Klaus Iohannis nu este atât de inteligent pe cât ar trebui să fie un „neamț”, conceptul de neamț cu care a fost votat domnul Iohannis. Și aici s-a produs o lungă impostură. Domnul Iohannis a fost ca cineva care a sărit din piatră în piatră peste un râu și fiecare piatră pe care a călcat s-a scufundat imediat după ce a călcat-o el.
Și a reușit să treacă. A realizat un parcurs cu un grad de probabilitate foarte mic, extraordinar, reușind să treacă râul, fără ca el să aibă vreo calitate în direcția asta.
Nici dvs și nici eu nu am uitat prestațiile catastrofale care ne îngălbeneau la față din 2014, din întâlnirile cu Ponta. Și dvs și eu știam ce înseamnă să fie stăpânită România de Ponta, de Dragnea și de Sebi Ghiță, cu Ghiță la Interne sau la SRI, eventual, și cu președinte Ponta și prim-ministru Dragnea.
Știam foarte bine ce înseamnă asta și atunci l-am votat pe Iohannis, dar eram năuciți de prestațiile acelea lamentabile ale domnului Iohannis în ambele întâlniri cu Ponta. Bafta lui că Ponta i-a pus o piatră sub picioare, călcând în picioare diaspora. Piatra aia pe care a călcat atunci l-a aruncat mai departe, ca o trambulină.
De atunci a ținut-o tot așa. Acel referendum pentru justiție este una dintre cele mai stupide formulări ale unui act pe care le-am văzut. Era inaplicabil, era o aiureală, nici nu s-a putut face ceva cu el, dar beneficiind de gradul de iritare pe care îl stârnea Dragnea prin simpla lui prezență și prin tot ceea ce făcea, încercând să scoată România din Europa, din nou, dl Iohannis a sărit și din piatra asta, după care a trecut mai departe.
După care a avut de înfruntat în alegeri pe doamna Dăncilă. Din nou, nici dvs, nici eu nu puteam să o votăm pe Dăncilă. Cum să faci așa ceva? Și atunci dl Iohannis nici măcar nu a avut o întâlnire cu Dăncilă, ar fi trebuit să aibă. Nu ne-a demonstrat niciodată că e capabil, în toată cariera lui politică, de 7, 8, 10 ani, să facă față unei bătălii politice deschise, de ring, cu cineva. Niciodată. Și e președinte de 7 ani.
Și acum dl Iohannis a început să dea cu piciorul la pietre, pentru că tot sărind așa, din piatră în piatră, pe apă, a început să se creadă Isus Hristos. Și Isus Hristos nu avea nevoie de pietre.
Iohannis, de cinci luni încoace, crede că poate să meargă pe apă asemenea lui Isus Hristos. Din momentul în care i-a spus lui Cîțu: „dă-l afară pe ăla de la Justiție, pe Stelian Ion”, dl Iohannis merge pe apă. Dar nu e ceva nou, așa a fost dintotdeauna.
Domnului Iohannis, în mod evident, ca de altfel oricărui politician pe care îl vedeți pe ecranele patriei de 30 de ani încoace, i se fâlfâie de popor, puțin îi pasă că mor 500 de oameni pe zi acum. N-au treabă. I-ați auzit să zică ceva?
Se discută de guvern minoritar, de miniștri. Care miniștri? Nu vă crapă dinții, capul, când vorbiți așa ceva, când se întâmplă ce se întâmplă în jur? Nu! Iohannis nu face excepție. (CTP)
– Servicii de creare site web
