Rt 5 din 04 02 10 cu D.Pascu, A.Stefanoiu , M.Ghetie, Brena si eu
Vezi GALERIE FOTO
O veche cunostinta baimareana, care a lecturat recent o relatare ilustrata publicata in sectiunea Turism a www.emaramures.ro vizand valea Pirosa si valea Ruginoasa din Tihau-Salaj, m-a contactat telefonic aratandu-se incantata si placut surprinsa, fiindca lectura i-a amintit de locuri bine cunoscute de peste trei decenii si meticulos prospectate. Cu aceasta ocazie, mi-a atras atentia ca mergand dinspre Tihau catre Galgaul Almasului, in partea dreapta a soselei ce continua spre Hida-Sanmihaiu Almasului-Cluj Napoca, adica pe vaile largi dar cu ape putine ce afluiesc de la V spre E in malul geografic stang al vaii Almasului, exista o suita de formatiuni geologice si zone peisajistice ce merita avute turistic in vedere.
Imediat am pus mana pe o harta topo 1 :25000 vizand arealul cuprins intre raul Somes-zona Turbuta-Var, valea Agrijului cu satele Borza si Prodanesti spre vest, Tihau la nord-est si Galgau Almasului la est, zona varful Rupturi- Pe Pietre-Magura Teiului, respectiv vatra satului si Gradina Zmeilor la sud.
Pe harta respectiva, la N de Gradina Zmeilor si peste apropiata culme impadurita a dealului Inchieturii, mi-a atras atentia valea Gorunilor si chiar aproape de gura acesteia, in flancul sau geografic stang (adica pe versantul expus sudic, sub un varf cu cota 338 m, fara nume) un versant stancos sau o rapa cel putin la fel de extinsa si posibil la fel de spectaculoasa precum recent vizitata de noi zona Poduri din Tihau, respectiv aceea cu impresionante conglomerate gresoase de la obarsia vaii Ruginoasa din aceeasi localitate sau/si comparabila ca anvergura cu locatia numita Pe Pietre, aflata in Galgau Almasului (pe flancul geografic drept al vaii Almasului)
Spre valea Gorunilor
Mi-am contactat amicii de drumetii care au percutat repede, aratandu-se interesati de acea zona. La ora 8.45 dimineata, am plecat din Baia Mare spre Mesteacan – Letca – Surduc – Galgau Almasului (aproximativ 80 km), dupa ce in prealabil studiasem pe www.accuweather.com prognoza meteo aferenta zonei ( temp. 2 – 4 C, ceata pana la ora 10, partial soare pe la pranz si soare din plin spre ora 14 si dupa-amiaza, zero precipitatii).
Paclele somesene nu ne-a mai oferit limpezile panorame ca in 30 ianuarie, dar oricum traversarea acestei sectiuni de Podis Somesean ofera fanilor naturii de fiecare data o multime de satisfactii vizuale si nu numai.
Ajunsi in Galgau Almasului, am tatonat mai intai zona sa nord-vestica pentru a descoperi accesul spre valea Gorunilor (o tanara intrebata de noi a numit-o valea Goronilor), dar si pentru a descoperi variante de acces printre gospodarii (poteca) spre abruptul E-S-E-S spectaculos al culmii dealului Inchieturii, avand in vedere un posibil parcurs pe la baza peretelui gresos, pe alocuri intrerupt de saritori si hornuri, pana la trecerea acestuia spre vestita Gradina a Zmeilor, unde peretele si formatiunile cresc mult in dezvoltare si inaltime.
Am revenit la ulita ce continua cu un drum de caruta inspre amontele vaii Gorunilor pe la ora 11 si luandu-ne rucsacii si betele de trekking, dupa o reconsultare a hartii, am decis sa mergem pe malul geografic stang al vaii aproape seci si cu malurile lutoase acaparate de salcami tineri.
In cautarea zadarnica a stancariilor
Scrutam atenti versantul din dreapta impadurit cu carpeni, fagi, goruni si ceri, sperand ca peretele figurat in harta in chiar primul km de parcurs trebuia sa apara in curand, dupa aceea, in functie de relief si abordabilitate, dorind sa ajungem la baza lui pentru a-l investiga si fotografia.
Valea Gorunilor s-a largit inspre amonte, oferindu-ne imaginea unei lunci din ce in ce mai largi, insa zonele cu stancarii, platose/cuirase gresoase, nu au aparut nicaieri, nici pe unul din versanti.
In schimb, la stanga noastra, pe culmea dealului Inchieturii si pe deasupra drumului de TAF care taia ascendent intreg versantul sau nordic, au aparut cateva mameloane stancoase prelungite spre nord cu mici zone accidentate dar nici vorba de pereti sau vreo cuesta.
In lunca s-au ivit tufele din ce in ce mai mari si exuberante, etern verzi, de Genista tinctoria (matura sau dobru) care infloresc prin final de mai si debut de iunie, oferind un spectacol minunat al jerbelor lor portocalii. Palcurile de salcami tineri s-au inmultit si ele, iar in dreapta a aparut o prima vale seaca (orientata ca si urmatoarele vreo trei de la N spre S), fara saritori si fara urma de pereti gesosi, praguri, cascade, ele nedepasind ca lungime 200-250 m, iar obarsiile lor marcand in culmea pe care aveam s-o parcurgem mai apoi de la V la E tot atatea sei putin afunde separand cateva varfuri modeste si fara nume, doua dintre ele marcate cu borne topo.
Am parcurs lejer circa 2,5 km de la sosea pe ulita scurta, in continuare pe drumul de carute din amontele vaii Gorunilor, lasand in dreapta un recent construit saivan din barne de salcam, aflat in curs de acoperire si pregatire pentru perioada fatarii oilor dar de rape gresoase, cuesta, pereti ,abriuri nici vorba, prin urmare sugerarea acestora pe harta ni s-a parut a fi hazardata si deplin nerealista.
Urme de caprioare, iepuri, soareci salbatici, vulpi…
In fundul vaii Gorunilor, dar in malul geografic drept al acesteia, au aparut trei scurte si prin nimic spectaculoase zone denudate lasand vederii fragmente dintr-un banc gresos.
Aici, la obarsia vaii Gorunilor, trei paraie, doua modeste si afunde vin dinspre SV si V, un al treilea, ceva mai larg si cu o ingusta lunca cu poieni pe ambele maluri, afluiesc dinspre NV spre SE.
Presupunand ca cuesta, versantul stancos abrupt din harta ar putea fi situat ceva mai aproape de culme si invizibil dinspre valea Gorunilor, am decis sa suim spre ea abordand un picior relativ lejer din flancul geografic stang al paraului mai mare NV-SE-estic ).
Neaua avea un lat bun de palma, fiind pufoasa, gorunetul tanar intercalat cu ceri, lichenii si muschii decorandu-le in cenusiu-albastriu sau verde-galbui trunchiurile intens rugoase.
Treptat soarele ne-a blagoslovit cu binevenita-i aparitie in clipa in care am atins culmea. De-acolo, privind spre N, am vazut o vale foarte larga (fara nume pe harta topo), cu holde si fanate , acompaniind practic pe directia V-E valea Gorunilor.
In codrul insorit au aparut urme de caprioare, iepuri, soareci salbatici, parsi si vulpi, dar nu am vazut nicio salbaticiune. Culmea era parcursa de la V la E de o poteca larga aducand unei alei de parc dendrologic, versantul nordic era ceva mai abrupt si acoperit cu faget si carpinis tanar, in schimb cel sudic era ceva mai domol si acoperit cu gorunet si ceri.
Superbul ciopor de caprioare
Am depasit prima sa, apoi altele vreo trei prospectand vigilenti un scurt picior sudic secundar, sperand ca acolo vom da de stancaria cautata dar….nici vorba. La un moment dat, un drum de TAF/caruta s-a desprins din culme coborand spre NV catre valea larga si seaca. Ulterior, putin mai inainte de varful de 338 m, a aparut spre stanga o poteca ce cobora destul de accentuat spre NE in Galgau Almasului, iar la dreapta sa o plantatie restransa de pini.
Am prospectat si aici fara niciun rezultat abruptul sudic si versantul ce da in valea Gorunilor dar…inafara de un ciopor de sase caprioare superbe nu am vazut nimic din ceea ce am sperat. Am coborat in final piciorul SE destul de inclinat si aflat de-acum in plin soare, pana la o mica vie.
Sub noi, la nici 100 m, erau gospodariile de la intrarea nordica in Galgau Almasului si soseaua. Iata ca tocmai ne-am inchis micul nostru circuit frumos, dar fara a constata existenta macar a vreunui bolovan mai sanatos, darmite a unor pereti, abriuri, cuesta in flancul geografic stand din finalul vaii Gorunilor.
Vestigii antice acoperite de nea
Un vulpoi s-a furisat in padure pe malul drept al vaii, dupa ce tocmai revenea de la o mica escapada talhareasca-n primele ceasuri ale dupa-miezei. Resemnati, ne-am imbarcat pornind spre casa, dar la balastiera Tihau am decis sa facem o mica oprire pentru a sui la dreapta (in 10 minute) pe vastul platou aflat la N de dealul Cetatii, pe o terasa milenara a raului Somes (mal geografic stang).
Castrul roman s-a lasat descoperit de aceasta data numai pentru cunoscatori, fiindca cioburile de caramida si tigla ca si alte vestigii antice erau acoperite de neaua pufoasa.
In acest anotimp abia se putea remarca taluzul inalt de 1-1,2 m al fostului zid exterior din zona sudica si estica. Suisul pe terasa a meritat insa, fiindca am beneficiat de acolo de niste splendide panorame spre dealul Cetatii (S), valea Briglezului si cuestele sale gresoase (la E), varful Pietrosul Salajului ( la SE ) si apoi, impresionant, panorama larga de la Turbuta spre Piscuiul Ronei, satul Var si-n prim plan cotul de 90 grade al Somesului (la N) deasupra caruia zburau mari egrete albe.
Sub rapa ce ne separa de fosta balastiera am remarcat cele doua mici tauri inghetate, cu guler de stuf si papuris, un excelent habitat pentru sturzi si mierle, in timp ce un motat pin solitar asigura farul de unde scrutau spre zari soimii.
Stolul de cormorani sagetau vazduhul intr-un zbor grandios
Toata zona era scaldata-n soarele cu un iz neserios-primavaratic, in schimb orizonturile NV erau pacloase. Am coborat in balastiera (azi acolo functioneaza un mic si ingrijit azil pentru batrani) de unde ne-am continuat drumul spre casa, nerezistand tentatiei de a mai admira o data Somesul la podul Ciocmanilor.
Un solitar cormoran sageta cu ample zbateri de aripi vazduhul pe deasupra noastra. Dincolo de Cuciulat, un stol de peste 50-60 de cormorani ne-au incantat cu spontana-i aparitie deasupra maretului si deplin descatusatului de gheturi rau Somes. Am mai oprit pentru a admira frumoasa potcoava grandioasa de calcare ocru-ruginii a carierei Rastoci, azi aflata in conservare.
Soimii au aparut, facandu-ne parca-n ciuda, imediat dupa Valea Chioarului dar in special de la Somcuta Mare spre Satulung, cocotati statuari in arborii si tufele din preajma soselei. Era foarte greu sa-i surprinzi, insa, fiindca o tuleau in zbor elegant la cea mai mica astfel de tentativa nevinovata.
O placuta surpriza cinegetica avea sa se iveasca pe ogoarele dinaintea Satulungului, in dreapta soselei, acolo un vulpoi si o vulpita curtandu-se si mai apoi acuplandu-se obscen, in ziua mare, au zbughit-o apoi, facandu-se nevazute spre balariile Finteusului Mic.
Pana in cele din urma eroarea topografica si nedescoperirea stancariilor (imaginare) vaii Gorunilor, s-au dovedit a nu ne fi stricat in vreun fel frumoasa si inedita noastra excursie, in care am mai bifat un traseu salajan in premiera pentru noi.
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
