Vezi GALERIE FOTO
Triunghiul rosu turistic amplasat pe stalpii de beton sau pe fagi acompaniaza valea Jidovoaia, impresionanta mai ales in zonele cu bulboane ce seamana cu naturale valtori sau cu repezisurile impuse de talvegul accidentat, bolovanos.
Codrul este drapat cu neaua nocturna care genereaza o veritabila lume de basm. Cate un conifer solitar sparge, cu verdele sau intunecat, monocromia. Incep sa apara, de-o parte si alta a vaii, casutele de vacanta si cateva gospodarii de la poalele NV ale Dealului Chiuz. Peste valea Jidovoaia spre NV, la poalele dealului Corneasa, apar alte gospodarii traditionale si recent construitele case de vacanta sau vile.
Vijelioasa vale Jidovoaia invita la coborarea malului stang geografic accidentat pentru a-i admira minunatiile indeaproape si a-i auzi vuietul triumfator. In urma cu aproximativ trei saptamani, din cauza secetei, era doar un muribund firicel de apa.
Se ajunge la fosta cabana cu un frumos helesteu a E.M.Herja, in fata sa aflandu-se mica partie scoala pentru initierea in schi si snowboard. Partia scurta coboara de la poalele Dealului Chiuz, unde alte cateva cochete casute de vacanta infrumuseteaza zona.
In depresiunea Groape
Unii proprietari au plantat in jurul casutelor lor specii de conifere ornamentale sau mesteceni. Numerosii arini scortosi, ce debordeaza deja de viitoarele flori, sunt cei care confera pitorescul neasemuit al depresiunii Groape. Negurile, ninsoarea, cerul plumburiu, lumina chioara nu pot sa le diminueze in vreun fel grafica trupurilor vanjoase, cu ramuri scurte si puternice.
Se mai tine o vreme drumul pietruit si marcajul triunghi rosu care suie prin Rezervatia fosiliera spre Ignis Est, Stana Morosenescu, Poiana Soarelui din Statiunea Turistica Izvoare. In dreapta apare un alt mic luciu de apa datorat unei vechi indiguiri, de unde se ajunge la o raspantie marcata cu doi stalpi cu sageti de orientare turistica. Unul are sagetile noi, cu marcaje vizibile, celalalt este ruginit si situat in preajma unei mari harti turistice a zonei Chiuzbaia, Groape, Ignis.
De aici se schimba directia spre N, urmandu-se marcajul turistic punct albastru reinnoit in urma cu vreo doi ani. Deplasarea se face pe vechea poteca ce duce la apropiatul Borcut-Groape, amenajat in urma cu mai bine de trei decenii de E.M.Herja.
In zona sa estica, a fost amenajata o zona de popas, cu masa si banci trainice din busteni grosi. Arinii, ce acompaniaza un parau afluent dreapta al vaii Jidovoaia, sporesc pitorescul zonei. Borvizul este apreciat de chiuzbaieni dar si de o multime de baimareni ce vin dupa provizii, dotati cu cosuri din nuiele, pline de PET-uri.
Poteca spre Ignis suie prin zona NV a borcutului, dupa care o ia spre N, prin pajistea invadata de ferigi uscate si lastaris de mesteceni intercalat cu tufe de obraznice de mur. In urma doar cu un deceniu, proprietarii coseau sistematic pajistea si faceau fan, iar toamna coborau turmele de mioare fertilizand astfel solele sarace.
Fagi, ciresi salbatici si plopi acoperiti de nea
Primaverile, pajistile cu ferigi si parul porcului au fost incendiate, regenerarile favorizand aparitia unei vegetatii ierboase ceva mai valoroase. Natura isi recastiga agresiv drepturile. Din uriasii meri traditionali, perii si ciresii salbatici abia au mai ramas cativa, palcurile dense de arini substituind clasicele livezi de pomi fructiferi.
Ninge. Vizibilitatea este drastic diminuata si abia se vad cateva casute de vacanta. Indarat, Dealul Chiuz, Poca si gospodariile din Groape parca nici nu exista. Neaua creste vertiginos la aproximativ 18 cm.
La stanga, vag, se contureaza liziera de faget si cativa molizi impresionanti de pe versantii SE ai Dealului Corneasa. In dreapta, aproape, paraul este flancat de arini. Poteca nu se mai vede, fiind abundent ninsa. Se urmeaza marcajul punct albastru amplasat pe meri, peri, arini. Se tine versantul din stanga si se iese intr-o pajiste inclinata, punctata de arini.
Se continua prin stanga arinilor si in final atacand direct pe o linie abrupta de poiana cu mici praguri si alunecari de teren ascunse parsiv sub ferigi, muri, porumbari. Se iese astfel la un stejar solitar marcat cu punct albastru. De acolo directia traseului se schimba spre dreapta, marcajul turistic fiind riguros si conform standardelor amplasat pe fagii maturi. Poteca este bine conturata, larga si suie serpuind pe la poalele versantului abrupt, impadurit cu fagi, ciresi salbatici si plopi.
La stanga se aude curgand unul din afluentii vaii Limpedea. Se ajunge la parau, dupa care se continua pe malul geografic drept al acestuia, beneficiind de aceasta data de minunata muzica a apelor sale.
Poteca suie pe directia NE, paraul fiind in dreapta sa, cu talvegul mocirlos-grohotos, adesea blocat cu doboraturi de vant. Se depasesc doua mici platforme pe care odinioara se prepara pretiosul mangal de bocsa. Un molid solitar a supravietuit acolo, impresionand prin mareata-i silueta ce atinge vreo 35-40 m. In urma cu 4-5 decenii, aici a existat un palc de molizi intercalati de mesteceni, fagi si plopi tremuratori.
Urmele lui Mos Martin…
E ceata densa si atat de jos plumburiul plafon al norilor de zapada incat pare ca insereaza.. Dupa doua ore si jumatate de la plecare, se ajunge in drumul ce suie din Groape pe valea Jidovoaia, spre fostul observator de vanatoare al ursilor din zona Rezervatiei Fosiliere, ajungand in final pe sub Lespezi in poienita din baza Culmii Comorilor.
De la obarsia paraului pe care se suie iesind in drum, se continua pe poteca turistica marcata cu punct albastru spre stancariile sudice ale Ignisului, apoi spre Izvorul Neamtului si in final spre varful Ignis. Se opteaza pentru traseul inspre Lespezi urmarind drumul cu numeroase baltiri mlastinoase, spre V. Mos Martin si-a lasat amprentele uriaselor sale labe in zapada pufoasa.
Ninge demential, in reprize, iar vizibilitatea se rezuma la doar cateva zeci de metri. Molizii tineri sunt troieniti, ramurile de larice sunt despuiate de cetina si incarcate de sute de conuri ocru-maronii. De asemenea, ramurile de fag sunt doar partial denudate de frunzisul ruginiu bordat si dantelat de groasa zapada.
Dupa aproximativ doi kilometri jumatate strabatuti pe splendidul drum ce seamana cu o regala alee de parc in codrul des intercalat cu tinere exemplare de molid si zada, se ajunge intr-o larga curba spre dreapta (NE), cu stancarii in dreapta, spre SV vuind paraiele obarsiei vaii Limpedea, cu originile in Izvorul Neamtului, sub Piatra Marcului, Piatra Dracului ori chiar sub Lespezi.
De aici, in zilele cu vizibilitate, privind spre NV peste mestecenii tineri si fagi, se pot admira peretii cu coloane impresionante ai rezervatiei Lespezi, frumusetea lor fiind comparabila cu aceea a celebrelor coloane bazaltoide ale Detunatei Goale din Muntii Metaliferi (Muntii Apuseni).
Ninsoarea se opreste vremelnic, dar continua violent sus, spre Lespezi si varful Ignis, reducand vizibilitatea drastic. Se renunta la traseul propus, din cauza cetei si a proastei vizibilitati, optandu-se pentru intoarcerea inspre Borcut-Groape.
In nici doua ore, ninsoarea violenta acopera aproape integral urmele. La un moment dat, se iese din faget la stejarul solitar, dupa care se coboara treptat spre Groape, zarindu-se ca-ntr-un miraj de basm pitorestile gospodaprii si casute de vacanta, varful Chiuz si Poca, precum si o foarte mica parte din varful Rosu.
Coborand din Groape spre Cariera Tau Rosu, spre V, spre varfurile Stramba, Tocastru si Plestioara, cerul se lumineaza temporar. Valea Jidovoaia pare sinucigas napustita printre uriasii bolovani andezitici intens rulati, slefuiti pana la rotunjire. Drumul este animat de autoturismele proprietarilor de case de vacanta, dar si de cei veniti in zona la o plimbare in Groape sau dupa o provizie de borviz. In timp ce suind pe Lespezi a nins strasnic, ploaia in averse maturase de cateva ori Baia Mare.
Foto: Groape, Lespezi, Ignis (c) Lucian Petru Goja
Sursa: Lucian Petru Goja