Vezi GALERIE FOTO
Toamna nefireasca in continuare, cu zile calde, insorite, nopti cu luna plina, fara brume. Se pleaca pe ruta Targu Lapus, facandu-se frecvente opriri impuse de feeria diminetii, incepand de pe Dealul Grosiului apoi in Carbunari, Copalnic, Copalnic Manastur, pe Dealul Pietris.
Neguri, magice siluete ale arborilor, turle de biserici, culmi apar si dispar cinematografic intr-o clipita. Norii tenebrosi, alteori pufosi, albi bucalati, plutesc eteric pe deasupra Muntilor Ignis, Gutai, Culmii Preluca. Palcuri de plopi tremuratori cu roba intens portocalie, stacojii ciresi salbatici si tufe de sangeri, galbeni inflacarati ori ruginii fagi, azurii insule de cer, uli sorecari, sprintare cotofene, izolate gospodarii rurale, crampeie de sate sunt desprinse ca dintr-un basm aievea.
Valatuci de albastrii fumuri lenese, sobre siluete de stejari scortosi, ocru-ruginii, abia rasarite ogoare cultivate cu grau, terne porumbisti, intinse, verzi-biliard, pajisti scunde debordeaza de savuroase ciupercute de balegar-champignon, matinali culegatori cu traditional impletite din nuiele coserci, ciopoare de vite, arari cai…
Satra Pintii abia rasare dintr-o inseuare a Pietrisului, pe deasupra vaii Tieiului si cu trapezoidala-i piramida coplesita de nori pare un lapusean Vezuviu.
Pasteluri…
Si varfurile Hudin, Tiblesul, Culmea Breze sunt invaluite de matinale nebuloase fotogenice. Graficele pasteluri, geometric riguroase, ale holdelor Cufoaiei par mai picturale decat oricand. Ce sa mai vorbim de valcelele, terasele, haturile Ursoaiei Borcutului, tot mai invadate de porumbari, paducei, maracini pana hat sus, spre fruntea Pietrisului, acolo unde fagetul pare orbitor poleit cu aur.
Minunate pastorale idilice Sub Prihodiste si in crud otavita lunca a Dobricelului. Dar si dincolo de Razoare, printre dolinele si ponoarele ce anunta apropierea de Valenii Lapusului.
Dar cum sa uiti de raul Lapus si pragurile sale sistos cristaline cu mii de granati chiar inaintea podului din Razoare, de flancurile sale umbrite de sobri arini tonic verzi? Ori de fageturile treptat animate de soare dincolo de Pusta? Sau de tinerele mestecanisuri ce suie, intercalandu-se printre huciurile impenetrabile de fag, din Razoare spre debutul Culmii Preluca ?
Biserica din Valenii Lapusului
Magica zi ! Nevisata. Feeric insorita cu mult inaintea ceasurilor amiezei. Dar dincolo de podul din Razoare, urmarind soseaua Tg.Lapus-Galgau-Dej, nu dau cu privirea de rapa ocru-bej, gresoasa ori calcaroasa, un prim vizat turistic obiectiv.
Practic nici nu e posibil deoarece aceasta e de fapt in Valenii Lapusului, vizavi de armonioasa si impunatoarea biserica de lemn ortodoxa, cu turla si acoperisul trase in tabla galvanizata, mai durabila decat traditionala dranita, edificata la 1813.
Intram binisor in Valenii Lapusului dupa ce lasam spre dreapta, imediat dupa cariera de calcare, varianta asfaltata ce o ia in suis lejer spre Ponorata, Peteritea, Vima Mica…Boiu Mare-Dealul Mesteacan.
Valea Valeniului e strasnic indiguita de vreo 2 ani, satul e ordonat, curat si foarte pitoresc. Acolo unde spre stanga se iveste faleza gresoasa ocru-bej in liziera umbrita a fagetului, un drum de tara se desprinde spre stanga (SE), trece peste un pod nou, trainic, de beton, continuand pietruit o vreme, apoi lutos-inierbat si foarte clisos dupa ploi, spre Fantanele.
Gospodarii lapusene
Parcam dinaintea curtii exemplare, prin rigoare, ordine, curatenie si specificele amenajari si dotari a familiei Miscolti Valentin. Sotii Miscolti trebaluiesc prin curte. Ne remarca si ne ofera relatiile solicitate, amabili si bucurosi.
Aflam astfel ca faleza gresoasa se numeste Rapa Corvului, iar dealul impadurit ce continua de la aceasta spre S se numeste Culmea Franturii. Drumul pietruit, in continuare lutos-inierbat, spre Fantanele are cca 3 km lungime.
Nu ne mai saturam sa le admiram cu respect firesc gospodaria. Sopronul e ticsit cu lemne de fag crapate pentru foc in casa (scurte) sau (mai lungi) pentru fiert borhotul de fructe la horincie, mata tarcata alb cu negru sade deasupra stivei si-si mijeste plictisita ochii-n soare, curtea e inierbata, verde proaspata.
Nu lipsesc sura, grajdul, tractorasul excelent echipat, alte unelte agricole, o gramada de bostani verzi-aurii, straturile cu ceapa verde, altele abia sapate si plantate cu usturoi, strasnic gunoiate, stupii, ograda de asemeni verde din dosul casei, ca o splendida peluza a vreunui domeniu regal. Nimic nu e lasat la-ntamplare, totul tradeaza munca, harnicie si un autentic spirit gospodaresc.
Ne luam ramas bun si pornim printre laturalnicele, putinele, gospodarii, poate aproape la fel de meticulos ordonate, spre Fantanele. Prispele-s decorate de albastre-ntunecate ghirlande de struguri din soiuri hibride.
Intreb o gazda de ce nu-i recolteaza. Imi spune zambind ca le prisosesc. Il intreb daca nu au copii, nepoti. Imi raspunde afirmativ, zambind ca acestia nu se lasa ademeniti de extraordinara roada. Si merele, de soiuri si culori diferite, stau asternute-n livada intr-un gros covor, asteptand sa le ciupeasca brumele inainte de a fi tocate si puse-n buti ori ciubere mari la fermentat pentru a se metamorfoza-n cele din urma in horinca de 52 grade.
Pasteluri…
De la alta casa, ori de pe sub poalele burduhanoaselor clai de fan, ne iau in primire un caine si o catea. Nu-i de mirare, aceasta are doi pui dolofani, mitosi, tarcati alb-negru-ruginiu. Ne latra si acestia, fermecandu-ne cu dragalaseniile lor. Imediat apare o fetita careia i se paruse ca vrem sa-i ademenim pretioasele odoare si sa i le furam. E fericita vazandu-ne ca doar ne bucuram de dragalasii catelandri.
Dreapta ulitei serpuind ascendent e flancata de pruni. Printre ei se zareste din ce in ce mai bine vatra centrala a satului dominata spre SV de splendida biserica de lemn. Dincolo de aceasta, spre hotarul Coroienului, domina niste uriase potcoave de faget minunat pastelat, valorat de soarele piezis cu straluminari blajine de candela.
Incep ingustele trifoisti, holdele cu grau, ogoarele de toamna. Dar ceea ce ne farmeca si inflacareaza sunt huciurile policrome scaldate-n soare. Mirare ca nu se vede picior de iepure, caprior, vulpe pe nesfarsitele coline! Abia de sare un fazan din dreapta drumeagului, in rest vedem pitigoi, cotofene, gaite, uli.
Rapa Corvului si Culmea Franturii sunt in umbra la ceasurile diminetii, dar soarele scalda podisul spre hotarul Razoarelor si Fantanelelor. Spre V-NV-N rasar treptat un capat al Valeniului Lapusului, Ponorata, versantii sudici cu pomarii, valcele, vai si huciuri tinand de Groape, Preluca Veche, Preluca Noua. Biserica din Dealul Pitigaii, de deasupra Asprei, pare privita de-aici un alb-argintiu far. Se vad si bisericile ortodoxe din Preluca Veche, la poalele Dealului Paltinu si cea din Preluca Noua, cu palcul de molizi in preajma.
Ultimele floricele…
Abandonam meandrele drumului lutos si noroios dupa aversa din seara si noaptea trecuta, deplasandu-ne prin pajiste, mitraliind realmente imagini de vis. Apar Ignisul, Gutaiul, Satra lui Pintea, culmea principala a Muntilor Lapusului, Hudinul si Tiblesul, toate treptat despovarate de compactele nebuloase transformate-n celest plutinde turme nesfarsite de mioare.
Iz de lut reavan. Si de frunze muribunde. Si de iarba cruda nemilos strivita de talpile bocancilor incarcate de halcile grele de noroaie. Mai sunt arar floricele portocalii, liliachii, albe.
Un tanar pastor din Fantanele ne spune sa tinem o poteca, in locul drumului de car, pentru a ajunge-n Fantanele scapand astfel de noroi. Porumbisti cu cocenii in curs de recoltare spre N. O turma mare de vite si bivoli pasc in limitele unui vast gard electric. Spre E-SE vatra Fantanelelor.
La fagul cu roba
In dreapta noastra ( S) un deal impadurit si-n liziera lui un urias fag cu roba galben portocalie dar si bizare ghirlande oblice de ramuri cu frunze verzi ce-i dau o ciudata impresie de spiralare. Ce pacat ca il admiram acum, ca si la intoarcere, in umbra! La poalele N-NE-E ale codrului de pe Dealul Ungurului, aveam sa aflam de la Man Vasile din Fantanele nr. 95, sunte terasatele holde si fanate de Pe Moine.
Parcelele pastorale imprejmuite cu garduri electrice par nesfarsite. Dam de o raspantie marcata de garduri din rude de lemn, randuri de pruni si o stufoasa, scunda, salcie aurie. Drumul din dreapta coboara in capatul S-SV al Fantanelelor, ajungand dupa cca 200 m la asfalt.
Varianta din stanga e flancata de un gard viu neingrijit si tine culmea dealului, ajungand la NE pana chiar deasupra bisericii vechi, din lemn, cu hramul Sfanta Maria, ridicata la 1900, a Fantanelelor.
De acum se vad si turlele argintii ale noii biserici ortodoxe din Fantanele si trecand pe langa ea, marcata cu clasice rastigniri ca niste mici capele de sorginte greco-catolica, cureaua asfaltului ingust ducand spre vestita Rohia.
Badea Man Vasile , poreclit Bodescu, toaleteaza prunii din livada cu o drujba Stihl, arzand ramurile uscate, nevrednice de focarit in gospodarie. Alb-vinetiul fum amalgamat celor ale invecinatelor gospodarii se inalta serpuind spre cer iar pastelurile fagetului Dealul Ungurului, valea Cioroiului, Dealul Petri par astfel si mai minunate. Cativa plopi inalti, cu frunzisul portocaliu binisor despuiat, aduc unor sacru inflacarate lumanari.
La invitatia lui badea Man parasim drumul pentru a ne deplasa spre gospodaria sa prospera prin fanata din livada. Merele rosii, parguite, cu cristaline picaturi de ploaie, sunt irezistibile iar gustul si savoarea lor de nedescris, orice comparatie cu merele de supermarket fiind neavenita.
Tufe de zmeur
In curtea familiei Man e tipica ordine, pasaret cu duiumul ciugulind pe sub sirurile de glugi inalte de coceni de porumb simetric aranjate pe randuri, de parca a fi corturile unui sat de indieni nord americani. Un ciobanesc pestrit e tinut cu greu in frau de badea Vasile pana sa ajungem in curte.
Peste drum, pe malul vaii Cioroiului, e horincia fam. Man. In gradinita din curte doua imense buchete de crizanteme alb-crem ramase dupa recenta Luminatie in memoria stramosilor. Dar si tufe de zmeur cu cateva savuroase fructe.
In dosul horinciei, peste vale, un atelaj tras de un murg asteapta sa fie incarcat cu gunoi de grajd copt, negru si onctuos, numai bun de-mprastiat pe trifoisti, fanate ori pe viitoarele ogoare de primavara destinate cultivarii cu porumb ori cartofi.
Clai numeroase, mari, de cate 2000-3000 kg de fan sau otava fiecare. Fanare pline de trifoi sau lucerna. Vite Baltate romanesti ori Brune de Maramures, 4+6 la familiile mai instarite. Gospodari trebaluind prin curti si ograzi. Arari trecatori, de regula varstnice femei.
Tinem asfaltul la vale, spre centrul satului marcat de vechea biserica de lemn si-n dreapta de cea noua, mare si trasa-n calcio vecchio, cu acoperis din tabla galvanizata, turnuri si turnulete. Foarte modesta vale e-n dreapta.
Pruni despuiati de frunze dar impovarati de dulcile, partial stafiditele, lor fructe. Prispe cu vita de vie doldora de ciorchini albastri intunecati, imbietori, nu si pentru gazde pare-se. Frumoase ornamentatii traditionale, de la luminatoarele/aerisitoarele grajdurilor la sacru simbolicul pocal biblic, usi de lemn la suri, uneori cu veritabile panoplii de tot felul de unele specifice activitatilor agro-zootehnice.
Atarnate de dosurile grajdurilor vedem grape cu colti de fier si sanii Iarba grasa, urzici si spontane galbenele zambind larg soarelui amiezei. Si un indescriptibil, neverosimil pentru un orasan, calm patriarhal general.
Abandonam asfaltul pentru a urma la stanga-n sus o ulita pietruita ce ne scoate repede la vechea biserica de lemn Sfanta Maria, lasata de izbeliste. Peretii i-au fost lipiti cu lut si-apoi spoiti dar lipeala cade pe alocuri in halci mari, lasand vederii ranile vesniciei.
Alungit proptita de peretele vestic e si o veche, mare, cruce de lemn. Spoiala scorojit-vetusta dion preajma intrarii lasa vederii abia deslusibile simbolori biblice. Vizavi, spre S, la o aruncatura de bat doar se afla prospera, cum altfel, casa parohiala. Nu e primul locas sfant lasat de izbeliste. Pe locul actualei noi biserici fusese o veche biserica zidita din piatra, demolata insa.
Suim prin tintirim la cimitirul cu vechi cruci de piatra, unele din mugurii anilor 1800. Rarii stejari, cu ramurile ciuntite an de an pentru a fi uscate ca frunzare pentru oi si capre, par a strajui locurile de veci recent decorate cu crizanteme, lumanari si candele. O mai aparte piatra de capatai de pe la 1850 e-n capatul SV al cimitirului.O fi apartinut unei familii bogate a satului ce abunda de numele Man.
Iesim spre culmea unde prindem curand un vechi sleau de caruta, imburuienat, pe care-l urmam spre SV, conducandu-ne Pe Moine si la poalele NE ale Dealul Ungurului unde inchidem prima bucla si facem un scurt popas.
In Fantanele
Ciresii de soi ori cei salbatici din Fantanele, privelistea din amontele v.Cioroiului catre hotarul satului Dealul Mare si apropiata Manastire Sfantu Ilie Proroc, fumurile din livezi si ograzi treptat inmultite par mult mai calde si deosebit de vioaie.
O banala rapa cu flancurile zdruncinate si terasate de vechile alunecari de teren treptat fixate, insulele mocirloase invadate de stufaris ori papuris alternand celor acaparate de loza sau salcie inca verde, un carpen, un paltin sau un jugastru galben ori auriu creaza niste inimaginabile pretexte fotografice.
Satul Fantanele s-a numit initial Poiana Porcului. Dupa scurta vreme o luam inapoi Pe Moine si pe la poalele N ale Dl.Ungurului spre Valenii Lapusului, anjungand curand in flancul drept (nordic) al Rapei Corvului.
Aici soarele face minuni inflacarind fagetul, scotand in relief peretele gresos ocru-bej si vertical, restransele stufarisuri si papurisuri, totul contrastand pictural pajistii verzi, recent otavita dupa tarziile zile calde si ploi ale toamnei.
Altfel e luminata acum vatra satului si biserica din Valenii Lapusului iar Ponorata, un sarac si amarat satuc de tigani, pare intruchiparea rigorii arhitecturale. Scaldate-n soare sunt Groape, Preluca Veche si cea Nou, Aspra, Culmea Preluca. Caravelele alb-dolofane de nori navigheaza defel amenintatoare dinspre Tibles, Hudin Satra Pintii, Gutai spre S.
Ne latra din nou cainii si simpaticii catelusi tarcati, ne ispitesc din nou strugurii neculesi si lasati pasarilor cerului, covoarele policrome de mere adunate-n livezi. Plecam spre Razoare-Tg.Lapus-Baia Mare. Nu mai oprim pe parcurs, doar privim avizi si inspirand insatiabil dumnezeiestile panorame ale Tarii Lapusului iar dincolo de Dealul Pietris pe cele ale Fisculasului, bucurosi ca am mai furat o zi de vis toamnei 2012.
Foto: Valenii Lapusului, Fantanele (c) Lucian Petru Goja
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
