Dorin Stef descifreaza ”limbajul secret” al creatiilor populare din Maramures

Intr-o perioada in care folclorul maramuresean dispare incetul cu incetul sub presiunea culturii occidentale, jurnalistul Dorin Stef si-a propus sa il salveze, readucandu-l in atentie prin scris. Cea mai recenta carte a sa, ”Antologie de folclor din Maramures”, este o noua incercare de a opri continua degradare a culturii populare.

Redactorul sef al cotidianului Glasul Maramuresului ”a reunit in volum cele mai frumoase creatii ale folclorului din judet, aducand astfel un omagiu culturii traditionale”, dupa cum a declarat Stefan Maris, redactorul de carte si, totodata, directorul Centrului Judetean de Promovare si Conservare a Culturii.

Lectorul universitar Delia Suiogan a apreciat si ea riguroasa selectie a textelor pe care a facut-o Dorin Stef si a scos in evidenta ca acesta este ”un bun analizator al textelor din biblioteca”. De asemenea, cadrul didactic de la Facultatea de Litere a Universitatii de Nord Baia Mare a semnalat ca autorul a reusit sa readuca in atentie texte populare arhaice ce tind sa se transforme pentru contemporani intr-un „limbaj secret”, dincolo de care se ascund ”sensurile culturii nationale”.

”Antologia de folclor din Maramures” este structurata in opt capitole, in care sunt prezentate colinde, doine, balade, descantece, cantece de dragoste, legende si povestiri – specifice zonei. Acestea sunt structurate pe sarbatorile importante din an (ex.: Poezia obiceiurilor de iarna) sau pe cele din viata omului (ex.: Nasterea, Ceremonialul nuptial, Moartea).

Dorin Stef nu a dorit sa spuna prea multe cuvinte cu ocazia lansarii cartii sale, care a avut loc joi la Biblioteca Judeteaana ”Petre Dulfu”, ci doar si-a luat angajamentul sa ii invite pe toti cei prezenti sa ii fie alaturi la prezentarea urmatorului volum. Cert este ca jurnalistul maramuresean vrea sa isi continue demersul de a promova traditiile si obiceiurile Maramuresului pentru ca, dupa cum sustine chiar autorul in paginile antologiei, doar cateva dintre piese se mai interpreteaza spontan de Craciun, de Anul Nou ori cu alte ocazii.

Colinde incluse in ”Antologia de folclor din Maramures”

Craciunul cel batran

Vine Craciun cel batran
Vita verde iadara
Cu calutu’ tat juncan’
Cu barba tat scuturan’,
C-on tocut de lapte-n san,
Cu outa-n coserguta,
Sa se deie la fatuta,
La care is mai micuta.

Noi mai mult v-am colinda,
Da’ ni-i scurta gubuta,
Ne temem c-om ingheta.
Ne-om muta la alta casa,
C-am vazut felea pa masa
Si paharu’ langa ie
S-om be care cat om vre.

Sa fii, gazda, veselos,
C-ai ajuns Craciun frumos
Si gazdoaia veseloasa,
C-o gatat frumos pan’ casa.
Pa la usi cu pupti de ruji,
Pan’ feresti, cu flori domnesti,
Si pa masa tri oieji.
Plata noastra nu-i nimica,
Num-o fele de horinca.

(Culegator: Pamfil Biltiu de la Dochia Pintea, 78 de ani, Cupseni, 1988 – Tara Lapusului)

Colinda cerbului

Mandru-si canta cerbu-n codru,
Mandru-si canta de nu-i modru.
Vanatorii s-o sculatu’,
Pusca-n mana si-o luatu,
Dupa cerb si-o alergatu,
Sus in munte l-o aflatu.

– Stai, farta, nu ma-mpusca,
Lasa-mi mie viata,
Ca nu-s fiara fiarelor,
Ca-s vatafu oilor,
De pe varful muntilor,
Muntilor, caruntilor.

(Culegator: Gheorghe Gh. Pop de la Maria Ardelean, 18 ani, Vadu Izei, 1974)

Colinda/corinda – Cantec traditional interpretat de cete de copii, de flacai sau de adulti cu prilejul sarbatorilor de iarna. Text ceremonial integrat intr-un sistem cultural, cu norme specifice, in interactiune cu rituri, credinte si institutii profund arhaice, precrestine. Intr-o clasificare simplista, colindele se impart in laice si religioase. (dupa M. Bratulescu – Colinda romaneasca, 1981)

Urare pentru gazda in noaptea de Craciun

Va roiasca binele,
Cum roiesc albinele.

(V. Stetco, 1990)

Foto: Dorin Stef, incadrat de Delia Suiogan si Stefan Maris (c) eMM.ro