 |
 |
Vezi GALERIE FOTO
Zile senine cu nopti si dimineti treptat tot mai racoroase. Un cer fantastic, cu nori ca mii de pernite irizate in rosu-visiniu-violaceu. Prima foto-oprire coborand spre Danesti, incitati de acelasi magnific puzzle al norilor, albi si bordat-irizati in auriu. In Cavnic, asfaltul este intens rouat, umed-alunecos in sus spre Handal si ,pe alocuri, catre Pasul Neteda.
Pastel magnific datorat policromiei fagilor, ciresilor salbatici, plopilor tremuratori, carpenilor… contrastand violent verdelui intunecat al molizilor in preajma partiilor de schi din zona Roata. incantatoare perspective spre piemonturile V-NV ale Varatecului (Muntii Lapusului) , Muntii Maramuresului dar si spre Gutai, Magura Budestiului, mai apoi spre Culmea Pietrei (Muntii Ignis E- NE).
Caldeira vulcanica Corha, de la E de Budesti si Gruiu Lupului apar coborand spre Budesti, un mirabil avanpost al Maramuresului Istoric. Li se alatura perspectivele spre Chicera, varful Pietrei, Scarisoara, Varatic, Piatra Totosului, Magura Mica si Mare, varful Fagadau Pintii, Sermetes, varful Neteda, Prislop si Varatec.
Gospodarii morosenesti de lemn
De la Primaria Budesti se continua la dreapta pe asfaltul ingust, in amontele raului Cosau, pe directia Manastirii Rosia. In trecere se admira minunatele, vechile, gospodarii morosenesti de lemn cu tarnatul sprijinit pe stalpi sumar, dar frumos, ornamentati si acoperisuri sindriluite, tot mai inghesuite, sortite demolarii si substituirii lor cu grandioase atrocitati arhitectonice strident spoite, cu trepte/balcoane flancate de ghirlandele balustradelor inox argintii sau aurii, acoperisuri moderne, ferestre cu geamuri termopan, 2-3 niveluri, demisol…
Raul Cosau are de la obarsii spre aval diferite denumiri. Valea cu Pesti la obarsie si in zona trecerii pe langa Manastirea Rosia, Valea Mare dupa aceea, spre Gura Raielor si raul Cosau dupa ce primeste dinspre S, adica din piemonturile Muntilor Lapusului vaile Sava, Pietrelor, Oanta.
Asfaltul suie si dincolo de Gura Raielor spre fostul santier IPEG, dupa care continua cu macadam de calitate, accesibil oricarui autovehicul. Parcam pe malul geografic drept al Vaii Mari, la aproximativ 100 de metri amonte de Gura Raielor.
Vizavi suie spre NE un vechi drum de caruta care ia curand aspectul unui sleau. il urmam. La stanga acestuia se vede o vale seaca acum, afunda, cu malurile invadate de huci. Salase de varat, un impresionant stergar alb-fragmentat-vaporos de nori, culori indescriptibile treptat puse magic in valoare de soarele abia itit peste Gruiu Lupului. in urma, departe, peste chelia Savei, din ce in ce mai bine conturat platoul vulcanic al Gutaiului, de la Creasta Cocosului spre varfurile Gutai si Trei Apostoli ( Gutaiul Mic).
La caldeira Corhai
Pajiste scunda, verde crud-tonica acolo pe unde s-a drenat putinatatea apei ploilor din ultima perioada, cu rare branduse de toamna pal-liliachii, margarete, ranunculacee, garofite. Brutale dar incantatoare contraste de umbra si lumina.
Tineri fagi, ca niste tufe, cu frunzisul incendiat parca de razele oblice ale soarelui, contrastand violent cu arinii verzi-intunecati. Palcuri de ciresi salbatici cu frunzisul insangerat. in dreapta, Gruiu Lupului, sub acesta, spre SV, se observa un salas de varat abia scapat din umbra. inainte apare caldeira vulcanica a Corhai, cea vestica, mai mica. Tectonica, eruptiile vulcanice recente (din Pliocen), alunecarile mari de teren si eroziunile au valurit profund zona aflata la V de Chicera.
Sinuoase, aproape seci, paraie curg spre V-SV, unul adanc si accidentat separa Gruiu Lupului de Corha. La V-NV de Corha pot fi vazute cateva restranse zone umede, dupa topiri cu spectaculoase, putin afunde, ochiuri lacustre.
De pe un picior vestic abrupt al Gruiului Lupului, ca si de pe Corha, pe masura cresterii altitudinii, spre V-NV-N , apar vetrele Budestiului si ale Ocnai Sugatag, ba chiar si ale Giulestiului si Vadului Izei apoi, in plan mai indepartat, Gutaiul, varful Ignis, Plesca, Rotundu, Culmea Pietrei , Piatra Tisei – ca o uriasa secera de andezite sure la V de Vadu Izei.
Pasteluri de toamna
Particularitatea absoluta si motivatia reala a efectuarii acestui traseu constau insa in pastelurile toamnei, surprinzator de rapid instalate dupa o prelunga vara indiana si probabil la fel de repede mistuite de anuntatele lapovite si ninsori.
Traversand paraul dintre Gruiu Lupului si Corha se incepe urcusul sustinut, nu lung insa, pe o vaga potecuta pastorala ce tine muchia celei din urma. Spre NV-V-NE se contureaza fostul mic crater vulcanic, peretele stancos fiind invadat si splendit pistruiat acum de policromele siluete ale fagilor si carpenilor tineri, foarte rarilor pini si molizi.
Fumul alb, lenes, se inalta spre SV dinspre Jireapan-valea Sava. Alte fumuri se preling diafane intre Gutai si absolut unicul in felul sau Breb, pe deasupra huciurilor de arini si aluni. De pe Corha spre E rasar Chicera, varful Pietrei ( 1106 m) , varfurile Scarisoara, Varaticului ( 1172 m), varful Paltinisului (1241) -zone pastorala ancestrale, Sermetesul mai spre SE, cu o cusma de molidis intunecat, si varful Varatec.
Spre N Zakarpatya Ucrainei si-n continuare Muntii Maramuresului marcheaza orizontul in timp ce spre S si la V de Varatec, catre Pasul Neteda pot fi admirate varfurile si poienile culmii principale ale Muntilor Lapusului ( varful Prislop, poiana Prisaca, varfurile Magura Mare si Fagadau Pintii).
Liniste desavarsita. Soare. Cald. Vreme de tricou. Si privelisti realmente paradiziace. Insule, oaze policrome, in fostele fanate de la N de Corha si sub Chicera, nebunesti pasteluri dincolo de Grohote, spre Rosia, Piatra Pintiut, Valea cu Pesti si Valea Mare, acolo unde foioasele se amesteca neregulat printre molidisurile tinere ori mature.
Spre grohote
Dupa o binemeritata pauza si o repriza foto ca-n transa pornim spre E, depasim cateva mari gramezi paralelipipedice provenite din fostele marghile (musuroaie mari) taiate cu sapa de catre tarani si adunate pentru a putea cosi pajistea. Dam de un drum de car ce o ia pe sub Chicera, usor ascendent, in final dand spre Grohote.
Zona, inafara ciupercilor de balegar si a Palariei sarpelui prezinta caracteristicele zonelor vulcanice izvoare si paraie radiale, cu albii grohotoase negricioase si restranse zone umede cu pipirig si menta brosteasca, dar ceea ce e specific locului sunt frecventele excavari oribile realizate in cautarea pretioaselor andezite negre, asa numitele andezite funerare, mai apreciate de pietrari decat marmura.
De fapt, ele sunt niste lave de andezite bazaltoide cu piroxeni, mai rar si cu amfiboli, urme ale celei din urma eruptii vulcanice din Pliocen. Unele par a reprezenta vechile bombe/ghiulele azvarlite de eruptii, cazute pe sol si amestecate cu cenusi fierbinti.
Pe an ce trece zona e din ce in ce mai dezolanta, cocesionarii terenurilor neniveland la finalul excavarilor pajistea, aceasta ramanand ca dupa o explozie nucleara ori dupa impactul apocaliptic cu un meteor.
O basculanta Raba suie greoaie pentru a prelua o incarcatura de bolovani. Multi dintre acestia, dovediti a fi fisurati si neprelucrabili in blocuri slefuite, vor ramane definitiv abandonati si doar buruienile, gramineele spontane, accidentalii molizi etc. ii vor disimula treptat in peisaj.
Spre SV, catre flancul geografic drept al debutului Vaii Mari, se prezinta Piatra Pintiut ca un imens soclu al unei inexistente vreodata, megalitice, statui. E formata din lave andezitice racite orizontal, in straturi groase de culoare brun-negricioasa.
Afinisul insangerat, destul de scund dupa o crunta vara secetoasa, acapareaza si ascunde treptat grohotele marunte in timp ce altele, mai mari, marcheaza ca si niste bizare fundatii de cetati flancurile paraielor ce afluiesc spre Valea cu Pesti.
Policromie…
Facem un popas de pranz neincetand sa inspiram avizi codrii, pajistile, vaile versantilor V-NV ai M-tilor Lapusului apoi pornim la vale, intersectand meandrele drumului tehnologic, lasand in stanga rare colibe, salase pastorale, mai apoi o frumoasa casuta de lemn construita relativ recent, cu muscate pe prispa traditionala, mai jos un vechi fanar, langa el o noua cabanuta din barne de lemn, in stil traditional dar cu sarpanta din tabla galvanizata. 
Descindem in drumul Budesti, Manastirea Rosia-fostul sector IPEG Maramures, putin mai la la V de intrarea in monahalul lacas. Pe malul stang al Vaii cu Pesti e o cabanuta, cocheta odinioara, aparent abandonata de-o vreme.
De-aici incolo spre Gura Raielor, si-n continuare spre Budesti, admiram valea cu ape imputinate drastic dar cu mici sipote, cascade, repezisuri, stagnari poleite-n bronz-auriu, molidisurile alternand policromelor foioase, numeroase exemplare de Amanita muscaria, colibe, salase, grajduri si case traditionale, livezi clasice, majoritatea scapatate, unele cu prunele grase, dulci ca mierea si partial stafidite, neculese, prilej de-a ne delecta cu savuroasele fructe.
Opt ore a durat intregul traseu, incluzand si cei aprox. 120 km din/spre Baia Mare si circuitul turistic incantator, iar prada fotografica a fost una bogata si nici macar visata. O noua premiera turistica pentru ortacii A. & M.Kelemen dar si pentru D. Pascu, nu si pentru Brena & mine care am admirat zona cu alte prilejuri alaturi de J.Moldovan si M.Ghetie, inclusiv in perioade hibernale. Recomandabila pentru orientare este harta-pliant Gutinul turistic-sectiunea Budesti-Desesti-Ocna Sugatag-2005.
Foto: Budesti, Gruiu Lupului si Corha (c) Lucian Petru Goja
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
