RUTA 57 din 05 DECEMBRIE 2009 cu D. Pascu, Brena si eu
Primele ore ale diminetii anuntau o atmosfera terna, apasatoare. La orizont se prefigurau neguri, care abia daca lasau sa se vada fageturile despuiate. Doar lastarisurile se straduiau sa ofere putina culoare, dar si aceea una ocru-ruginie. In plus, temperaturile ridicate continuau sa persiste, sa ne apese, de nu mai stiai cu siguranta ce anotimp va urma… Vreme bacoviana, apoi eternele indisponibilitati de trupa pentru o posibila escapada la inceput de decembrie. Intentia era s-o transformam… intr-un dar de Mos Nicolae.
Vezi GALERIE FOTO
Prognoza anunta pentru sambata dimineata in Baia Mare cer variabil, lipsa precipitatii si temperaturi neobisnuit de mari pentru aceasta perioada. Sperand intr-o lumina foto favorabila abia dupa primele ceasuri, terne, ale diminetii, am propus plecarea la ora 9.00.
Casutele traditionale in stare morbida, in contrast cu stridentele inoxuri
Am luat-o spre Ferneziu–Firiza–Blidar, constatand ca era teribil de innorat si intunecat, dar deocamdata nu burnita. Lacul Firiza parea cenusiu, fara dram de stralucire, in plus, se stinsesera deja si luminitele stradale si cele din gospodariile localnicilor, peste noapte pitoresc clipocinde-n coada acumularii.
Varful Stramba, Plestioara, Ostra si in departare varful si Piatra Bulzului erau tranzitoriu invaluite de lintolii albe de neguri. Predominau culorile terne. Inafara de cei care lucrau la padure, in zona Poienii lui Dumitru sau la carierele de pe valea Sturului, nu prea circula nimeni prin zona.
Pustii pareau a fi si tot mai numeroasele, indesatele una-ntr-alta, vile si case de vacanta, in timp ce casutele traditionale, desprinse parca din basm, cu prispe-nguste, ferestruici mici, sarpante abrupte si fatada spoita-n unic albastru ultramarin catifelat, alteori combinat cu visiniu sau galben citrin, cateodata verde fistic sau roz bombon peste care motivele florale marunte si albe (trase cu ruloul de cauciuc) descriau mirabile arabescuri. Erau din ce in ce mai imputinate, daca nu chiar demolate sau intr-o deplorabila stare morbida, intristatoare.
Stridentele cromatice, inoxurile, PVC-ul, termopanele, pavajele de marmura si gresii, uneori din placi de andezit, substituiau invaziv molcomul ancestral si specificul particularizant.
Nelipsitul turism bahic-culinar
Nici valea Firiza nu mai era cea care a fost odinioara, frecventele-n ultimii ani revarsari distructive de ape au impus corectarea albiei si indiguirea malurilor, aparand si un nou pod in Blidar.
Treptat, privatizarea microhidrocentralelor de altadata a adus cu sine refacerea lor, in primul rand indepartarea mizeriilor din jurul acestora, ingrijirea perimetrelor, refacerea canalului de aductiune de pe malul geografic stang al vaii Firiza pana la gura vaii Frantusca.
Pastravariile Regiei Nationale a Padurilor Romsilva – Directia Silvica Baia Mare de la gura Vaii Negre si a vaii Pistruia, exemplare, prospere si productive pana-n 1989 (e drept, benefice doar pentru o elita), au fost lasate deliberat sa sucombe, facandu-se loc privatei pastravarii Lostrita, agresiv focalizata pe un turism… bahic-culinar.
Am parcat in dreptul ultimei gospodarii traditionale a Blidarului, adica aproape de fostul gater al Regia Nationala a Padurilor Romsilva – Ocolul SilvicBaia Mare, respectiv foarte putin in aval de C.H.E. 3, microhidrocentrala de la confluenta vaii Sturului cu valea Blidarului.
La cascada vaii Sturului
Am propus pentru aceasta iesire un circuit scurt, dar spectaculos, pe Piatra Lupului din debutul Piciorului Strambei (vezi harta Zona Turistica Baia Mare-Tautii Magheraus si Zona Turistica Baia Sprie-Sisesti din proiectul Gutinul turistic 2005) dar deoarece s-a intunecat si mai mult si a inceput sa burniteze, ne-am orientat la-nceput spre apropiata cascada din finalul vaii Blidarului, acolo unde alb-argintiile impletituri soptitoare de ape mangaie tandru un bloc andezitic negricios, pe alocuri drapat cu catifelati muschi.
Revenind la confluenta si privind spre Piatra Lupului deplin inghitita de nebuloase, presupunand ca odata ajunsi deasupra sa (dupa o ascensiune solicitanta de aproximativ un ceas) nu vom putea panorama defel spre Bildar ori abruptul E-NE al Pietrei Bulzului, am decis sa ne plimbam o vreme pe valea Sturului (in amonte), spre apropiatele cariere sau si mai in sus, in cautarea a doua cascade de multi ani stiute de mine si in cateva randuri admirate, alaturi de prietenii montaniarzi.
In dreapta, dincolo de discontinuul dig vechi de beton, sporovaia valea Sturului cu ape ceva mai bogate dupa ploile din ultima vreme. La stanga, puteam admira versantul stancos, andeziti, acoperit cu un faget matur rarit si vizibil afectat recent de prematura nea cazuta masiv in prima decada a lui octombrie peste arborii cu frunzis bogat. Povara insuportabila a generat ruperea lor de pe la jumatate sau chiar dezradacinarea acestora, aspectul fiind unul dezolant
Acea neaua care a ajuns in Muntii Gutai si Ignis la peste 80 cm grosime, a lasat pe valea Sturului succesive mici depozite ascunse sub o groasa mantie de frunze.
Superbele bulboane cu ape cristalin-verzui
In curand, in dreapta, peste albia bolovanoasa a vaii Sturului, s-a ivit stancaria impresionanta botezata Piatra Ciutei, in ultimii ani foioasele de pe malul stang al vaii acoperind si obturand partial peretele andezitic negricios, pluristratificat prin racirea lavelor, cu niste frumoase gulere ocru-ruginii de parul porcului in zona superioara, adica pe la 15-30-45 m inaltime de la sol, dincolo de-acestea continuand padurea matura de foioase a Piciorului Strambei.
Pe stanga drumului, dupa cateva limbi de conifere plantate in urma cu mai bine de doua decenii (tuia si molid) a aparut Izvorul Tamaduirii, unde o familie de baimareni isi umplea avida si cu sarg cele peste 10 bidoane de plastic a cate 5 l (narav remarcat si la izvorul de la capatul Vaii Negre, pe valea Nistrului ori la izvorul cu apa minerala de la Trestia, pe Valea Neagra).
In dreapta au inceput sa apara cele doua cariere de placi andezitice, iar la stanga si putin mai sus o a treia. Desi era sambata, se lucra de zor, basculante grele incarcate se indreptau spre Baia Mare.
Spre stanga-n sus se desprinse valea Calamari, apoi valea Rostosa, fiecare acompaniata-nspre amonte de drumuri auto-forestiere ce suie spre N-NE pana-n culmea principala (marcata turistic, partial deocamdata, cu banda rosie) ce leaga varful Pietroasa-Tiganu-Soci de varful Piatra Strungii – varful Calamari-varful Rotunda (1240m) si varful Stanelor (1162m), continuand spre Poiana lui Dumitru si varful Plesca.
Negurile si burnita discontinua, dar mai ales lumina chioara a zilei ne impiedicau sa vedem pitorestile stancarii ce apareau in sus si la stanga din padure, aducand unor neck-uri vulcanice cu larga belvedere spre S-SV.
Oricum, deplasandu-ne pe drumul auto-forestier ingust, dar asfaltat in urma cu trei decenii pana in Poiana lui Dumitru, la cabana silvica (bahico-cinegetic cuibusor de nebunii pentru elite, adica cei din sistem si acolitii lor, activisti de partid de rang inalt, militieni, securisti,procurori, judecatori, doctori…), acum desfundat, pe alocuri hartopos din cauza autospecialelor de mare tonaj pentru transportul bustenilor si a pietrei, urmaream atenti valea Sturului, vanand fotografic repezisurile, bulboanele cu ape cristalin-verzui sau inspumate.
In apropiere de confluenta cu valea Rostosa, am coborat malul drept si abrupt al vaii Sturului pentru a admira o splendida cascada sarind de pe un prag andezitic de circa 6-7 m inaltime, fuiorul laptos mistuindu-se-ntr-o bulboana de clestar.
Parca pentru a spori pitorescul caderii, in amonte de cascada, foioasele tinere acoperea malul drept al vaii, in timp ce pe malul stang atrageau atentia superbele lumanari verzi intunecate ale molizilor.
Carduri de corbi in acrobatice evolutii deasupra citadelei Pietrei Holmului
Am depasit 6-700 metri altitudine, apropiindu-ne de C.H.E. 2 , cu un mic dar frumos lac de acumulare cu ape turcoaz si mai apoi, dupa doua ample serpentine ale drumului, de C.H.E. 1, pe parcurs lasand in urma noastra echipe de tineri muncitori forestieri care lucrau la necesarele taieri de rarire, rampe de afluire, debitare.
Frecvent, a trebuit sa facem loc puternicelor autocamioane cu remorca si sisteme hidraulice de incarcare ce coborau dinspre Poiana lui Dumitru incarcate cu busteni de fag, uneori acestia depasind cu mult un metru in diametru, dar si cu busteni de brad si molid din paduri cu exemplare seculare.
Piatra Sturului, curtata in croncanitor-grave volte de o famile de corbi, s-a ivit din negurile umede si burnita la dreapta drumului, iar la stanga vaii Sturului, din ce in ce mai accidentata, parcurgea tronsonul de la poalele sud-vestice ale citadelei inexpugnabile, cu andezitice turnuri sur-argintii ale Pietrei Holmului, si deasupra acesteia rotindu-se cete de corbi in acrobatice evolutii.
Aceasta zona e binecunoscuta ca fief al cervidelor si al ursilor bruni, motiv pentru care, in weekend, in special duminica, adica atunci cand muncitorii forestieri si zgomotoasele lor utilaje se retrag din zona, e bine sa traversezi aceste locuri in mici grupuri, intalnirile cu ursii, mai ales a ursoaicelor cu pui, nefiind din cele mai agreabile si de dorit.
Stancarii andezitice asemenea unor contraforti medievali
Depasind Piatra Holmului (1063 m), am ajuns la o zona de captare a apelor vaii Sturului , dincolo de aceasta un martor de eroziune andezitic, aducand unui impietrit strajer din povesti, inalt de vreo 8-10 m, ne-a atras atentia.
In amonte de captare, alte stancarii andezitice, aducand unor grozavi contraforti medievali sprijiniti in albia vaii Sturului, ne incantau. La dreapta drumului, precum un alb stergar nabadaios, afluieste un parauas in cascada.
La stanga si in amonte de poalele Pietrei Holmului, afluind in valea Sturului (mal geografic drept), apareau valea Bilboaiei si apoi cea a Prisacii. Urmatoarea cascada, mai inalta decat precedentele dar din pacate colmatata cu vreo trei fagi maturi prabusiti in albie dupa ninsoarea din octombrie, se iveste la capatul sudic al Piciorului Stanelor, la Rogoaza.
In amonte de cascada, pe la confluenta cu valea Poienii (ce-si are obarsia nordica in Poiana Lunga), talvegul vaii Sturului aducea unei lungi si sinuoase coveti de piatra apoi, din pacate, albia accidentat-bolovanoasa, cu succesive bulboane si repezisuri impresionante, era colmatata cu ramuri si trunchiuri deliberat abandonate acolo de muncitorii forestieri pentru a degaja astfel carosabilul.
Rememorari ale inevitabilelor mitocanii turistice
Poiana lui Dumitru era de-acum foarte aproape dar valea, care ne-a uimit prin spectaculozitatea si muzica odihnitoare a apelor sale, devenea mai calma. Zona era terfelita strasnic de activitatile de exploatare forestiera, motiv pentru care am decis sa ne intoarcem in Blidar coborand pe unde am suit, constatand ca spre varful Tarsei (1194 m) si varful Holmutului (1185 m) negurile se ridicau treptat lasand vederii intinsele fageturi tinere intercalate cu inguste molidisuri.
Am mai coborat la talvegul covata in dreptul confluentei vaii Sturului cu valea Poienii (de unde-n urma cu vreo cativa ani, toamna, in plin sezon de ciuperci, am suit cu D. Istvan si V. Tomonicska, doi veritabili guru ai turismului maramuresean, pe Piatra Holmului si-apoi, pe la cabana turistico-silvica a dr. Veso la varful Stanelor) pentru a imortaliza supebele jerbe de ape, fiind obraznic interpelati de un padurar care ne intreba ce cautam acolo apoi, dupa ce a dat cu ochii de Brena labradorita, ne-a avertizat ca nu avem voie cu caini in padure.
Atitudinea lui mitocaneasca, agresand inutil niste nevinovati turisti fani ai naturii, in comparatie cu el care insotea un peridoc cu remorca plin cu busteni de fagi seculari, ne-a cam scos din pepeni. O fi confundat oare betele noastre de trekking cu vergile pentru pescuit sau si-o fi imaginat ca Brena ne prinde pastravi ?
Ne-am amintit apoi de cele cateva bariere silvice ce blocheaza pe valea Sturului nu accesul hotilor majori de lemne, dijmuitorii codrilor, ci in primul rand pe acela al autoturistilor, intr-o zona montana cu un deosebit farmec pitoresc.
Astfel de giumbuslucuri silvic-antituristice, nefiind defel singulare in Romania, tara in care gargara politicianist-institutionala privind promovarea turistica si grija fata de mediu nu cunoaste margini, in realitatea obstructiile si ineficienta dovedind irefutabil contrariul. Plimbarea noastra a presupus 4-41/2 ceasuri in care am facut 12-14 km, negurile, burnita, lumina foto nepropice neincurcandu-ne in atingerea scopului propus: evadarea in natura.
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
