DRUMETII – TRASEE TURISTICE MARAMURES – Din Coas pe Valea Caselor, in Defileul raului Cavnic (GALERIE FOTO)

Vezi GALERIE FOTO
Dimineata dezolanta cu cer sur-plumburiu. La Catalina, Lapusul e prins in gheturi. In stanga drumului, un fazan mascul se furiseaza printre tufele dense de mur. Dupa noua biserica si Primaria din Coas, se urmeaza o ulita ce coboara accentuat spre valea Caselor. Se traverseaza apoi un pod abrupt, acoperit cu gheata groasa, la albia vaii. Apa tulbure-galbuie a vaii Caselor curge pe deasupra ghetii groase de un lat de palma. Se tine poteca sinuoasa ce trece prin curtile si ograzile satenilor.

Casele vechi au arhitectura specifica Fisculasului si Chioarului. Usile surilor sunt minunat decorate, iar arinii invaluiti in ghirlande tonic-verzi de iedera. Matele torc pe prispe, potaile latra mai mult amical, iar ciopoarele de gaini si bibilici ciugulesc te miri ce, de pe langa fundatiile degajate de nameti.

Izvorul de apa minerala
La stanga potecii, apare stutul sondei prin care izbucneste, pulsand periodic, un jet modest de apa minerala. Satenii spun ca apa minerala are efecte terapeutice gastro-intestinale si hepatice. In Coas, pe valea Bailor, au existat bai cu cazi de lemn si cazane pentru incalzirea apei, iar dupa 1989 acestea au fost reamenajate. Stratificarile geologice ies la iveala in malurile intens erodate ale vaii Caselor, apoi si pe malul geografic stang al vaii Sclipova.

Valea Caselor si-a sapat traseul adanc intre versantii povarniti, terasati, acoperiti cu gorunete mature.La stanga drumului, se remarca dealul impadurit Sub Magura, iar la E , aproape de Poiana Sclipodi, varful Magura.

La S de acesta, se afla varful Sclipodi, iar bucla drumului forestier trece prin dreapta sa, orientandu-se spre cealalta sosea care leaga satul Coas, dupa ce traverseaza podul de beton de pe raul Cavnic si iese Intrerauri, de Preluca Noua, respectiv Codrul Butesei.

Gospodarii traditionale
Un specific aparte o au tarnaturile inguste sustinute de stalpi de stejar, minunat daltuiti, adesea lasati ca atare, iar alteori vopsiti in albastru si alb. Fatadele zugravite cu motive florale realizate cu trafaletul sau cu ajutorul confera locuintelor o atmosfera de basm.

Nu lipsesc casele ce pastreaza inca spiritul traditional. Totodata, cuptoarele pentru paine, surile si grajdurile atrag atentia prin ornamente geometrice, solare ori florale.

Se ajunge la ultima gospodarie, cea mai organizata si ordonata, cu casa prevazuta cu o impresionanta prispa, umbrita vara de ghirlande de vita de vie. Indaratul acesteia, pe deal, inconjurate de livezi si vii de vita hibrida, se observa alte cateva gospodarii razlete.

Spre Poiana Sclipodi
Dupa aproximativ 300 de metri, se lasa in dreapta indicatorul rutier forestier valea Sclipova. Iarna, de aici se recomanda traseul care suie in serpetine spre Poiana Sclipodi. Reperul il constituie varful Sclipodi aflat la stanga. La liziera plantatiei de molid si pin, se afla un loc de popas amenajat cu copertina sindriluita, masa si banci de lemn, de catre silvici. De la indicator, se suie spre Poiana Sclipodi, printr-o zona colinara cu pasune si, in final, prin gorunet.

In poiana drumul se ramifica. Se opteaza pentru varianta ce suie prin gorunetul matur. Imediat, apare o alta poiana intinsa, cu musuroaie. Spre E se desprind doua variante de drum ce coboara spre raul Cavnic, in aval de podul Intrerauri.

Drumul coboara usor si, la obarsia unui parau sec, trece peste un podet. De acolo, se schimba directia inspre stanga si, dupa circa 50 de metri se vede, pe un carpen gros marcajul silvic IV/11. Paraul se afla imediat indaratul sau.

Se tine riguros malul geografic stang al paraului. Dupa aproximativ un kilometru, se ajunge la malul drept al raului Cavnic, foarte accidendat, format din roci sistos-cristaline drapate cu muschi, ferigute si frunze de albastrele. Paraul e tot mai adanc, cu albia daltuita in stancarii, versantii fiind acoperiti de un faget tanar intercalat cu carpeni, ciresi salbatici si goruni.

Aproape de Poiana Sclipodi, plafonul de nori tenebrosi se destrama, iar la ceasul amiezii soarele invioreaza treptat zona, un farmec aparte oferind frunzele ruginii iscate de briza si plutind lenese, ca niste fluturi, ce esueaza pe neaua zgrunturoasa, alb-stralucitoare.

Puntea suspendata in malul stancos dinspre Coas traverseaza cei 5-6 metri ai raului Cavnic, deasupra Zugaului. Un prag bolovanos obliga apele si bancurile groase de gheata la o prabusire zgomotoasa, inainte de a parcurge prin scurte chei pana la Impreunarea Raurilor.

Ultimele cadre
Impreunarea Raurilor este marcata de un pinten stancos-impadurit ce iese pe o magura impresionanta, cu goruni si fagi, din zona nordica a Padurii Mesig. Returul este mai lejer, desi panta pana in Poiana Sclipodi e sustinuta.

Soarele anima apele paraului care susura zglobiu la stanga potecii. Cerul devine azuriu si pare pictat pe alocuri de nori albi pufosi. Din Poiana Sclipodi, se observa spre E Dealul Copalnic, iar la NE, franturi din crestetele Muntilor Lapusului si Gutai, varful Mogosa iar la V-NV, peste valea Caselor, depresiunea Baii Mari.

Inafara de pitigoi, corbi acrobatici, cateva gaite ori numeroasele urme de vulpi, caprioare, mistreti, nu se vede nicio salbaticiune. Nici primavaraticul behait de oi nu se aude, staulele lipsind pe valea Caselor.

In zare se contureaza splendid silueta bisericii de lemn, monument istoric din Coas. De la podul de peste Lapusul cu apele sale intens irizate de razele piezise ale soarelui se observa varful Mogosa, Dealul Crucii, varfurile Ulmoasa si Pietroasa. Un ultim scurt popas se face in centrul istoric al orasului Baia Mare si la Muzeul Satului de la poalele Dealului Florilor si a Magurii Baii.
Sursa: Lucian Petru Goja