Doi spânzurați: Aceeași metodă, același context

Cheltuim multă energie ca să ne luptăm cu gândul ăsta și să ni-l scoatem din cap, tocmai de aceea îmi pare rău să vă reamintesc, dar moartea e inevitabilă. Și, deși se tot întâmplă, fie intenționat, fie accidental, încă dinainte ca oamenii să fie oameni, nu există vreun consens științific despre ce genuri de moarte ar trebui evitate cel mai mult.

Cei cu înclinație spre morbiditate s-au gândit deja la treaba asta. Unora le place înecul, altora chiar să ardă de vii. Ne gândim adesea la lucrurile astea la modul impersonal, le vedem ca lucruri care s-ar putea întâmpla în realitatea noastră doar în circumstanțe ciudate sau care se întâmplau pe vremea când doctorii nici nu aflaseră de microbi. Nu vorbim despre asta decât atunci când suntem la băut cu prietenii – facem niște glume morbide și apoi ne vedem de viața noastră.

Dar uite că se întâmplă chiar sub nasul nostru. În ultimele 2 zile, doi bărbați din județ au ales să își pună capăt zilelor prin spânzurare.

Oamenii se îngrozesc de obicei când se gândesc la o anumită cauză a morții din cauza durerii prin care presupun că trece corpul sau psihicul. Durerea e definită în general printr-o senzație neplăcută în corp, dar e subiectivă și poate fi îmbunătățită sau exacerbată prin context.

La final, ar trebui să ne punem întrebarea: „De ce să ne luam viața atât timp cât nu suntem proprietari asupra ei?”