 |
 |
Vezi GALERIE FOTO
Vara bizar prelungita, pasteluri autumnale admirate in trecere prin Maramuresul Istoric. Ciresii si perii salbatici, prunii, nucii, mestecenii, carpeni, fagii, paltinii, arinii, alunii, pitorestile gospodarii ale Groapei Chiuzbaii, pajistile invadate de acaparantele ferigi inalte de peste un metru ofera toamna imagini pastelate extraordinare.
Decidem sa plecam duminica dimineata spre Lespezi. O luam spre Limpedea-Ferneziu, de-acolo-n dreapta-sus catre Cariera Taul Rosu-Groape. La capatul asfaltului ingust, drumul catre Groape asiduu frecventat de catre amatorii de borviz gratuit dar si de catre baimarenii care au case de vacanta in zona, a fost reparat cu criblura andezitica si bine compactat.
Suntem aproape de vechile indicatoare turistice (ruginite) si panoul-harta turistica Groape. Pastel minunat pus in valoare de soarele care abia mangaie crestetul Ignisului, dupa care razele-i oblic-rosietice, ca de candela, se strecoara printre superbele stancarii ale abruptului sudic.
Contraste cromatice autumnale
Scurta vreme urmarim marcajul turistic punct albastru ce conduce spre valea Ignis prin amontele vaii Plopilor, mai apoi printre stancarii, iesind la liziera superioara in dreptul Izvorului Neamtului.
Inainte de a traversa paraiasul si de a ajunge la borcutul Groape, schimbam directia, suind la dreapta (NE). Pajistea umezita strasnic de roua e scurmata de rotile ATV-urilor. Apar insulele din ce in ce mai intinse de ferigi, iar soarele invioreaza galben-portocaliul lor dand impresia ca le incinge in flacari. 
Vechile garduri vii de carpeni nu au mai fost de ani buni curatate, acum ele realizand veritabile perdele silvice. La poalele lor apar curand primele exemplare, ca de basm, de Amanita muscaria cu palarii rosii pistruiate cu alb. Ciresii salbatici sangerii sunt insa cei care atrag privirile si fascineaza prin contrastul lor cromatic cu carpenii, fagii, mestecenii tremurandu-si frivoli delicatele lor ramuri planse si indeosebi arinii scortosi, vigurosi, verzi intunecati.
Puzzle vegetal…
Iesim la o casuta de lemn. De-acolo o tinem spre NE-N. E cald, panta din ce in ce mai mare iar in spate se deschide panorama catre varful Chiuzu si gospodariile razlete din Groape se largesc treptat. Oblicele solare se joaca cu prelungile umbre ale haturilor, prunilor, gardurilor vii, iar cand patrund violent frunzisul sangeriu-rubiniu al ciresilor, uneori rosu-violaceu, efectul este de-a dreptul ireal.
In consecinta, imortalizam peisaje, detalii, cu smocuri ocru-aurii de graminee inalte de pana la un metru amintind de savana africana, tufe de mur, liziere policrome. Spre SE rasare magura vulcanica ascutita, varful Poca.
Vizavi spre N se afla Magura Chiuzbaii. La poalele lor, insulele gospodariilor risipite printre clasicele livezi si gardurile vii creeaza un neregulat, fascinant, puzzle vegetal. Inainte de a intra in fagetul matur, la liziera, admiram un urias cires salbatic, insangerat.
Nu lipsesc insa scurmaturile, veritabile araturi, ale mistretilor. Atacam piciorul abrupt, stancos in curand, orientat spre N, serpuind pe versant in scurte serpentine. Primul popas il facem intr-o mica sa ce precede uriasa stancarie sur-argintie, andezitica, loc bantuit de ursi.
Primele hribe
O luam apoi pe o poteca de mistreti, posibil si de cervide sau urs. Urcusul devine mai lejer, iar efortul sustinut e din belsug recompensat de dimineata extraordinara. Nu peste mult timp, prindem culmea cu succesive dealuri de traversat.
Apar primele hribe de fag, brun-castanii, ca o coaja de pita proaspat scoasa din cuptor. Mai multe-s exemplarele toxice intalnite, de Amanita muscaria, deshidratate si stafidite de seceta. O drujba mugeste la stanga, catre apropiata valea Plopilor si traseul turistic marcat cu punct albastru.
O alta echipa de drujbasi se aude spre E, catre fostul observator pentru vanarea ursilor, de ceva vreme amenajat ca refugiu de catre Clubul de Speologie Montana Baia Mare in zona fosilifera. Dam in drumul auto-forestier, apoi il tinem lejer spre V. Tractarea arborilor si rotile TAF-urilor au lasat in urma lungi zone cu balti si mocirle. Zadele (laricele), in lipsa deocamdata a primelor brume ale toamnei, au cetina tot crud-verde. Plantatia de molid e verde tonic, in rest fagetul lastarit, dens perie.
Grandioasa panorama spre Lespezi
Intalnim doi ciupercari tineri. Au putine hribe, amarate. Dupa vreo doua ore ajungem in curba mare, spre N, si la prima, grandioasa, belvedere spre Lespezi. Zona e devastata de rotile TAF-urilor care au afluit in rampa amenajata ad hoc.
La circa 30-35 m N de rampa, in urmatoarea curba a drumului, mai putin ampla, taierea a doi arbori a lasat in loc o bresa larga si o alta, incantatoare, panorama spre Lespezi. Din aceste doua locuri, peretele de coloane andezitice bazaltoide se vede integral, sugestiv, ca de niciunde. Printre altele, se remarca suprapunerea coloanelor care sunt din ce in ce mai scurte spre zona superioara a formatiunii iar asta creeaza o spectaculoasa surplombare. De-aceasta data insa, multumita soarelui, pastelului autumnal, evaporarii minime si a transparentei maxime, privelistea reprezinta un veritabil regal foto-turistic.
Tinem drumul care coboara usor, iar in dreptul unui valcel cu accidentate grohote se coteste stanga. Dupa curba, la nicio 100 de m, un firicel de apa cristalina traverseaza drumul. In dreapta, dintre haotice grohote andezitic-bazaltoide, se scurge un fir de apa ingenios captat si dirijat prin gatul unui pet de doi litri.
Brena isi face programul de imbaiere intr-un ochi de apa apoi, la vreo 5 m V de ciurgau, atacam direct spre N versantul accidentat, bolovanos, invadat de muri. Dupa vreo 6-8 metri, poteca ce suie prin fagetul intercalat cu tot mai rari paltini seculari, se contureaza vag in zig zag , uneori trecand pe la poale de lastaris obraznic, agasant, pentru a se pierde in apropiere de stancariile vestice ale Lespezilor. Urcusul final e abrupt, solicitant, dar ceea ce ne apare-n fata ochilor in curand intrece orice imaginatie.
Au trecut aproximativ doua ore jumatate ore de la debutul turei. Mai intai vedem coloanele andezitic-bazaltoide lungi de 25-45 m, paralele, suprapuse, cu laturile fatetelor de peste 75-80 cm. In zona extrema a Lespezilor coloanele par sa se tarasca oblic pe versant, printre fagi, avand capetele incovoiate-n sus spre N. Printre coloane, pe branele cu vegetatie ierboasa precara si frunzis de fag uscat, culegem hribe de fag apetisante.
Niciun ciupercar nu se osteneste pana in aceste locuri greu accesibile, spre norocul nostru, iar recolta ni se mareste incredibil. O poteca de salbaticiuni o tine pe la baza peretelui coloanelor andezitice-bazaltoide spre E. O urmam, strecurandu-ne printre coloanele frante de tectonica, mai apoi de naturalele prabusiri.
Printre coloane
Dam peste un grup de tineri alpinisti abia sositi, trei baieti si-o fata dejunand si pregatindu-se de escaladarea traseelor marcate cu vopsea rosie, haios botezate. Facem si noi meritatul scurt, popas la tricou precum vara apoi declansam frenetica vanatoare foto.
Lespezile (nu doar) privite de aproape par un ciudat fagure de viespi ciclopice, asta deoarece de jos in sus se vad suprapusele capetele coloanelor cu sectiunea transversala aproape patrata, surplombate, astfel ca zona superioara atarna ca o bolta de moschee sau un urias candelabru, deasupra haului.
Printre coloane, incredibil, sau fixat seminte de fag si stejar, germinand acolo si dand nastere la cativa arbori maturi iar acestia, pentru a-si hrani vanjoasele trupuri, au lansat printre coloane lungi, serpesti, radacini. 
Parcurgem integral zona de la baza peretelui, spre E, acolo unde prabusirile de sorginte tectonica au fost mai haotice, retezand coloanele si lasand in loc brane si balcoane. La 8-15 m S de la poalele Lespezilor, intr-o ampla cuveta, au esuat milenii de-a randul fragmentele de coloane care au creat un impresionant balamuc de grohote uriase, partial invadate de muri, zmeuri, soci, lastaris.
Continuand spre E, prin baza Lespezilor, dupa trecerea de zona cu valcel/torent accidentat –stancos, adica pe sub Piatra Marcului/Piatra Dracului prin care se dreneaza spre valea Limpedea apele Izvorului Neamtului, am ajunge la Tanc-un megalit andezitic ce aduce unei astfel de masinarii de razboi- si, imediat dupa aceea, la poteca marcata cu punct albastru turistic.
Ultimele cadre
Haosul bolovanos ne supune suplimentar si la cazna trecerii peste trunchiuri uriase de arbori doborati de senectute si furtuni. Acolo, insa, ne sporim recolta de hribe. Scapand de torentul haoticelor grohote, coboram incet spre un valcel treptat largit si transformat intr-un sec parau scurmat de TAF-uri, dand in drumul auto-forestier de centura E-V al Ignisului.
Tinem drumul spre E si odata ajunsi la obarsia vaii Plopilor, respectiv a potecii turistice Groape-varful Ignis (marcata cu punct albastru), o parcurgem lejer inspre aval pana ce dam de efectele nefaste ale activitatii forestiere marlanesc-mioritice, adica de resturi vegetale abandonate de drujbasi. Aici ne intersectam cu trei tineri turisti ce suie spre Ignis.
Iesim in poienita cu belvedere extraordinara spre Groape, varful Chiuzu, Poca, Magura Chiuzbaii si fotografiem peisaje policrome contre jour ,dar nu numai. Ferigile, mii, par sa fi luat foc si versantii par poleiti de auriul lor, doar directia razelor, oblicitatea lor si cea a umbrelor s-a schimbat radical de dimineaata, in restul totul e de-a dreptul paradiziac.
Foto: Groape (Chiuzbaia), aria naturala protejata Lespezi, Ignis (c) Lucian Petru Goja
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
