Vezi GALERIE FOTO
Temperatura de 8 grade C dimineata la ora 6 in Baia Mare, rasarit de soare la ora 6,16, iar apusul la 18,45. Nitel mai rece in localitatea Cicarlau (situata la 15 km V de Baia Mare, botezata odinioara Nagysikárló, atestat documentar din 1407, apartinand, alaturi de Cetatea Seini, zonei feudale a Mediesului Aurit situata pe malul drept al Somesului; Rezervatia naturala „Rozeta de piatra” din localitatea Ilba s-a constituit ca arie naturala protejata prin Legea 5/2000 privind aprobarea Planului de Amenajarea Teritoriului National – sectiunea III – a zone protejate si se afla in satul Ilba, comuna Cicarlau avand suprafata de 0,5 ha. Manifestarile cultural-artistice importante din Cicarlau sunt Festivalul Literar „Vasile Lucaciu”, ce se desfasoara o data la doi ani si festivalul national de folclor „Alina-te dor alina”, initiat si organizat de vestitul interpret de muzica populara Nicolae Sabau).
Dimineata la ora 5,30 mierlele si pitigoii canta ca la nunta in cartier, iar cucuvelele tipa sinistru de pe sarpanta apropiatei scoli insa, pe la ora 7, norii cenusii-negriciosi napadesc treptat aproape intreg orizontul.
Se pleaca spre Cicarlau la ora 8 dimineata, din centrul comunei urmand amontele Vaii Mari, pe drumul tehnologic minier si forestier ce suie spre confluenta vaii Izvorul Nucutu cu valea Baltosa. Urmand drumul spre culme, se paraseste la stanga cabana Nucutu, continuandu-se spre N catre Poiana Salhij. O alta varianta este spre E-SE, unde, dupa traversarea seii Outu, se coboara spre Nistru in avalul vaii Boncatei.
Explozie de culori
Admirabila este albia Vaii Mari, cu andezite rulate intens si slefuite. Din pacate, si aici destule deseuri menajere pangaresc zona. Cornii sunt in unele parti imbobociti, iar pe versantii sudici dati deja in floare. Atrag atentia insulele mari de Floarea Pastelui, micile buchete de flori portocalii de calcea calului din zonele mocirloase, florile portocalii de podbal de pe marginea drumului, taluzurile si vechile halde miniere, lozele cu matisorii catifelati din ce in ce mai mari, gata sa explodeze in parfumat galben-aurii ghemotoace inainte de Florii.
Li se alatura policrome, solitare cate doua trei flori de mierea ursului albastre celest, sau viorele alb-pitice, maciuci de captalan matinal curtate de zgomotosii bondari… Cu toata racoarea noptilor, primavara si-a intrat binisor in rolul de zana buna.
Se remarca si faptul ca traditionalele case cu prispe inguste si timpanele frumos traforate in motive florale sau dantelarii geometrice se imputineaza dramatic, pe zi ce trece, lasand locul noilor constructii, de regula mult mai mari, dar stilistic inexpresive si insipide.
O suita de borne silvice acompaniaza Valea Mare inspre amonte, altele se vad la confluenta cu vaile si paraiele acesteia. Nu lipsesc nici galeriile miniere, vechi sau ceva mai recente si care au fost prospectate geologic de I.P.E.G. Maramures.
Ninsorile timpurii din 2009-2010 au facut ravagii in padurile dominate de fag si goruni situate pe versantii extrem de inclinati, in unele zone bolovanos-accidentati datorita rocilor vulcanice (andezite, cuartite hidrotermale).
In cel putin trei locuri se traverseaza zone de unde se incarca material lemnos extras cu dificultate, cu ajutorul atelajelor trase de cai, de pe versanti si vai, destinatia predilecta fiind aceea pentru lemne de foc.
La noua cabana de la Piciorul Nucutu
Dupa ultimele gospodarii, se avanseaza spre amonte prin lunca cu excelente locuri pentru picnic, an unul din acestea remarcandu-se o trainica masa si doua randuri solide de banci confectionate din busteni de molid despicati in doua cu drujba.
In apropiere se vede o gospodarie cu un mic helesteu, dezafectat se pare din cauza atacului vidrelor. Proprietarul creste o duzina de vaci Baltate Romanesti, porci, un cal, pasari de curte.
Pe masura ce se urca, se depasesc doua bariere silvice deschise, la stanga ramanand valea Baba Griga, cu obarsia pe flancul estic al Dealului Porcaret (conform hartii topo, sau Purcaretu conform localnicilor), valceaua steampului, valea Geroldy , cu o veche galerie miniera omonima, valceaua cu Joampa ( joampa cu sens de put in limbajul argotic minieresc).
In dreapta raman valceaua Plopat, unde se va reveni abia dupa pranz, valea Runcu si cateva paraie modeste.Tot in dreapta se lasa in urma fundatiile fostelor acareturi aferente cabanei administrative ale I.P.E.G. Maramures.
Parcarea se face pe platforma haldei galeriei miniere Venera aflata la cota + 440 m, chiar la baza Piciorului Nucut, adica acolo unde conflueza Izvorul Nucutu dinspre N cu valea Baltosa venind dinspre E depasind zona a noua alte galerii miniere cu halde de steril aferente. Numele galeriei miniere Venera provine de la prenumele unei geoloage care a efectuat prospectiuni in acel perimetru prin anii 1960.
De remarcat aici borna silvica III/ 59, aplasata putin la stanga si deasupra intrarii in galeria Venera ,,inchisa ecologic, pe banii B.M. si deschisa gratuit, spontan, din initiativa hotilor de fier vechi,,.
Obarsia Vaii Mari a fost ingenios drenata printr-un parcurs betonat care are scopul de a impiedica levigarea si antrenarea in talveg a haldelor mari de steril poluant din zona.
Taluzurile acestora au fost aranjate si prevazute initial dar nu si acum, cu garduri scunde impletite din nuiele, iar pe langa asta au fost plantati puieti de molid care insa nu prea agreeaza solul acid, feruginos de minereu si andezite alterate.
La intoarcere se va cobori pe Piciorul Nucutu, adica pe deasupra galeriei Venera, unde versantii au fost dijmuiti de efectele furtunilor devastatoare, soldate cu numeroase doboraturi de vant aflate acum in plin curs de extractie si ulterioara valorificare.
Se continua pe drumul ex tehnologic-miner, acum auto-forestier, lasand la dreapta valea Baltosa si doua mari halde. Drumul face o mare volta ascendenta dreapta-stanga, la un moment dat pozitionandu-ne deasupra altor halde miniere aflate spre vest.
La stanga drumului care continua spre culme, se remarca sarpanta noua a cabanei Nucutu, iar la cativa metri mai spre sud o mai veche cruce mare de lemn cu rastignire. Un horhoi, adica o palnie cu diametrul de circa 8-10 m si afunda de vreo 6-7 m, se afla la est de noua cabana si probabil reprezinta o fosta gura de aeraj minier prabusita, acum blocata de o ragalie de fag.
Calugarii sau maseaua ciutei decoreaza imprejurul cabanei, iar hatasul spurcat-invaziv de mur si soci tineri acapareaza malurile paraiasului nascut din apele izvorului iesind din vulcanicele grohote negricioase.
De la o mare intersectie, se poate observa spre SE, Dealul Outu, impadurit cu foioase, iar la stanga lui o sa larga prin care trece ramura din dreapta a drumului care la final va descinde in avalul vaii Boncatei in multisecular-minierescul Nistru.
Molizi plantati, incovoiati de iarna sau franti
Varianta descendenta si cotind dupa vreo 60-75 m spre NV conduce spre o larga zona de belvedere, spre culmea descinsa din Salhij, varful Alunis, la stanga si capatul vaii Capitanului din Ilba Handal.
Aici, pe un fag, se remarca borna silvica III/60. Din dreptul ei debuteaza spre S Piciorul Nucutu si o larga poteca pe care, coborand lejer, dupa circa 50 de metri se ajunge pe platforma cabanei Nucutu. E abia construita intr-un stil deosebit de agreabil, din boltari de BCA cu o prispa spre est, sarpanta trainica din tigla rosie.
Ploaia de nici 5 minute a facut acum loc unui soare minunat. Se face un scurt popas pentru a admira molizii maturi din jurul cabanei (probabil de vanatoare). Se remarca, de altfel, in intreaga zona numeroasele hranitoare pentru cervide, doar unul cu ceva rest de fan, pe alocuri si resturi de stiuleti de porumb (probabil ca o irefutabila dovada a nobilei griji a vanatorilor pentru atragerea tot mai rarelor marete fapturi ale codrilor pentru a le hrani generos cu…plumbii ucigasi ai pustilor din dotare).
Pe deasupra fageturilor, se aude tipatul inamorat al maiestuosilor uli, iar spre vest, se vede culmea pe care se poate cobori din Poiana Salhij, peste varful Alunis, la E.M.Ilba Handal.
Dupa binevenitul popas se coboara pe Piciorul Nucutu, unde se vad succesive santuri geologice de prospectare ale Filonului 110 de I.P.E.G. Maramures, dispuse de-a curmezisul culmii, afunde de cel mult 1,2-1,5 metri si tot atata de largi.
Printre doboraturile de vant reprezentate de tinerii goruni, pinii si molizii plantati dar nu si rariti la timp, incovoiati de iarna si franti la o varsta la care trunchiurile lor nu au mai mult de 12-15 cm diametru, se da pese o gura de aeraj acoperita cu placa de beton si prevazuta cu burlan de aerare protejat cu o palnie de tabla galvanizata amintind de un mic clop osenesc.
Conform specialistilor, in zona Cicarlau-Ilba sunt pete 80 horhoaie periculoase, neprotejate, aceasta gura de aeraj inchisa corect reprezentand necesara exceptie. Dupa depasirea zonei cu doboraturi, in care am remarcat si cateva exemplare de castan comestibil Piciorul Nucutu ofera o descendet-abrupta, dar excelenta, poteca larga de vreun metru, pe alocuri flancata de bolovani hidrocuartitici ori andezitici, negriciosi.
La un moment dat poteca pare blocata de o fundatie solida de beton ce a constituit amplasamentul sondei I.P.E.G. nr. 516, de prospectare la peste 1000 metri adancime.
Se coboara la gura minei Venera, de unde se urmeaza apoi avalul Vaii Mari, cu opriri pentru a admira flori, repezisuri, vechi galerii miniere transformate de inventivii cicarlauani in gropi de gunoi.
Se trece pe langa rampele de afluire a bustenilor si incarcarea lemnelor de foc facute meteri dupa care, profitand de o vreme excelenta, se ia inspre peste Valea Mare la stanga, suind pe auto-forestierul ce acompaniaza in amonte valceaua Plopat, pepinierele silvice Goruni 2 si Goruni 1 fiind din ce in ce mai aproape.
In perimetrul celei din urma, exista un loc frumos de popas si o modesta cabanuta, iar in carpinisul apropiat, cateva exemplare exuberante de cucuruz sau muma padurii de culoare roz, dar si anemonele si viorelele incanta privirile.
Panorame din Poiana Dealului cu Spini
Urmand drumul pietruit odinioara dar neintretinut, spalat de torente si strasnicele averse, prezentand mocirloase zone, alteori ravene dificil surmontabile, se face un alt popas intr-o poiana larga de unde se poate panorama spre varful Arsita, dar mai ales spre mai apropiata Culme Grohot, marcata de cateva stancarii negricioase.
Intoarcerea se face tot la Valea Mare, de unde a debutat tura turistica, oprind doar in dreptul unui parau ale carui bolovanoase maluri erau acaparete de multime de manuchiuri de luscute.
In Valea Mare, depasind inspre aval gospodaria agro-zootehnica, soarele domina norii treptat adunati dinspre Seini-Ilba. Din dreptul terasatei exemplar cariere Grohot se poate sui la dreapta spre o alta fosta cariera de andezite. Asadar, se porneste intr-acolo de-a coasta spre Satul Pustiu, fosta vatra a Cicarlaului, luand aminte la un aliniament de arbori seculari.
Erau castani salbatici cu certitudine plantati in scop ornanental de vreuna din nobilele sau cel putin bine instaritele, familii care au locuit cu secole-n urma in locul actualului Sat Pustiu.
Aici se poate panorama spre E-SE catre cariera Grohot si marea Padure sindilitu, iar in pajistea poienii labartate, numita de catre localnici Pinzerii-Lomuri, se vad gingase colonii de toporasi albi ,dar ceea ce impresioneaza acolo sunt monumentalii fagi si carpeni cu simetrice coroane rotunde.
Nu lipsesc la fel de impresionantii peri salbatici. In zona se poate vedea si Taul dintre Arini, insa de data aceasta se ajunge in Poiana Curatura Ghiurchii, un iaz mare ,triunghiular, si unul mult mai mic, amenajate pe cursul unui parau cu scopul asigurarii necesarului pastoral de apa pentru turmele de oi din zona.
Un nou si trainic saivan, plus necesarele dependinte, totul inconjurat de un solid gard cu plasa de fier, au fost construite in anii anteriori din resurse financiare UE dar…nu exista nici picior de oaie, capra, miel in zona, desi sezonul fatarilor se apropia de sfarsit, iar cel de pasunat a inceput deja.
Corbii incanta cu acrobaticele lor zboruri solitare, alteori in tandem dar…incepe sa picure. Cu toate acesta, se urmeaza fostul drum pastoral spre Poiana din Dealul cu Spini, depasind mari zone acaparate de feriga, obarsii de paraie invadate de sute de exemplare de luscute inflorite, o zona taiata-n andezite, accidentata si dublata de o periculoasa zona mocirloasa.
De sus, din Poiana Dealului cu Spini, cu toata accentuata nebulozitate treptat instalata, se poate identifica spre est varful Pietrei Handalului (784 m), in plan indepartat si la stanga lui Paltinisul (de sub varful Pietroasa) apoi, in alt plan , Outu si varful Arsita si la stanga acestuia, ca un con ascutit si impadurit, Muntele Mic.
Se ajunge in Poiana Curatura Ghiurchii de unde, peste cele doua iazuri si frumosul palc mare de arini maturi, am admirat culmea si varful ascutit a Dealului Piscuiatu (454 m) ivita spre V-NV. Circuitul turistic se incheie la ora 16.00, cand tunetele in cascada si furtuna primavaratica sosisera deja in oras.
Foto: Valea Mare, Piciorul Nucutu, valea Runcu si in Poiana cu Spini (c) Lucian Petru Goja
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
