Vezi GALERIE FOTO
In preajma Floriilor si a Pastilor este perioada in care infloresc ghioceii, luscutele, anemonele, sisineii, calugarii, primulele, mierea ursului, albastrelele, lozele, untisorul ori brebeneii. De asemenea, corcodusii si prunii isi arboreaza alb-imaculatele rochite florale, in timp ce prin fata caselor debordeaza de culoare zambilele, narcisele, magnoliile si o multime de varietati de lalele ornamentale.
Daca toate acestea pot fi admirate pe langa lizierele insorite, lalelele pestrite, numite in Maramures si Salaj cupe, in alte locuri din tara, datorita pigmentatiei, bibilici, pot fi intalnite doar in cateva locuri.
La sfarsitul lunii martie, pana pe la mijlocul lui aprilie, aceste splendide flori rare pot fi vazute cu precadere in satul Rodina, in locul cunoscut sub numele La Mociri, mai exact pe malul geografic stang al luncii vaii Salajului, in Rezervatia stejarilor pedunculati Bavna din Lucacesti, comuna Miresu Mare, respectiv in hotarul satului Fersig.
Se porneste din Baia Mare spre satul Rodina, un scurt popas facandu-se la panta ce suie spre biserica din localitate, la fantana cu cumpana din dreapta drumului, acolo unde localnicii isi adapa vitele dimineata si seara.
Primele lalele pestrite
Apele Somesului sunt involburate dupa topirea zapezii. Fazanii masculi se fudulesc cu penajul lor policrom, iar femelele ocru-maronii scormonesc dupa seminte, coltul crud al iarbii, buruieni sau melci abia iesiti din hibernare.
Cu oarecare sansa, poti intalni, prin livezile de pruni ori prin cranguri sau liziere, carduri de caprioare si capriori. Berzele si-au inceput deja cuibaritul deasupra stalpilor de curent electric si tot mai rar deasupra acoperisurilor caselor.
Un drum pietruit o ia oblic la stanga spre lunca vaii Salajului, lasand in urma doua gospodarii traditionale si suri nemtesti, tipic codrenesti, cu porti de lemn imense. La dreapta drumului, incep sa infrunzeasca salciile, iar la poalele lor atrag atentia covoarele de untisor, cu stelare floricele galben-portocalii.
Imediat, se observa, aliniate, holdele arate din toamna, apoi un pod peste care se traverseaza un canal de desecare afund. Zonele umede dupa topirea zapezii sunt acaparate de calcea calului, cu frunze mari si flori portocalii. Se continua pe un drum de caruta.
Atrag atentia doua tinere, probabil localnice, care scot cu o cazma exemplar dupa exemplar de lalele pestrite, cu bulb cu tot. Simtindu-se in culpa, o iau la picior cu un buchet de peste 30 de flori in mana. Cu certitudine le vor planta in gradinile din fata caselor.
Desecarea, ca si aratul, a distrus structura solului, nimicind bulbii acestor rare flori.
In zona E-SE, acolo unde tufele arbustilor, musuroaiele si gramineele persista mai pot fi descoperite lalele pestrite solitare, grupate cate doua-trei, dar rar se intalnesc palcuri de pana la 20 de exemplare.
Daca la debutul infloririi culoarea lor este una intens liliachie, punctata cu un liliachiu-roz pal, pe masura maturizarii si apropierii de fructificare, petalele devin roz-palide, ulterior sur pergamentoase, dupa care se usuca. Petiolurile au talia de 12-25 cm, iar frunzele se arcuiesc frumos in forma de lira.
Anualele incendieri de primavara ale pajistii si tufelor de arbusti de La Mociri nu afecteaza starea de vegetatie a lalelelor pestrite. In schimb, desecarile, aratul, cultivarea solelor, fertilizarea lor, printre altele si schimbarea PH-ului solului dupa folosirea ingrasamintelor organice si chimice, dauneaza grav acestor flori rare. De departe insa, cea mai nociva este anuala recoltare cu bulbi cu tot, in scopul stramutarii ori comercializarii lor.
Castelul Teleki – urmatorul obiectiv
Este regretabil faptul ca La Mociri, ca si zona din padurea de stejari Fersig, in care vegeteaza aceste flori rare, nu sunt declarate de oficialitati arii naturale protejate.
Se spune ca lalele pestrite mai infloresc si in amontele vaii Salasului, la drepta podului, adica imediat dupa Moara Florii si intersectia spre Basesti-Baita de Sub Codru-Cehu Silvaniei.
Mai este cunoscut un loc in judetul Salaj, localitatea Hida, in lunca vaii Almasului, insa, din pacate exista tot mai putine zone in Romania unde cresc aceste flori.
Urmatorul obiectiv al acestui circuit turistic este castelul Teleki din Pribilesti. Pentru a ajunge acolo, se revine la Farcasa-Buzesti spre podul de peste Somes la Ardusat, apoi prin Coltirea si Hideaga, iar de-acolo se schimba directia spre Mogosesti, Danesti, Pribilesti, apoi Miresu Mare.
In drum se admira planarile berzelor peste fanatele din lunca Somesului, dar si numeroasele solarii, cele dintai culturi de zarzavaturi si legume.
Castelul este intr-o avansata stare de degradare, lucrarile de consolidare si restaurare fiind stopate de vreo doi- trei ani, iar accesul spre curte, odinioara umbrit de un veritabil parc dendrologic, este blocat cu un gard de sarma ghimpata.
Pribilestiul este atestat documentar din anul 1405 si a facut parte din fostul domeniu medieval al Cetatii Chioarului detinut de nobila familie Dragffy, fiind donat lui Teleki Mihai de principele Apaffy in a doua parte a sec. XVII.
Castelul, ridicat pe un singur nivel, cu destinatia de resedinta de vara pentru familia Teleki, a devenit azi o ruina. Camerele au fost devastate, s-a furat mobilierul, pianul, a sobele de teracota alba, ba chiar si scara interioara. Doar acoperisul a fost restaurat prin 1998.
Castelul a fost etajat in 1897 de mesterul Kovari adus din Ungaria. Un splendid parc dendrologic, cu valoroase specii, dintre care unele exotice fusese amenajat in fata castelului care, dupa nationalizarea din 1949 si dupa ce proprietarii au emigrat in Occident, a devenit pe rand sala de bal, cinematograf, hambar ori sediu C.A.P.
Premierul Ungariei, Pal Teleki, expert geograf si membru al Academiei Ungariei, fiul lui Geza Teleki (scriitor, politician) si a lui Iren Murati (fiica de negustor grec) a locuit verile in acest castel, iarna edificiul fiind inchis si ingrijit de un administrator localnic.
Gardul viu a fost inlocuit dupa 1950 cu unul turnat din beton armat-traforat. Zidurile din caramida, despuiate de tencuiala si in mare parte de ornamentatiile sculptate in gresie masiva aruncate de-a valma indaratul edificiului, au fost invadate de iedera dar aceasta fusese indepartata in perioada socialista intrucat umezeala deprecia zidaria si acel loc devenise un excelent habitat al reptilelor.
Cele doua coloane rotunde de la intrarea principala si copertina decorata artistic cu fier forjat aproape ca se desprind, existand riscul ca ele sa cada peste vreun amator de fier vechi.
Cu toata despuierea sa de tencuiala, ferestre, usi, ornamentatii, castelul isi mai pastreaza si acum frumusetea si armonia stilului eclectic de final de secol XIX. Doar suavul parfum migdalat al corcodusilor infloriti din jur, ca si al celor care au invadat treptat pana si fundatia si zidaria castelului, pot supulbera vremelnic aerul vetust al degradarii sale ireversibile.
Foto: La Mociri si la castelul Teleki (c) Lucian Petru Goja
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
