Actorul Constantin Codrescu a murit în noaptea de duminică spre luni, la vârsta de 91 de ani. Anunțul a fost făcut de fiica acestuia. „A murit actorul, a murit tata… Dumnezeu să îl ţină în dreapta Sa!!”, a scris ea, pe Facebook.
„Acum, târziu în noapte, sau prea devreme în acest început trist de zi, am aflat cu mare mâhnire de plecarea ta, dragul meu artist de excepţie, Puiu Codrescu. M-am bucurat de prietenia noastră până în ultima zi a vieţii tale şi mi-e greu să cred ca te-am pierdut…”, a scris şi Florin Piersic, pe pagina sa de socializare.
Constantin Codrescu s-a născut pe data de 5 septembrie 1931, la Huși. În 1951 a absolvit Institutul de teatru din București. Între 1976 – 1989 a fost profesor la Institutul de teatru din Târgu-Mureș. Constantin Codrescu a fost cetățean de onoare al acestui municipiu.
A avut o importantă activitate teatrală şi multiple apariţii la televizune, fiind şi colaborator permanent al redacţiei Teatru la Radio, timp de 45 de ani, potrivit stiripesurse.ro.
A jucat în numeroase producții cinematografice: „De-aș fi… Harap Alb”, „Mihai Viteazul”, „Haiducii lui Șaptecai”, „Zestrea domniței Ralu”, „Săptămîna nebunilor”, „Roșcovanul”, „Pentru patrie”, „Capcana mercenarilor”, „Trandafirul galben”, „Masca de argint”, „Colierul de turcoaze”, „Pădurea de fagi”, „Totul se plătește”, „Sezonul pescărușilor”, „La răscrucea marilor furtuni”, „Speranța”, „Bietul Ioanide”, „Lumini și umbre”, „Vlad Țepeș” etc.
Între 1976 – 1989 a fost prof. la „Institutul de Teatru” din Târgu-Mureş, oraş al cărui cetăţean de onoare este, unde a participat la înfiinţarea secţiei române, apoi director al Teatrului „Maria Filotti” din Brăila şi al Teatrului din Sfântu Gheorghe, unde de asemenea a fost un pionier al teatrului românesc.
Din 1996 a fost profesor universitar la Facultatea de Teatru a [Universităţii Ecologice], iar din 2003, profesor universitar la Facultatea de Teatru a Universităţii Spiru Haret.
Cele două volume de memorii ale marelui actor, regizor şi pedagog Constantin Codrescu („Pribeag prin Viaţa mea”, editura Betta, 2009) uimesc, indignează şi întristează.
În 1967 a fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a IV-a „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”. A primit totodată Premiul UNITER pentru întreaga activitate.