DRUMETII – TRASEE TURISTICE MARAMURES – Din Valea Borcutului, la Casa memoriala Ion Sugariu din Baita (GALERIE FOTO)

Vezi GALERIE FOTO
Obiectivul acestei excursii hibernale il constituie accesul din Baia Mare, cartierul Valea Borcutului, la Casa memoriala Ion Sugariu din Baita, trecand pe la Balta lui Pocol, Intorsura, Faget si Targul Ciorilor. Astfel se parcurge un traseu multisecular utilizat de catre locuitorii Vaii Borcutului si ai Baitei, indeosebi de catre minerii care lucrau in minele de aur si argint sau de catre muncitorii steampurilor.

Traseul, un fost drum de caruta ce taie valea Frumuseaua in apropierea obarsiei sale la Targu Ciorilor, a fost utilizat odinioara de catre baiteni si pentru deplasarea in Baia Mare pentru aprovizionare sau rezolvarea unor probleme, de la cele administrative la cele medicale etc.

Plecarea din Valea Borcutului se poate face cu autobuzul 5, iar din Baita cu autobuzul urban linia 7 sau cu mijloace de transport personale. Traseul este facil si agreabil, realizabil in orice anotimp, oferind superbe panorame spre Valea Borcutului respectiv spre vatra Baitei.

Vechi gospodarii si case mineresti
Cant nebunesc de mierle la ora 6 dimineata. Treptata degajare pe la ora 8 si doar -4 C. Evidente semne ale unei insorite zile de iarna, excelenta turistic. In dreapta se vad versantii vestici impaduriti cu gorun ai Iricaului, in fata, ceva mai departe, pe cei sudici ai Popradului-Terebescai, Manastirii si apoi stancariile aproape plesuve ale Tigherului, la stanga, dincolo de vale, gorunetul dinspre Apa Sarata. Pornim la drum tinand soseaua. 

Traversam un pod peste valea Borcutului si dupa cateva sute de metri, in dreptul statiei de autobuz, alt pod peste valea Frumuseaua. Dupa cel de-al doilea pod continuam 100 de metri pe asfaltul soselei ce duce la Castelul lui Pocol si in final spre capatul Vaii Borcutului.

Pana aici avem sansa de a admira 6-7 vechi gospodarii si case mineresti construite din lemn in jurul anului 1900, cu prispe sustinute de stalpi de stejar si spoiala florala pastelata a fatadelor, adesea cu spalieri si bolti de vita de vie. Acestea au apartinut generatii la rand familiilor Salajan, Petrusca, Borcuti, Ceteras, Hotea, Pavel, Bozantan.

Perspective…
Spre stanga apare un fost drum de car, ce suie spre un mic cimitir. In dreapta, poate fi admirata o ultima, veche, gospodarie ce a apartinut familiei Hindli Joska si Margit apoi doua imense vile, spoite-n rosu-liliachiu strident, ale unor venetici in Valea Borcutului dupa 1989. 

Tinem spre N o poteca inierbata. La stanga, disimulata in hatasul aproape impenetrabil al unei salbaticite livezi, apar acareturile saracacioasei gospodarii ce a apartinut familiei Labos Erno.

Privind catre E se deschide o frumoasa perspectiva spre Iricau si o culme cu stancarii a acestuia ce coboara pe deasupra Borzasului spre treimea superioara a Vaii Borcutului. Panoramand spre NE ne atrag atentia mai intai cele doua turle argintii ale bisericii reformate si peste vale, dominand de pe un promontoriu bolovanos, aceea a fostei biserici greco-catolice ctitorita de catre Alexiu Pocol de Lozna Mare si sotia acestuia, Maria de Buteasa. 

Ciorovaiala gaitelor
In stanga lor serpuieste Valea Borcutului, cunoscuta multa vreme drept Valea Plangerii ori Valea Vaduvelor (femeile minerilor rapusi de accidentele frecvente din subteran ramanand de tinere vaduve, de regula si cu numerosi copii orfani) dar Castelul Pocol, situat la poalele lizierei de goruni si castani comestibili, strajuita inca de putinii molizi ornamentali , nu se vede din acest loc. 

Tinem poteca din livada, suind in mici serpentine spre cimitirul reformat marcat de tei uriasi invadati de vasc dar mai ales de cativa castani comestibili multiseculari, uriasi. Gaitele ne rasfata cu zborul si ciorovaiala lor gregara din varful unui plop tremurator ale carui ramuri debordeaza deja de mii si mii de matisori catifelati, brun-roscati care abia asteapta rabufnirea primaverii.

Dinspre cimitirul reformat se deschide o extraordinara panorama retrospectiva asupra Vaii Borcutului, pana spre Berarie si Maieriste chiar, evaporarea, sulitele soarelului baleind alb-argintiile fuioare verticale ale fumurilor generand o veritabila feerie de basm matinal.

Pe platoul Baltii lui Pocol
Spre N de acest mic cimitir se afla vatra gospodariei familiei Hindli Lajos pe care o ocolim larg pe poteca ce trece prin stanga, traversand ghistinisul, dand in drumul de caruta ce vine dinspre Balta lui Pocol si coboara-n Valea Borcutului, avand o varianta NV-V ce trece prin fosta gospodarie a invatatorului Bot, apoi pe la Fantana lui Bot, coborand in Frumuseaua. 

Urmam drumul in dreapta si-apoi poteca ce-l flancheaza prin stanga sleaului sau afund si-ngust, amintind de culoarul unei partii de bob, iesind pe platoul Baltii lui Pocol. Spre S-SE apare braul pitoresc de pini silvatici (rosii) plantat de catre silvici in perioada 1965-1970 , concomitent cu parcul dendrologic cu specii exotice din zona baltii, continuandu-se cu liziera castanilor comestibili, majoritatea ucisi insa de cancerul de scoarta.

Balta lui Pocol pare un frumos parc dendrologic in care ciresii salbatici, catalpa, paulownia, cresc exuberanti alaturi de pini silvatici, pini negri, zade sau larice, un singur exemplar de Tisa, chiparosi albastri, castani comestibili, paltini, arini spontani, fagi etc. 

La Intorsura
Continuam pe drumul ce trece pe langa Balta lui Pocol, spre N, in timp ce privind in dreapta sus putem vedea culmea Dealului Manastirii marcata de siluetele unor maturi pini spontani. Drumul ia aspectul de sleau afundat intre flancurile bolovanoase aglomerat-vulcanice, drapate frecvent cu licheni si muschi, dar abia pudrate de nea. 

Ajungem astfel la Intorsura, loc marcat de un palc mic de pini silvatici din care drumul continua oblic spre N, traversand Fagetul, lasand in stanga si-n jos valea Frumuseaua, dincolo de ea, spre V-NV, Tigherul stancos. Din Intorsura, coborand culmea cu gorunet tanar spre V, se ajunge dupa circa 300 de metri la izvorul cascadat Picsa Babi, din flancul geografic stang al vaii Frumuseaua. 

Urmarim drumul acoperit partial cu nea proaspata, traversand fagetul de odinioara, azi o padure tanara in care apar frumoase insule de conifere plantate in anii 1970-75, ajungand la talvegul inzapezit al vaii Frumuseaua, respectiv in zona S a ceea ce fusese odinioara poiana-lunca Targul Ciorilor.

Drumul de caruta initial, azi de TAF, continua de aici spre E-NE, prin dosul Dealului Manastirii si al Popradului pana aproape de poalele NV ale Dealului Cetatii Liszibona Gelert. Daca l-am urma pana la capat am putea cobora in Baita in avalul Vaii lui Dan dar nu intentionam acum asa ceva.

Traversam albia meandrat-modesta a Frumuselei, cu ochiuri de apa bogate-n tanin, stralucitoare si negre-antracit, admirand falnicii arini spontani, codrul tanar de foioase dar indeosebi minunata padure dominata de molizi plantata aici tot prin anii 1970-75.  E fantastica patrunderea razelor soarelui prin densele coroane intunecat verzi ale molidisului. Se aude muget de drujba, dam si peste niste recente urme de cal tractand bustenii doborati spre Baita. 

La cabana din barne de molid
Pe un arin matur remarcam o exuberanta colonie de Pleurotus congelat, acoperita fotogenic de albul guler de nea. Sunt atat exemplare mici, vanat-negricioase, ce amintesc ca forma si marime de Champignons, dar si mari, ca niste demi palnii. 

Printre trunchiurile arborilor intrevedem silueta din barne a unei frumoase cabane pe care mergem s-o admiram. Nu e finisata deocamdata dar are o alura armonios si cu mult bun gust integrata peisagistic fiind ingenios construita din barne groase de molid si amplasata pe boci de lemn si tevi de otel in locul unei clasice fundaaii de piatra. In dreapta ei atrage atentia o haiduceasca masa flancata de foua lungi banci , de asemeni construite din barne groase de molid.

Imediat apare un tanar baitan cu un cal murg semigreu, aburind de fierbintea-i sudoare. Trag bustenii peste deal in Baita, iar acolo-i incarca in tileaga strafului, in final debitandu-i ca meteri de lemn pentru foc. Abandonam platoul cabanei continuandu-ne drumul in flancul geografic drept al obarsiei valea Frumuseaua, traversand codrul tanar de foioase recent curatat –rarit, descinzand in culmea din care, privind spre N, apare depresiunea pitoreasca a Baitei.

Casa memoriala Ion Sugariu
Urmam drumul de caruta ce se insinueaza de-a coasta, pe curba nordica de nivel, ocolind obarsiile a doua salbatice vai afunde apoi, fiindca a trecut de amiaza, decidem sa facem un scurt popas pe o culme secundara din dreapta. 

In mod atipic atatam un mic foc din vreascuri uscate de fag la care vom praji traditional slanina si carnati de casa. E soare si placut, desi ne aflam pe un versant nordic, si aproape uitam de noi, doar gandul la ineditele foto-perspective plonjante spre Baita, apoi spre Tiganu, Pietroasa si Piatra Handalului ne fac sa ne urnim din loc dupa o vreme. Linistea desavarsita e violata doar de survolul unui turboreactor international.

Revenim la drumul de car, de TAF mai nou, pe care coboram in fostul sat minieresc multisecular spre Casa memoriala Ion Sugariu. Admiram mai intai o batrana fantana cu roata de lemn si lant, imediat dupa aceea o gospodarie traditionala troienita, un cuptor pentru copt pita si apoi, dintr-o livada batrana, vatra Baitei scaldata-n soarele generos al incipientei dupa-amieze.

Coborare
De departe domina alba silueta cu clopotnita argintie a bisericii Sfintei Maria construita in 1764, reconstruita in 1803 si modernizata in anul 1908 de catre prosperii concesionari ai vestitelor si bogatelor mine de aur si argint din zona. In dreapta ei dar, ceva mai sus cocotata pe stancariile vulcanice ruiniforme, brun-negricios-ruginii, e Calvaria si o capela, loc de pelerinaj religios traditional de Pasti si de Sfanta Maria Mica, la 8 septembrie. 

Imediat reperam cuibul stancos, ca de vulture, al Pietrei Handalului din apropiatul relativ Nistru, si el multisecular minieresc, si mult in dreapta si-n sus varful Paltinu , cu o mica stancarie, apoi lentila a elipsoidala alba a varfului Pietroasa si dupa o inseuare mica, impadurit, Tiganul.

Coboram la drum printre vechi gospodarii specific minieresti, deplasarea dovedindu-se riscanta si anevoioasa din pricina cuirasei discontinue de gheata desi avem bete de trekking in dotare. Admiram alte cateva gospodarii vechi, un fanar cu sura si grajd de lemn dupa care ajungem la Casa memoriala a poetului Ion Sugariu, inaugurata in 1983, acum aflata in curs de reabilitare, frumos spoita-n albastru ultramarin si cu oribila sarpanta de odinioara, din carton asfaltat, abia inlocuita cu una noua si frumoasa din sindrila ce se va patina foarte curand. 

De aici pana la capatul ulitei americaneste botezata nr. 80 avem de coborat ceva mai putin de un km dar nu e defel usor, deoarece gheata parsiva acopera sleaul afund de caruta. Avem mereu in dreapta vatra centrala a Baitei, in timp ce spre stanga se va contura curand obarsia vaii Lunci si crestetul impadurit cu faget al Dealul Lunci.

La ora 14, adica dupa un incantator traseu ce a presupus cca 4 ore si un parcus lejer de 8-9 km, ne imbarcam si pornim spre casa, traversand zona sudica a Baitei si apoi o parte din oraselul Tautii Magheraus. Ne mai bucuram o vreme de panoramele spre Pietroasa-Tiganu, Tighieru, Iricau scaldate in soarele dupa-amiezei dupa care ajungem in Valea Borcutului pentru a recupera autoturismul ramas acolo si apoi acasa, in Baia Mare.

Foto: Valea Borcutului, la Casa Memoriala Ion Sugariu din Baita (c) Lucian Petru Goja
Sursa: Lucian Petru Goja