioare. Si atunci Vulcanescu i-a zis: <<Nu, tu esti tanar, trebuie sa surpavietuiesti, eu sunt batran>> si s-a pus el in apa si s-a intins sa se puna peste el. In contextul asta, Vulcanescu s-a imbolnavit de plamani, avea sa moara nu peste mult timp, la inchisoare la Aiud”, a marturisit monahul Moise de la Manastirea Oasa. 
Cuvintele rostite de Mircea Vulcanescu au fost rememorate de monahul Moise, de la manastirea Oasa, cel care a dedicat ani intregi pentru a scoate la liman adevarul istoriei, drama prin care au trecut cei care au fost detinuti in puscariile regimului comunist, acolo unde teroarea era la ea acasa. Monahul afirma ca in timp ce lucra la un alt volum, “Sfantul inchisorilor” care aduce in prim plan figura memorabila a lui Valeriu Gafencu, i-a venit ideea sa lucreze la un Pateric al inchisorilor comuniste in care sa fie cuprinse figuri si intamplari deosebite din groaznicele locuri de detentie.
Munca la aceste documentare a inceput in 2009 si a insemnat luni intregi de cautari, de studii si de framantari. La un moment dat, fascinat, dar si dornic de a a afla cat mai multe detalii despre ce a insemnat regimul comunist si inchisorile din acest regim, a ajuns sa le puna oamenilor cu care vorbea atatea intrebari, incat la un moment dat, mai in gluma mai in serios, i s-a pus in vedere ca ar fi putut fi un foarte bun “anchetator”. Intre timp a mai aparut insa o provocare, aceea de a si filma marturiile celor trecuti prin teroarea inchisorilor comuniste.
“Cativa ani am umblat prin mai multe parti ale tarii, stand de vorba cu oameni pe care i-am mai prins in viata si facand rost de cartile care s-au publicat in literatura aceasta memorialistica a detentiei. Luni de zile am stat la Bucuresti la CNSAS si cand credeam ca lucrurile se apropie de sfarsit, adica partea asta de alergatura, a aparut o noua provocare care a imbogatit proiectul, dar care m-a pus din nou pe drumuri. Ideea a pornit de la artistul Dan Puric si de la medicul Pavel Chirila, aceea de a face o arhiva cu fosti detinuti politici care mai erau in viata, in 2009”, a relatat monahul Moise.
Primul volum din seria de documentare care urmeaza sa fie scoase pe piata cuprinde marturii despre suferintele romanilor din Basarabia. Cartea are atasat si un DVD cu filme despre deportarile din Siberia, detinutii politici din Basarabia si foametea din Basarabia.
“Ajunsa la gara feroviara am vazut multime de norod, multa lume era. Erau masini, carute cu copii, batrani, care plangeau, boceau, strigau “, povesteste una dintre fostele detinute politice, Ala Carasca.
La randul sau, o alta fosta detinuta politica, Elisabeta Iarusina relateaza ca “ne-au dus acolo si am stat afara toata ziua, de mancare nimica”. „A fost un cosmar nemaipomenit, parca fierbea in clocot la gara aceea, si carute ducea cu deportati si-i deserta”, marturiseste o alta fosta detinuta politica.
Suferintele despre care vorbesc acesti oameni sunt cumplite, dar peste toate acestea razbate dragostea si bucuria de a-L fi cunoscut pe Dumnezeu, cel care le-a dat putere de a trece peste toate necazurile. Surprinzator, dupa intreaga teroare la care au fost partasi, fostii detinuti politici marturisesc ca daca ar fi sa ia viata de la capat, n-ar schimba nimic si nu ar sterge nici macar aceasta fila intunecata din viata lor.
“Daca as vrea sa nu lipseasca vreo etapa din viata mea, e tocmai acea etapa a inchisorilor, pentru ca acolo Dumnezeu era foarte prezent”, spunea un fost detinut politic sau asa cum a rostit inflacarat marele intelectual Petre Tutea, in fata colegilor de suferinta intr-un discurs incurajator” “Daca noi murim aici in lanturi, in haine vargate, nu noi facem cinste neamului romanesc, ci neamul romanesc ne face cinstea de a muri pentru el”.
Sursa: Camelia Tocaci
– Servicii de creare site web
