Dragobete, sărbătoarea iubirii la români. Origini, tradiții și obiceiuri

Dragobetele, celebrat în fiecare an pe 24 februarie, este considerat echivalentul românesc al popularului Valentine’s Day.
Cu toate acestea, Dragobetele are rădăcini mult mai profunde, în vechile tradiții și credințe românești. De la ritualurile în care tinerii se adunau pentru a-și găsi perechea, până la simbolistica renașterii naturii, Dragobetele reprezintă o combinație unică între celebrarea iubirii și începutul primăverii.

Dragobetele este sărbătorit pe 24 februarie și marchează, în credința populară românească, începutul primăverii și sezonul iubirii. Denumirea „Dragobete” are mai multe interpretări etimologice, însă două teorii principale ies în evidență.

Unii istorici și lingviști consideră că termenul ar proveni din cuvintele slave „dragu” (drag) și „bete” (a fi), putând fi tradus ca „a fi drag” sau „a fi iubit”. Având în vedere influențele slave în spațiul românesc, această ipoteză are o bază solidă.

O altă teorie susține că numele Dragobete derivă din denumirea slavonă a sărbătorii „Aflarea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”, cunoscută ca „Glavo-Obretenia”. Prin adaptarea fonetică și folclorică, s-ar fi ajuns la forma „Dragobete”.

În mitologia românească, Dragobete este considerat fiul Babei Dochia, personaj central în credința populară despre venirea primăverii, scrie Twinkl.ro. Portretizat ca un tânăr chipeș și plin de viață, Dragobete este văzut ca zeu al tinereții, al veseliei și mai ales al iubirii, un protector al îndrăgostiților și o personificare a spiritului naturii care renaște.

Cu toate că 1 Martie este considerat, în mod simbolic, începutul primăverii (fiind marcat de Mărțișor), în credința populară românească Dragobetele aduce deja primele semne ale naturii care se trezește la viață. Este momentul în care zăpada începe să se topească, iar ghioceii își fac apariția printre peticele de iarbă.

Una dintre cele mai cunoscute tradiții de Dragobete era cea în care tinerii, îmbrăcați în straie de sărbătoare, se adunau în păduri sau pe câmpii pentru a culege primele flori de primăvară. Atmosfera era una deosebit de veselă, presărată cu cântece și jocuri.

Un obicei specific, cunoscut drept „zburătoritul”, implica alergarea fetelor spre sat, urmărite de băieți. Dacă tânărul reușea să prindă fata de care era îndrăgostit și aceasta accepta sărutul, se considera că între cei doi începea o relație serioasă, adesea urmată de logodnă. Expresia populară „Dragobetele sărută fetele” provine tocmai din importanța acestui gest – sărutul fiind un simbol puternic al apropierii sufletești și un semn de angajament, conform Cultura.ro.

Expresia „Dragobetele sărută fetele” este probabil cel mai cunoscut slogan al acestei sărbători. Sărutul reprezintă un gest de apropiere și de confirmare a sentimentelor, simbolizând dragostea și intenția de a construi o legătură solidă.

În multe zone rurale, dacă o fată nu era sărutată de Dragobete, se considera că nu va avea parte de iubire în acel an. Chiar dacă astăzi această superstiție nu mai este luată în serios, ea arată importanța pe care comunitățile tradiționale o acordau semnelor vizibile de afecțiune în viața de zi cu zi.