Vezi GALERIE FOTO
Perioada infloririi gladiolelor salbatice, o specie botanica din ce in ce mai rara in zona noastra, ofera un spectacol unic. Probabil ca nu este doar o figura de stil afirmatia conform careia turismul este in primul rand o stare de spirit, sau, vorba anglo-saxonilor, esti atat de tanar precum te simti. Asta avea sa o demonstreze inechivoc Papa, ortacul de 89 de ani care, in sutele-i de peregrinari turistice de-a lungul unei vieti, dar care nu a avut pana in aceasta zi, sansa intalnirii gladiolelor salbatice (Gladiolus imbricatus).
In sfarsit, dupa o indelung prelungita seceta, dublata de arsita total necaracteristica pana odinioara Tarii Maramuresului, a venit o saptamana de binefacatoare averse de ploaie cuminti, fara grindina ori violente rafale de vant si o scadere a temperaturii.
Si deoarece si pentru aceasta duminica, dupa ora 13-14, meteorologii A.N.M. au prognozat posibile averse in zona Firiza, pornirea la drum se face la ora 7,30 dimineata, de-aceasta data intr-un grup mai mare, de opt turisti.
Temperatura noptii a coborat pana la 10 grade C in Baia Mare si la doar 9 grade C in Firiza. Acest lucru, insa, nu avea insa sa-i descurajeze pe numerosii pescari si picnicari baimareni instalati in corturi pe malul drept al lacului de acumulare inca de la inceputul weekend-ului.
Palcuri de ferigi…
Primul popas se face spre coada lacului, in apropierea Popasului Caprioara ( din dosul careia, urmand inspre amonte valea Valinilor se poate ajunge repede la frumoasa cascada Valtori) si de acolo pe un vechi drum de caruta, azi pietruit si ramificat, ce constituie calea de acces la deja destul de numeroasele case de vacanta si vile construite in ultimele doua decenii in zona.
Vremea, desi destul de rece, este una excelenta pentru excursie, iar ploile recente improspateaza vizibil natura, in special vegetatia. Abunda palcurile intinse de ferigi intinse pe la lizierele carpinisului intercalat cu faget.
Frumoase sunt restransele areale plantate odinioara cu pini dar si tinerele mestecanisuri. Doar traseul unei vechi linii de curent electric de inalta tensiune fractioneaza frumoasa valurire, tonic-verde, a codrului prin care ne deplasam.
Roua noptii depusa indeosebi pe gramineele scunde, inspicate, cu fragile panicule rosietice, pare a fi o puzderie de minuscule diamante in care soarele-si explodeaza feeric razele.
Panorama spre bazinul lacului Firiza
In zona nu lipsesc activitatile pastorale traditionale si atat de dragi firizenilor, doar ca aplecarea spre specia ovine s-a schimbat treptat in aceea pentru caprinele mai putin pretentioase, nenecesitand laboriosul tuns anual urmat de problematica valorificare a lanei, pe de alta parte fiind mai productive in ceea ce priveste laptele.
Este adevarat insa ca aceasta nespus de vioaie, oportunista, agila si hrapareata, specie afecteaza in mod vizibil nefast anumite specii botanice si asa destul de rare, printre acestea numarandu-se si gladiolele salbatice. 
Pe masura ce meandrele vechiului drum suie spre nord-vest, flancat fiind de traditionalele garduri vii din carpen, cel putin de doua decenii netaiate precum odinioara in fiecare primavara de catre proprietarii terenurilor limitrofe, in urma noastra se deschide o tot mai larga panorama spre bazinul lacului Firiza si mai ales spre Ignis, incepand din zona Berdu catre valea Slipului si spre frumoasa zona aferenta Fantanii Stanii-Ignis Vest. Norii alb-bucalati se aduna treptat pe bolta albastra, sporind farmecul fotogenicei dimineti.
O ceata de caini, metisi de ciobanesti carpatini asalteaza zona, iar din dreapta, de pe peste poienile si vaiugile nordice, se aud, strasnicele si deopotriva alarmantele, latraturi ale puternicilor dulai de la o apropiata stana.
Explozie de culori si miresme
Prin luminisurile vestice, perspectivele se deschid spre culmea principala impadurita care leaga varful Hija si Stramba, cu spectaculoasa sa Piatra a Soimului, prin Saua Dia de varful Plestioara, Tocastru, Ulmoasa, Bagneu si Frasineasa in timp ce impadurita piramida a varfului Ostra ramane putin decalata mai inspre est, fiind ocolita prin baza de un vechi drum auto-forestier ce porneste din Valea Romana (inchis cu bariera silvica) si suie pe la cariera de grohote andezitice continuand spre fosta Poiana Cocosului, deja de destula vreme plantata de catre silvicultori cu specii rasinoase.
La poalele ferigilor, care pe alocuri ajung chiar la peste 1,2-1,5 m inaltime, au inflorit de curand bicolorele exemplare de sor cu frate (Melampyrum bihariense) , cu pseudopetalele albastre-liliachii si florile propriu-zise galben-portocalii, ca niste minuscule trompetute. Sanzienele galben portocalii (Galium verum numite si Iarba lui Sfantul Ion si Galium mallugo, adica sanziana alba, neodorata) sunt insa cele care domina pajistile, strasnic umezite de roua, si imprastie in valuri dulci parfumate miresme ca de miere.
Privind spre NV, la un moment dat se poate vedea o parte din indepartata Poiana Jolob, Poienile Urzicii si Seituri, aflate mai spre V fiind obturate de interpusele culmi impadurite. In dreapta Poienii Jolob, dar intr-un mai indepartat plan NE, apar la un moment dat sur-argintiile donjoane andezitice ale Pietrei Bulzului, accesibila din Blidari.
Gladiolele salbatice vegeteaza solitare
Dupa circa un ceas de plimbare agreabila, cautand fara nicio sansa galbiori, oite si hribe care ar fi trebuit deja sa apara dar intarzie din pricina capriciilor vremii si indeosebi a secetei, descoperind insa izolate exemplare de gladiole salbatice inacrimate parca de roua consistenta a noptii, iesim intr-o alungita fanata necosita in ultimii 2-3 ani, fapt care i-a priit nespus se pare acestei specii.
Zveltele lor siluete, lanceolatele frunze ca niste sabiute, lujerii florali inalti de 35-55, poate chiar si de peste 60 cm, purtand spre varf povara roz-liliachie cu alb-sangerii striatii a petalelor, se vad de departe printre sumedenia celorlalte flori si spontane specii de graminee.
Nu lipsesc din locurile mai umede si umbroase clopoteii mari ( Campanula persicifolia) apoi clopoteii comuni (Campanula carpatica) cu corole ceva mai micute, florile galben-portocalii de sunatoare sau pojarnita (Hypericum perforatum), stelarele flori, de asemeni portocalii, de barba sau tata caprei (Tragopogon orientalis).
Pe langa liziere, protejate de penumbra, se vad deja binisor crescutele buchete de lumanarica pamantului (Gentiana asclepiadea) care isi vor etala insa abia prin august-septembrie ciorchinii albastru intens ai florilor.
Tot pe-acolo se pot vedea covoarele discontinue de afin de padure, nu si fructele lor delicioase,gasibile insa pe tarabele pietelor agroalimentare baimarene.
Gladiolele salbatice pot fi vazute vegetand solitare, uneori in grupuri mici de cate 2-5 exemplare. Spre deosebire de aceasta data, la 23 iunie 2010 am avut sansa de-a admira o zona in care gladiolele salbatice abundau, pe doar 4-5 metri patrati putand fi vazute chiar si sute de exemplare.
Gladiolele salbatice au un areal destul de extins in care au fost semnalate, din Africa-Capul Bunei Sperante si insula Madagascar, pana in Asia si apoi in Europa de Est.
Specie grav pereclitata
In tara noastra exista gladiole salbatice de ex. in preajma Humorului, intr-o rezervatie de aprox. 17,56 ha dedicata nu doar acestei specii. Noi le-am admirat initial in judetul Maramures in pajistile aflate la E-SE de Culmea Pietrei, prin Desesti-Harnicesti si Sat Sugatag, foarte aproape de Baia Mare, pe urma in fanatele SV de sub stancariile Tighierului dar chiar si in Borsa Poiana, pe o culme insorita aflata sub varful Fetei, deasupra vaii Vinisorului, acolo insa prin luna iulie, fapt explicabil prin diferenta de altitudine si temperatura.
In poienile din preajma Firizei mi-a fost dat sa le admir mult mai tarziu, multumita unor prieteni pasionati de natura si pescuit care cunosc aceste locuri ca-n palma, de foarte multa vreme.
Din nefericire, daca in vara lui 2010 micile ciopoare de capre si oi au agresat si distrus prin pascut unele locuri cu gladiole, altele fiind culese prin smulgere, cu bulbi ( popular numite cepe) cu tot, de-aceasta data aceeasi localnica ce le aduna inconstienta pentru a le valorifica la piata, a smuls o multime de exemplare, dovada constituind-o uscatele manunchiuri ale unei parti din frunzele si tulpinile lor, abandonandu-le inexplicabil.
Gladiolele salbatice prefera solurile fertile, bogate in humus, umede, insorite dar si usor umbrite in unele momente ale zilei, inmultirea lor fiind legata de realizarea unui ciclu vegetativ complet, incheiat prin maturizarea si diseminarea semintelor, iar daca acest lucru este perturbat prin pascut, culesul florilor sau cosirea pajistilor inaintea fructificarii, existenta speciei este grav periclitata.
Trebuie de mentionat si faptul ca daca gladiolele salbatice au o singura varietate roz, roz-ciclamen sau vag liliachie, cu striatii albe sau sangerii si corola nedepasind 2-4 cm in diametru, cele selectate si cultivate de catre horticultori au ajuns treptat la o foarte diversificata gama coloristica, de la alb la rosu, visiniu, portocaliu, violet, galben, tigrate etc. iar florile pot sa aiba diametru de pana la 20 cm.
Inflorirea gladiolelor salbatice, ca si a celor cultivate, mai are o particularitate si anume faptul ca ea se produce etajat si intr-o perioada ceva mai lunga. In timp ce inflorescentele inferior situate pe petiol se ofilesc, spre varf apar din bobocii alungiti si sofisticat pliati altele noi, in final pe petiol coexistand 5- 8-12 inflorescente aflate in diferite stadii.
Popas la umbra unui mar batran
Dupa prospectarea poienei alungite in care am putut admira in total cel mult doua duzine de gladiole salbatice, se traverseaza prin talvegul unui modest paraias, suind apoi printr-un colt de faget matur, recent exploatat forestier, iesind astfel intr-o mult mai mare poiana dupa ce cu greu se dibuieste o poteca de acces prin nebunesc crescutele ferigi.
Doar trei cai, doi maruntei, amintind de bucovinenii bidivii hutuli si unul sur, ca un degenerat cal lipitan, pasteau acum in poiana splendida. Apoi o ceata de simpatici caini ciobanesti, negri baltati cu alb, navalesc voiosi din padure, hamaind cu sarg de parca tocmai ar fi luat urma vreunui mistret sau biet urecheat.
Treptat, spre amiaza, norii albi, pufosi, din albastrele inalturi ale cerului de deasupra Izvoarelor si Ignisului, au virat in gri si apoi in sur-negricios, aglomerandu-se si chiar amenintandu-ne (neconvingator insa) cu o posibila aversa.
Am poposit o vreme la umbra unui batran mar salbaticit din preajma unei parasite ( de vreo 3 ani) stane, pranzind si depanand turistice amintiri apoi, bucurosi sa putem admira ici si colo alte cateva frumoase si razlete gladiole salbatice, am luat-o inapoi spre lacul de acumulare Firiza, o vreme pe o varianta putin diferita, traversand o zona de lunca umeda si cu o luxurianta vegetatie ierboasa pe urma un aproape impenetrabil huci dominat de mestecanis, tineri plopi albi si carpeni.
Dupa circa un km am regasit drumul de caruta pe care am urcat, coborand lejer pe el catre lacul Firiza, incheindu-ne floristica iesire.
Constatand marea diferenta produsa in doar doi succesivi ani in ceea ce priveste habitatul si numarul gladiolelor salbatice din poienile firizene, ne intrebam retoric cata vreme de-acum incolo, in lipsa unui program riguros de informare, educatie civica si protectie a frumoasei specii prin constituirea unei arii naturale protejate, vom mai avea sansa de-a ne bucura de inflorirea lor in debutul verilor urmatoare.
Foto: In microuniversul gladiolelor salbatice (c) Lucian Petru Goja
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
