 |
 |
Vezi GALERIE FOTO
Varianta propusa pentru acest traseu turistic este: Baia Sprie-Putul Francisk – traversarea valea Borcutului si apoi urcusul sustinut pe langa Filonul principal si Crapatura Zorilor spre crestetul cu goruni si pini razleti al Mons Medius (Dealul Minei -Baia Sprie), cu o mica deviere SE pe la Lacul Albastru sau luarea pulsului iernii din Pasul Gutai spre Creasta Cocosului. Mizand pe nea, spectacolul iernii, colegii de ture prefera varianta a doua. Ma bucur.
Se pleaca spre Baia Sprie, Gutai. Cerul este senin, iar Ignisul extraordinar argintat de promoroaca pe abrupturi si albit de nea pe crestet. Impresionant si Mons Medius, Ciontolanul (Varful Ascutit) si indepartata imagine a celor Trei Apostoli, Gutaiului Doamnei, Secaturii.
Capela romano-catolica din Baia Sprie se interpune prin stanga turnurilor impozantei catedrale pe panorama catre Creasta Cocosului. Fascinanta priveliste, motivanta pentru noi. Deasupra Pasului Gutai, varfukl Magura, uriasei Poieni a Boului si pana spre varful Secatura, se-ntinde o mare lenticulara de neguri laptoase care ne-ar putea pune serioase probleme de orientare precum in iarna 2011/2012.
Straluciri feerice…
Sosea carpita asfaltic pe o jumatate de sens de deplasare. Rulez fara graba, inghitind insatiabili minunatele privelisti oferite de versantii drapati cu paduri impodobite de promoroaca si deocamdata putina nea. Soseaua e curata, responsabil tratata cu antiderapant, ca in fiecare iarna, de catre drumarii ce raspund de DN 18 in zona serpetinelor Gutaiului.
La un moment dat, prin fagetul dominant intercalat cu frasini si tot mai rari paltini, apare monumentala silueta intunecat-andezitica a Bisericii Vlaicului. Se exploateaza padurea pe serpentinele Gutaiului si probabil destul de curand foto-orizonturile se vor largi exponential.
Pentru asta TAF-urile practica numeroase cai de acces din sosea in parcheturi, spurcand poeticul silvatic. Au aparut tuburile de orgi cristaline dar mute, de gheata prelinsa din stancariile negricioase, stralucind feeric la impactul solarelor raze.
In Poiana Boului
Parchez in Pasul Gutai. Pe un fag urias apare marcajul turistic banda rosie si o sageata indicand poteca din dreapta. Aceasta e acoperita de 8-10 cm de nea usoara. Negurile bantuie pe deasupra, spre releele GSM din apropiere, dar par a se retrage treptat.
Drumuri de TAF o iau spre NE, infundandu-se repede, altul suie pe aceeasi directie, ocolind prin V-NV varful Magura, iesind in Poiana Boului aproape de fosta mica statie de pompare a apei tehnologice din Rausor pentru necesitatile defunctei E.M.Suior.
Poteca larga, aproape drum dupa largirea ei cu ocazia exploatarilor forestiere si, probabil, si a celor doua incendii din vara 2012 din zona platoului vulcanic Gutai, face volta dreapta dupa ce depasim releele de comunicatii apoi tine o vreme pe curba de nivel rectilinie, dand in poienita de la Partia Doctorilor.
Panorame spre varful Mogosa
Spurcata si ea cu buldozerul si TAF-urile spre S, dupa crearea cailor forestiere de acces. Spontanii molizi ninsi carpesc insa aici, cat de cat, peisajul violentat, sustinuti fiind si de cativa frumosi fagi.
Poteca isi schimba directia spre stanga (NE), coborand usor prin fagetul destul de tanar, depasind la prima curba izvorul si vaiuga aproape seaca, cu grohote vulcanice. Urmeaza un mic luminis dupa care poteca o tine costis spre Poiana Boului. Pe aici e o trecatoare a ursilor spre Drumul Mariutii.
Neaua e groasa de 8-10 cm, deplasarea usoara, peisajul incantator. Spectacolul veritabil se declanseaza odata cu primele panorame spre varful Mogosa, lacul si cabana omonime, partiile de schi, culmile N- NV paralele, cu huci de faget, aducand unor solzoase spinari uriase de crap, apoi spre fostele acareturi ale E.M.Suior si in fundal, departe, varfurile Hija si Rotunda din zona nevazutului de-aici oras Cavnic. Apar apoi varful Secatura si, filtrata printre ninsele ramuri delicate ale fagilor si mestecenilor, prima imagine a Crestei Cocosului.
Basm hibernal
Smocuri, palcuri banale de graminee, azi niste delicate ikebana ninse. Mesteceni, fagi, molizi ninsi la stanga potecii, un basm hibernal aievea. Soarele insa incepe a fi treptat potopit de neguri si nebulozitatea accentuata.
Ce minunate sunt tufele de fagi tineri si molizi ninse, acoperite de albele gube morosenesti mitoase, de nea! Si ce dantelarii savante, filigranuri, arabescuri, ofera vederii contre jour ramurile singuraticilor fagi monumentali din dreapta potecii in debutul Poienii Boului!
Se vede casuta fostei statii de pompare spre N, in dreapta ei, pe liziera maturei deja plantatii de molid apare A-ul refugiului Salvamont. Pustiu acum. Nicio urma in neaua pulver a potecii. In dreapta coboara traseul Drumul Mariutii. In locul in care poteca traverseaza o zona umeda cu grohote, la stanga, e panoul turistic cu harta si doi stalpi cu sageti indicatoare.
„Laba de iepure” si Creasta Cocosului acoperite de nea
Neaua si chiciura aproape ca acopera integral inscrisurile. Intersectam o volta a drumului tehnologic ce suie dinspre E.M.Suior, pe sub refugiul Salvamont, continuand apoi in paralel cu liziera plantatiei mature de molid si pe langa linia electrica de inalta tensiune, spre zona V a Secaturii si Crestei Cocosului, ulterior pe langa turbaria Taurile Chendroaiei.
La stanga, treptat tot mai in urma, ramane piramida ascutita, in buna parte impadurita, a Magurii. Soarele dintr-o data ne aminteste de perioadele sale de eclipsa, filtrandu-se magic printre nebuloase si neguri, uneori bordand feeric crestetele culmilor si ale molizilor care, prin sobrele lor straie, induc oricui, instantaneu, sacrul spirit al Craciunului…de odinioara.
De-acum atractia forte o reprezinta liziera impunatoare de molidis, acea ritmica alternanta de verde intunecat cu alb pufos de nea si alb-argintie, stralucitoare, beteala de chiciura. Sau rarii mesteceni. Ori fagii impresionanti, cu ramurile gravate in alb si negru. Nu e vant, desi se semnalasera posibile intensificari si rafale de cca 11-12 km/h.
Tinem drumul, la un moment dat flancurile molidisului parandu-ni-se niste uriesesti strajeri insirati rigizi, sobri, ca la o regala trecere-n revista. Intr.un tarziu isi fac aparitia tandemurile croncanitoare de corbi prevestind viscolul si stricarea vremii.
Desi suntem din ce in ce mai aproape de obiectiv, dincolo de Masa Domnilor si mai ales dupa Saritura lui Pintea, Secatura si indeosebi a sa sculpturala Laba de Iepure andezitica, precum si Creasta Cocosului, de-abia se vad uneori, inghitite fiind de translantele neguri.
Cu mare greutate reusim sa identificam la un moment dat, spre V, varful Ignis si releele sale. Mai apoi, panoramand de la Saritura lui Pintea spre NV, admiram bazinul hidrografic al Izvorului Alb, plantatiile frumoase de molid intercalate lastarisului impenetrabil parca de faget si paltin.
Arbori de zada
Drumul coboara lin, traversand fuioarele treptat prinse-n cuirasele glaciar dantelate ale unor izvoare. Sunt foto irezistibile, ca si misterioasele lor soapte. Ce frumosi sunt, indiferent de anotimp, arborii de zada (larice), chiar si despuiati fiind acum de cetina lor fina, pana mai ieri portocalie, apoi bronz-aurie! Nuditatea lor se profileaza grafic pe siniliul cerului iar contrastul cu molizii din jur amplifica efectul.
O vreme Secatura, stegozaurii, donjoanele, citadelele si custurile sale andezitice de pe abruptul SV-V, Laba de Iepure, Creasta Cocosului apar, dispar, din neguri jucandu-se parca, imbiindu-ne sa le admiram si imortalizam.
Pana si sirele, coardele ninse, de tineri fagi taiati in zonele umede, efemer lacustre, ofera acum o grafica foto-picturala aparte. La fel si palcul destul de tinerilor fagi ce se profileaza spre abruptul SV al Crestei Cocosului.
Vremea se strica insa, cerul se acopera vertiginos exceptand zona de deasupra Cioncasului Mic, bazinul inferior al valea Hopsia, depresiunea satului Mara, apoi a Culmii Pietrei, varful Plesca si Breze, unde se contureaza o stranie linie de orizont luminos, portocaliu-azuriu, ce anunta viscolirea venind dinspre Ucraina.
Nu vedem niciun picior de salbaticiune, doar urme de vulpi, mistreti, parsi (pe sub molizi). Spre Saritura lui Pintea, insa, dam nas in nas cu doi turisti, deosebit de agreabili. Schimbam bucurosi niste impresii dupa fiecare-si vede de traseul lui. Pana la final nu ne mai intalnim cu nimeni.
Voaluri cristaline
Frigul se accentueaza pe masura aparitiei rafalelor subtiri, penetrante, ale vantului dinspre NE. Liziera molidisului este impresionanta, fagii maiestuosi, facand apoi si mici incursiuni foto prin molidisul incremenit, depozitarul nebanuitelor farmece si mistere.
Continuam pe sub refugiul Salvamont si varful Magura, trecand pe langa panoul cu harta si stalpii cu sageti indicatoare. La apropierea iesirii din Poiana Boului vantul se intensifica mai mult, maturand chiciura si neaua de pe arbori, creand fantastice voaluri cristalin-diafane efemere spulberate in succesive valuri.
Cu totul altele sunt acum, spre deosebire de dimineata, panoramele spre Suior, varfurile Hija, Rotunda, Mogosa. Culmile cu faget, separate de vai afunde, lasa vederii pe crestetele lor bizare bordari brun-violacee generate de ramurile intens inmugurite si in planuri suprapuse, aducand unor intense, nervos trase cu penita, hasuri.
De-acum cerul prezinta o dubioasa stranietate ce precede viscolul spre E-SE, undeva pe deasupra Cavnicului, dar odata intrati pe poteca larga din padure vantul nu ne mai ajunge si ne putem vedea linistiti de acribica noastra contemplare, cu o anume religiozitate, a minunatiilor naturii.
La ora 14,15 revenim la masina, in Pasul Gutai. Soarele, din nou ca la eclipsa, se screme neputincios si practic fara sansa sa ilumineze nitel tot mai vetust-ponositul Hanu Pintea Viteazul.
Foto: Pasul Gutai, Creasta Cocosului (c) Lucian Petru Goja
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
