Apropiat de varsta cu Nicolae Dobrin, maramureseanul Ioan Florea a fost alaturi de acesta de la debutul pe prima scena fotbalistica a Romaniei. De atunci, gospodaria lui s-a transformat intr-un adevarat sanctuar dedicat lui Nicolae Dobrin. Apoi, casa a primit si un nume legat de sportiv, dupa ce barbatul a avut bani sa isi deschida o pensiune. Familia sa nu a avut nimic impotriva, mai ales ca sotia sa, Ileana, a mers in locul barbatului la meciuri cand acesta nu putea sa se invoiasca de la serviciu si a prins drag de “magicianul mingii”.
Decupaje din ziarul “Secera si ciocanul” adunate intr-un album
In “Ochii lui Dobrin” curg acum lacrimi. Ioan Florea, un fost miner disponibilizat, se gandeste la clipele minunante de care a avut parte pe stadioane, urmarindu-l pe Dobrin cum isi fenteaza adversarii, cum trece pe langa ei fara nicio dificultate si cum inscrie gol dupa gol.
Amintirile sunt multe, iar o parte dintre ele nu sunt doar in mintea omului, ci si intr-un album care urmareste aproape pas cu pas cariera lui Nicolae Dobrin. Mii de articole si fotografii de prin ziare cu marele fotbalist, si bineinteles autograful acestuia, a strans Florea cu mare dificultate din cauza interdictiilor numerose care au fost in Romania in perioada comunista.
Maramureseanul a rememorat si modul in care a procurat o parte din decupaje. “Intr-o zi am mers la postas si i-am spus ca vreau sa ma abonez la ziarul Secera si Ciocanul din judetul Arges. Postasul a facut niste ochi mari si mi-a spus ca ma ajuta. Ziarul imi venea acasa, dar dupa doua zile de la aparitie. Chiar si asa eram bucuros ca spre deosebire de ziarele centrale, in ziarul local aflam mai multe informatii despre idolul meu”, a povestit maramureseanul.
Tabloul lui Nicolae Dobrin, la loc de cinste in agropensiunea din Sieu
Albumul reprezinta doar o mica particica din pasiunea pe care barbatul din Sieu a facut-o pentru Nicolae Dobrin. In interiorul pensiunii, la loc de cinste, Ioan Florea a postat un tablou cu marele fotbalist, pe care i l-a pictat un localnic. Langa el se afla emblema clubului FC Arges, la care acesta a jucat.
“Acum ca nu mai este printre noi nu pot decat sa aprind o lumanare langa tablou. Nu pot sa spun decat: Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in pace”, a spus, pe un ton trist, Ioan Florea.
El a continuat spunand ca a vrut sa il invite pe idolul sau de Craciun in Maramures. “Doream sa ii arat cat de mult l-am iubit. Acum e prea tarziu. Am vrut sa merg la inmormantarea lui. M-am razgandit. Nu vreau sa il vad mort. Vreau ca Nicolae Dobrin sa fiu viu mereu in inima mea”.
Maramureseanul nu rata meciurile FC Arges oricat de departe se jucau
Maramureseanul a ramas doar cu amintirile placute de pe vremurile in care stadioanele frematau la actiunile de atac ale lui Dobrin, iar el era acolo. “Totul a inceput cand Nicolae Dobrin a inceput sa joace pe prima scena fotbalistica a tarii. De cand l-am vazut pentru prima data m-am indragostit de stilul lui de joc. Din acel moment, pentru mine nu exista un alt fotbalist, dar nicio alta echipa favorita”, a rememorat Florea
El a spus ca “restul colegilor de la mina tinea cu Steaua, cu Dinamo, cu Rapid sau Craiova. Eu eram singurul care tineam cu FC Arges. Colegii radeau de mine cand FC Arges piedea. De altfel, prima metiune pe care am scris-o in album a fost partida dintre FC Constanta si FC Arges. Argesenii mei au pierdut cu 3-1, iar colegii ma necajeau. Am trecut peste toate.”
Indiferent ca era la Pitesti, Bucuresti sau alta localitate din tara, maramureseanul mergea la meci daca Dobrin intra pe teren. Odata, la Arad, a indraznit sa ii ceara un autograf fotbalistului
Autograf obtinut dupa ce antrenorul Florin Halagian s-a temut ca Dobrin va fi batut
“Dupa meci, am sarit gardul ca sa ii cer autograf. Florin Halagian s-a repezit la mine cand m-a vazut ca sar gardul si m-a intrebat ca ce vreau sa fac. M-a intrebat daca vreau sa il bat pe Dobrin. I-am raspuns ca nu si ca vreau doar un autograf de la el. Dobrin mi-a dat autograful la care am visat. A fost pentru prima data cand am stat fata in fata cu idolul meu.”
Succesele si infrangerile lui Nicolae Dobrin au fost traite de Ioan Florea cu intensitate maxima. Dezamagirea cea mai mare a maramureseanului a fost ca idolul sau nu a putut juca la campionatul mondial. “Era altul regimul atunci”, a spus iritat acesta.
Sacrificiile lui Ioan Florea nu au fost putine, de altfel, tocmai din cauza ca in perioada comunista asemenea “pasiuni” nu erau considerate productive. Ca sa il vada pe fotbalist pe teren, era nevoit sa mearga la zeci, chiar sute de kilometri distanta pentru ca Sieul este intr-un capat al Maramuresului, iar pe vremea aceea nu erau nici atatea mijloace de transport, nici atata lejeritate in program pentru ca se lucra si sambata si duminica.
Sotia lui Ioan Florea mergea la meciuri cand barbatul nu putea fugi de la mina
“Colegii si sefii de la mina stiau ca in ziua in care FC Arges are meci nu dadeam pe la serviciu. Asa ca ma acopereau cum puteau. Eu mergeam la , iar cand nu puteam ajunge imi trimiteam sotia. A fost odata la Pitesti la un meci si i-am spus sa imi aduca un suvenir de-acolo. Mi-a spus ca pe tot stadionul era doar ea si inca o femeie. In rest, numai barbati. Acuma nu stiu ce sa zic. A ajuns sa ii placa fotbalul datorita idolului meu sau doar a vrut sa imi faca pe plac mie?”, a intrebat, glumet, Ioan Florea.
Pasiunea pentru Nicolae Dobrin i-a unit pe cei doi si mai tare, dar le-a adus si o oarecare faima. Au ajuns sa fie cunoscuti din datorita pasiunii lor pentru “Printul din Trivale”. Faptul ca au pus numele agropensiunii dupa fotbalist i-a cam surprins pe localnicii din Sieu. “Problema era ca in satul nostru toate pensiunile aveau numele de familie al proprietarului”, a explicat Florea.
Barbatul este trist si chiar spune ca “Ochii lui Dobrin” de la Sieu plang dupa marele fotbalist. “Pentru mine, Nicolae Dobrin este cel mai mare fotbalist al Romaniei. Nu Gheorghe Hagi, nu Adrian Mutu sau alti fotbalisti. Echipa mea de suflet a dat mari nume in fotbalul romanesc: Dobrin, Dica, Mutu etc. Sunt mahnit ca acuma este in liga secunda. Dar, si asa, sambata dimineata sunt in fata televizorului pentru a-i vedea la lucru pe pitesteni.”
Sursa: Vasile Dale
– Servicii de creare site web
