Vezi GALERIE FOTO
Imediat dupa rasaritul soarelui, se face o prima oprire la lacul de acumulare Firiza, in zona peninsulei marcate cu troita ce da in golful Vaii Romanelor. Negurile alb-laptoase, ce plutesc deasupra oglinzii albastre a apei animata de briza, ofera un spectacol indescriptibil. De acolo, la stanga sus, se poate vedea varful Ignis si releele sale de comunicare si meteo. La N, adica dincolo de coada lacului Firiza, varful Bulzului, impadurit cu foioase, inchide orizontul.
Casutele din Firiza, spoite in albastru ultramarin catifelat, adesea cu ornamentatii florale realizate cu un clasic trafalet, creeaza un cadru de basm. Deviind la dreapta pe langa fosta Pastravarie Valea Neagra si continuand pe asfaltul ingust dar excelent, se traverseaza o zona aflata in lucru.
Excavarea albiei, taluzarea si insirarea bolovanilor uriasi, amplasarea conductei de aductiune pentru microcentralele hidroelectrice au distrus considerabil pitorescul de odinioara al acestor minunate locuri.
La stana Morosenescu
Cascada de pe Valea Neagra abia mai are apa, stergura sa alba nedepasind 35-40 de cm latime. Din Poiana Soarelui aflata in Statiunea Turistica Izvoare se porneste pe drumul auto-forestier ce iese, dupa 11 kilometri, in DN 18. Mlastina Vlasinescu este argintata de brume, cu marginile punctate de palcuri de fagi monumentali.
Dincolo de ea, peste vale, se contureaza stravechiul Drum al Carbunarilor de la poalele E-SE a varfului Prislop. La E, peste culmea impadurita dar aflata in exploatare forestiera de multa vreme, apare treptat platoul vulcanic Gutai, cu Creasta Cocosului la stanga si Secatura spre dreapta.
Se tine drumul auto-forestier care acompaniaza inspre amonte valea Vlasinescu si, la circa un km de Poiana Soarelui, se deviaza la dreapta, iesind in final deasupra stanei traditionale Morosenescu situata putin mai la nord de Varful lui Ilie, 1198 metri. Se depaseste o zona de afluire, debitare, sortare si incarcare mecanizata a bustenilor.
Urcand pe auto-forestier spre Ignis Est, se suie in dreapta pe un drum de TAF si de-acolo la poteca cu marcaj turistic vechi banda albastra, triunghi rosu, ce leaga Groapele Chiuzbaii trecand pe la Biserica lui Spiridon si varful Ciontolan sau Arsita, de Statiunea Izvoare, zona La Cruce.
Urmand drumul auto-forestier, se ajunge la stana Morosenescu (aproximativ o ora si jumatate din Poiana Soarelui), dupa care se iese la liziera fagetului. in dreapta apar primii bolvanii andezitici sur-argintii stratificati, iar pe micul varf, ce seamana cu o mica cetate medievala, refugiul alpin.
Magice spectacole autumnale
Se aud huruind in zona drujbele si TAF-urile. Spre NE se poate admira lantul alpin ucrainean Zakarpatya, Pop Ivan, Varful Farcau, Mihailec, Pietros, Toroiaga din Muntii Maramuresului, apoi Muntii Rodnei. Platoul vulcanic Gutai si Piemontul Varatecului par la doar o aruncatura de bat. Imediat dupa aceea mai spre SE se ivesc varfurile Hudin, Tibles, Mogosa si Satra Pintii.
Sub mangaierea soarelui, fagetul este splendid, desi e aproape despuiat de frunzisul ruginiu. Rafalele brutal inghetate de vant creeaza magice spectacole, purtand peste coroanele razletite frunzele ce par mii de fluturi morti.
Se viziteaza varful decorat de megaliti, dupa care se suie la refugiu, continuandu-se spre cei doi stalpi metalici si cabana de tabla ruginita a fostului terminal al teleschiului de la Bouriste.
Acolo se reintra pe drumul pietruit care atinge in final varful Ignis. intre timp, in dreapta, se pot admira Campu Tataru, varfurile Plesca, Rotundu, Piatra Bulzului, Piatra Holmului, tiganu, Pietroasa si Muntele Mic in timp ce la stanga si peste platoul alpin cu frumosi boscheti de afin si merisoare ai Ignisului, spre SE-S, apar tiblesul, satra Pintii, inegurata tara Lapusului, Culmile Breze, Vimei si Preluca.
Un releu meteo alb si altele doua de comunicatii marcheaza chelia alpina a Ignisului peste care se traverseaza iesind in zona Ignis Vest. De acum se pot admira Lacul Firiza, localitatea Firiza, cartierul Ferneziu, o parte din Baia Mare, Dealul Stramba, Hija, Ostra, Plestioaoa, Ulmoasa, poienile Jolob, Urzicii, seituri si Romane. Megalitii sculptural-monumentali sunt insa cei care constituie atractia foto-video-turistica a acestei zone tectonizate.
Se prospecteaza zona stancariilor care culmineaza cu Turnul lui Pintea. Mai jos si spre NV se contureaza Ticlazaul, o creasta andezitica cu pereti verticali ce seamana cu un vechi fier de calcat cu carbuni incinsi.
Formatiuni stancoase impresionante
Dupa un binevenit scurt popas realizat in iarba uscata si densa de la poalele unor stanci uriase, se continua deplasarea pe poteci pastorale pe curba de nivel spre SV, deviindu-se usor in dreapta lizierei dupa circa 200-300 de metri acolo unde alte formatiuni stancoase spectaculoase amintesc, prin forma si gigantism, de celebrele statui de piatra ale Insulei Pastelui.
Zona in cauza se afla chiar deasupra peretelui de andezite bazaltoide al rezervatiei naturale Lespezi, respectiv indaratul Pietrei Marcului (Piatra Dracului dupa unii). Se iese apoi in platoul alpin, intersectandu-se poteca marcata cu punct albastru care suie din Groape pe la foarte apropiatul Izvor al Neamtului pentru a iesi in circa 250 de metri la releele de pe varful Ignis (1307 m alt).
De aici spre est, se merge prin pajistea alpina chiar deasupra lizierei sudice a platoului Ignis. Jos si in dreapta apar succesiv Groape, apoi varfurile Chiuzu, Poca si Magura Chiuzbaii care par niste santinelele multimilenare ale vechii asezari.
Se vede apoi o cuirasa andezitica spectaculoasa a varfului Arsita sau Ciontolanului. in dreapta sa, apare culoarul afundat in padurea despuiata dar superb punctata de tinerele zade cu roba galben-portocalie dinspre valea Plopilor si apoi a vaii Jidovoaia, mai spre SV culoarul impaduritei vai Limpedea.
Spectaculoase sunt acoladele sau labirinturile verzi-tonice plantate cu molid pe traiectele fostelor drumuri de TAF. Pacla treptat iscata de soarele din ce in ce mai puternic face greu intuibile biserica cu gemene turle argintii si casele din Chiuzbaia si Groape. in dreapta ramane megalitul ce aduce unui turc cu capul infasurat intr-un turban, mai apoi apar turnurile pluristratificate andezitice ce seamana cu imensi hamburgheri de piatra. Ultimul megalit si cel mai spectaculos poate, privit dinspre NE, aduce profilului sever-ambitios si arogant al marelui compozitor german Richard Wagner.
Suind de la el spre stanga, pentru a iesi dupa circa 300 de metri la drumul pietruit ce urca din Ignis Est pe la Bouriste spre varful Ignis, in dreapta ramane pajistea inclinata din zona fostelor valaua de lemn insiruite in cascada, majoritatea putrezite. E drept ca nici activitatile pastorale contemporane de pe platoul alpin al Ignisului nu mai seamana defel cu cele din urma cu trei-patru decenii.
Curgeri de lave…
La finele iernilor cu nea abundenta si primavara foarte devreme in aceasta zona a Ignisului, printre miile de calugari, viorele si anemone, izvoarele modeste de pe platou afluite in discrete paraie realizeaza diafane cascade decorate cu veritabile siraguri de perle si diamante de gheata cristalina. 
O firava poteca marcata cu un patrat mic albastru trece pe sub abruptul stancos si pe la baza cascadelor, iesind in final spre vest, la poteca marcata turistic cu punct albastru ce suie la Izvorul Nemtului. Acest patrat albastru continua spre V, trecand pe sub Piatra Dracului (Marcului), ajungand la Lespezi si in final in poienita de sub Piciorul Comorilor.
De la stana Morosenescu si urmand spre N-NV marcajul turistic triunghi albastru, se iese La Cruce, la iesirea din Statiunea Izvoare spre Curba Mortii. Se poate reveni in Poiana Soarelui urmand in coborare drumul auto-forestier circa 3,5 -4 km.
In zona de creasta afloreaza curgeri de lave de andezite cu hornblenda care s-au suprapus pe cele de andezite bazaltoide. La randul lor, acestea stau pe lave de andezite piroxenice sub care sunt stive de 100 – 150 de metri grosime de andezite piroxenice-cuartifere afectate de hidrometamorfism si care se pot vedea peste tot in jurul Ignisului pe Valea Neagra la confluenta cu Firiza, Valea Baii SE Ignis.
Aceste depozite stau pe piroclastite de toate felurile, cu grosimi de zeci de metri, si care au in baza tufuri fine. Sub ele urmeaza un strat sedimentar Pannonian-Sarmatian si in baza de tot e flisul Paleogen.
Toate depozitele amintite sunt strapunse de dyke-uri, niste apofize andezit-microdioritice si neckuri. Pe varful Ignisului, drumetii pot admira megalitii formati din andezite cu hornblenda si piroxeni care stau pe andezite bazaltoide ce se vad in Rezervatia geologica Lespezi. Nu in ultimul rand, aici este cunoscuta o activitate tectonica foarte complicata, de vreme ce intreg masivul Ignis s-a ridicat pe fracturi/falii regionale si locale.
Foto: Megalitii andezitici de pe Ignis (c) Lucian Petru Goja
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
