Mihai Șora, până în 1948 membru PCF (Partidul Comunist Francez), iar tot din ‘48, după o vizită în România și după ce securilă i-a interzis să se mai întoarcă în Franța, a fost cică obligat să lucreze la Ministerul de Externe (condus de celebra Ana Pauker, comunistă până în molecule). După declarațiile fiului bătrânului Șora, tovarășul Mihai Șora avea rol de traducător. Îi traducea doamnei Pauker ziarele din Franța? Cum se face că deși era mai rebel, tot funcții importante a avut în perioada comunistă. Cum se face că fix după ‘89 a fost primul ministru al învățământului?
Corneliu Coposu, jurist, om politic și ziarist, luptător înverșunat împotriva comuniștilor, deținut politic timp de 17 ani. După detenție a fost chemat să se întâlnească cu liderul comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej care i-a propus o funcție importantă consultant juridic al Consiliului de Stat, pe bani grei: 4800 de lei pe lună (un inginer câștiga 800 lei la acea vreme). A refuzat și reabilitarea. Soția sa a murit în penitenciar, iar tot restul vieții a fost urmărit de Securitate, care i-a întocmit un dosar de 38 de volume (18.000 de file).
Faceți o plimbare la Memorialul Durerii de la Sighet și vedeți câți intelectuali au murit acolo în perioada comunistă, pentru simplul fapt că poate nu au vrut să traducă din franceză pentru liderii comuniști. Io înțeleg că doar comuniștii voștri sunt buni, dar să știți că niciun comunist nu e bun.
Deci cum e cu bietul Mihai Șora și comunismul? lăsând la o parte treaba că e bătrânel și simpatic, că a ieșit așa dintr-o dată in atenția publicului cu protestele pe OUG13 și că opoziția pesedelului se folosește grav de imaginea lui. Nu mă luați cu vrăjeli că-s PSD-ist, că io l-am viralizat pe puiemonta, io am băut șampanie când a intrat Daddy la pușcărie și io v-am zis țineți minte trei cuvinte: Veorik Președinte! Punct.
Mihai Țăranu (Zmenta)