Vezi GALERIE FOTO
Se porneste spre Cavnic. Drumul, in lucru de multa vreme, a mai fost debarasat intre timp de numeroasele avertizoare/limitatoare ale traficului pe un singur sens. Nu au disparut insa gropile, pragurile dure, zonele acoperite cu macadam. Ce splendida-i luna agatata parca pe cerul azuriu deasupra Pietrelor Soimului din Cavnic, mai apoi dincolo de Trei Apostoli si varful Gutai, deasupra Magurii Budestiului! Aparent rosietica lumina, ca de candela sacra, a soarelui „salta” deasupra varfului Hija!
Carosabilul este acoperit cu bruma prin Handalul Cavnicului, iar privelistea spre Piatra Malnasului si Gutaiul Mic este minunata. Molizii debordeaza de rod al cucuruzilor lor ocru-maronii, de parca ar prevesti impodobitii ritualic brazi de Craciun.
Acea rosietica lumina blajina arunca prelungi, ireale umbre si mangaie padurea, de la molizii cu cetini intunecate, la fagii despuiati de frunzis. Doar zadele si mestecenii mai ofera calde pasteluri in galben, portocaliu, auriu. Se trece Pasul Neteda coborand fara graba spre hotarul Budestiului. Varful Gutai e la stanga, iar Magura Mare, Magura Mica, Sermetesul, Piatra Totosului apoi Chicera, Corha si Gruiul Lupului in dreapta.
In amontele paraului Merchiului
La ora 8,15 dimineata, dupa aproximativ 50 de km din Baia Mare, se traverseaza Rausorul, lasand in dreapta sus la circa 100 de metri Pietriceaua, continuand pe sub linia de inalta tensiune Cavnic-Sighetu Marmatiei si pe urma, o vreme, in amontele paraului Merchiului.
Biserica de lemn, adusa in zona de un regizor sarb pentru a filma in urma cu trei-patru ani un film istoric, a disparut de o vreme, nu inainte de a fi fost folosita si drept loc pentru porno-productii video de doi bani dar cu puhoi de fani.
Se vad gardurile amenajate din margini de brad provenite de la gater si molizii haotic plantati. Doar unul s-a prins din zeci si aceluia i-au retezat criminal varful destinat impodobirii ca pom de Craciun in anii trecuti.
Plantatia de molid din stanga drumului abunda de gunoaiele menajere aduse din sat si deversate marlaneste spre malul geografic stang al Rausorului. Drumul coboara usor spre talvegul Rausorului.
In dreapta, firavele izvoare ofera vederii mirabile aflorimente glaciare ce starnesc creativa fantezie. O cabana robusta apare mai intai, la stanga ei un mic helesteu, aval de acesta si in stanga, o alta cabanuta frumos protejata de plantatia densa de molid. Peste vale, spre NE, o traditionala casoaie muinteneasca de varat, patinata de vremi.
Fantastice formatiuni glaciare
Se traverseaza Rausorul suind pe auto-forestierul ce acompaniaza de-acum incolo, aproximativ 1-1,5 km, paraul Merchiului ce-si are obarsia la poalele NV ale Magurii Mari.
O punte din doua barne rotunde salta peste paraul captiv deja fantasticelor formatiuni glaciare. Incepe foto-vanatoarea gerul obligand apoi sporirea ritmului, pentru ca dupa o ampla volta stanga sa iasa soarele cu dinti din vasta Poiana Merchiului. In volta, din drum se desprinde spre SE o varianta ce suie spre versantul NV superior al Magurii Mari.
Pentru Groapa lui Cotoz se urmeaza varianta directa spre N. Pana acolo, se admira taciturnii megaliti andezitici ce flancheaza ingusta lunca bolovanoasa a paraului Merchiului si privind in urma, scaldate-n soare, Magura Budestiului, varful Gutai, Trei Apostoli.
O casoaie de lemn se iveste in stanga drumului. La dreapta, un palc de impresionanti prin forma, robustete si falnicie, fagi seculari. A inceput insa retezarea lor. Vor disparea cat de curand, lasand vederii doar cioatele, buturile nedespicabile abandonate si puzderia de rotunjite marghile. Spre N, din negurile vagi ale diminetii apare Budestiul. Si Ocna Sugatag. Si Poloninca, Muntele lui Serban, Pop Ivan, Farcaul si Mihailecul din Muntii Maramuresului, spre NE. O sur-violacee pacla lineara acopera integral culmea intuibila doar a Zakarpatyei Ucrainei.
Se traverseaza o zona de regula cu balti si mocirloasa dar acum, dupa lunga seceta 2011, noroioasa doar. Se vad stive de meteri de lemn de fag pentru export, in Ungaria probabil. Drumul coteste in dreapta, angajandu-se pe sub Magura Mica.
La Groapa lui Cotoz
Privind printre coroanele fagilor si sulitele verzi-intunecate ale molizilor plantati probabil cu peste 15-20 de ani in urma, apare stancaria dantelata vestica a Pietrei Totosului.
Drumul pietruit se curbeaza spre stanga, traversand o zona intens afectata de masivele alunecari de teren, cele care, mai jos cu vreo 200-300 m si spre NE, au dus la blocarea cursului unui modest parau, creand consecutiv taul ca o turbarie botezat Groapa lui Cotoz.
O rapa de andezite alterate, intens caolinizate, ramane in dreapta. La stanga, in denivelata pajiste de deasupra inca nevazutei Gropi a lui Cotoz, apare o alta casoaie simpla de lemn, folosita odinioara pe vremea coasei si a adunatului fanului, azi parasita dar inca in picioare si la o adica, vara pe ploaie, un bunicel refugiu pentru turisti si ciupercari.
Imediat dupa aceea, la stanga drumului, sub versantul abrupt si cu faget, carpen si tufe de alun, apare inghetatul luciu de apa pistruiat de frunzele moarte de fag. Se continua inca vreo suta buna de metri pe drum si abia apoi se coboara intr-o poienita cu molizi maturi, fagi, aluni din stanga.
Se ia spre SV si curand se ajunge la malul Gropii lui Cotoz. Seceta a diminuat si aici cota si suprafata luciului apei din anii precedenti. Ca reper se ia un fag putrezind, acoperit de muschi.
Un gros covor de muschi de turbarie drapeaza malul NE al turbariei aproximativ circulara. Impresia de fermitate este subit subminata in clipa in care, dorind sa beneficiez de un unghi foto deosebit, ma trezesc afundandu-ma. Schimb tactica, rupand niste groase ramuri uscate din care-mi construiesc un fel de subreda punte menita sa ma apropie de luciul inghetat, albastriu-bituminos, cu subtile irizatii solare portocaliu-roscate dar…instantaneu piciorul stang dispare pana-n genunchi in mlastina buclucasa. Doar acel precar esafodaj ma mai ajuta sa scap din cosmarescul incident fara a ma afunda si cu dreptul. E ger. Cracul stang si serios murat al pantalonului pute a putrida mlastina, bocancul de calitate mi-a tinut uscat insa piciorul iar marsul spre Piatra Totosului si apoi urcusul ce ne astepata de-acuma-ncolo va fugari frigul.
Arbori taiati cu drujba, abandonati in luciul Gropii lui Cotoz, spurca magia acestui loc umed de foarte putini stiut. Se iese la drum si se coboara inspre dreapta. La stanga se aude curgand valea Pietrelor. Dincolo de ea, spre E, la doar cateva sute de metri dar separandu-ne de fapt de ea si o nevazuta vale accidentata, din pricina interpusei culmi impadurtite, apare Piatra Totosului.
Pe malurile vaii Pietroasa
Se ajunge la valea Pietroasa, traversand-o pe un pod de beton. Drumul continua spre S, adica prin stanga pajistilor Magurii Mici, o ramura a sa se flexeaza 120 de grade stanga, ducand la gura unui fost abataj prospectiv-minier al IPEG Maramures.
Apa scursa din fosta galerie, posibil multiseculara dar reactivata prin anii 1980 cu scop explorativ-geologic-minier, pare a reprezenta un natural izvor abundent doar ca, privind atent, se pot remarca o parte din armaturile de lemn ramase ca niste ciudate cioate verticale, putrezinde incet.
Glaciarele formatiuni consistente de pe malurile vaii Pietroase fascineaza. Bruma este groasa, gerul muscator dar se suie imediat printr-o prima poiana, an de an cosita, continuand la dreapta in sus prin a doua, flancata de molizi destul de tineri in stanga, marcata cu ciuhe traditionale din nuiele de alun, acum cu zdrente sau fasii de plastic in varf.
O cutie de conserva pusa intr-un varf de nuia, la stanga, tradeaza traditionalul izvor. E colmatat si aproape sec acum. Intre niste molizi se vad vechi lese folosite la stana. Bolovanii andezitici negriciosi au fost adunati in momai inalte de pana la un metru pentru a nu perturba cositul. Evident, traseul nu e marcat dar… cunoastem bine zona. Cu toate acestea, stiind-o imbarligat-derutanta, prudenti, decidem ca de-acum incolo sa ne marcam empiric, dar util se va dovedi, traseul.Vom evita astfel habauceala posibila de la intoarcere.
O luam in urcus sustinut pe un valcel cu bolovani aliniati in coarda, apoi pe versant in dreapta. Se marcheaza totul cu rude de fag ori cioate. E o vaga cale de acces a carutelor si saniilor pe-acolo, spre poienile estice superioare pana la care fagetul rar intercalat cu molizi acopera versantul.
Coliba in forma de iglu
In urma se deschide imaginea Magurii Mici si a pajistii sale E-SE. Mai apoi, indaratul si la dreapta Magurii Mici, cu huci de foioase intercalat plantatiei de molid, apar Magura Budestiului, varful Gutai si Trei Apostoli. Dupa vreo 50 m se coteste stanga sus, dandu-se intr-o mica poienita din care spre N suie costis un vechi drum de caruta/sanie.
Il abordam cu incredere, iar el ne scoate dupa vreo 50 m intr-o alta poienita, mica, neregulata si cu trunchiuri de fag uscate, necarate, abandonate. De acum spre E molidisul matur, rar, este traversat de un mai bine conturat sleau de caruta.
Imediat in debutul sau, la poalele unui molid, se remarca o coliba folosita de budesteni ca umbrar si loc de hodina pe vremea coasei. Ce mult seamana cu igluurile gramezile uriase de cetina ramasa dupa doborarea si transportul bustenilor de molid!
Azi nu se mai face asa ceva , ramurisul gros, chiar capetele numai bune de capriori sau lemne de foc nu sunt adunate ci vraiste abandonate, carandu-se numai bustenii grosi, buni de cherestea sau despicabili si transformabili in meteri de foc pentru export. Se constata curand ca e asa, impiedicandu-ne in haosul nemernic abandonat de forestieri prin pajiste, padure si pe vechiul drum care face o volta mare, usor descendenta spre SV-V.
Se suie la stanga, tinand constant directia E-NE si iesind pe o culme. Prima imagine cuprinzatoare a Pietrei Totosului este inconjurata de molizii inalti ce seamana cu vajnici strajeri. Nu se poate merge direct la Piatra Totosului fiindca, spre stanga, apare un valcel afund drapat cu un haos silvatic de faget si molidis dens.
Se tine spre E prin pajistea din ce in ce mai eliberata de minunatii molizi si dupa mai bine de doua ore de la plecare se iese pe un delusor cu crestetul defrisat barbar. Din el, spre NE, se coboara un fost sleau de carute blocat cu resturi de arbori.
Se iese in drumul batatorit si necorespunzator marcat turistic cu triunghi rosu, care vine de la S, din poiana Prisaca, trecand pe la Izvoarele Prisacii, continuand la N, spre Piatra Totosului si apoi spre Budesti.
Se ajunge intr-o sa larga. In fata si la dreapta, impadurita dar cu o restransa pajiste pe crestet, este Magura Hentii. La S-SE de ea se coboara spre Jereapan un drum vechi de caruta, ulterior de TAF.
In zona, ca si pe valea Napoleon, pe la 1700, se stabilise o colonie de minieri si metalurgisti sasi. Au avut nu doar locuinte ci si o biserica, un steamp, iaz pentru apa tehnologica destinata spalarii minereurilor aurifere, mai tarziu o masina hidraulica pentru extractie…
O parte dintre ei si-au lasat numele cu germanice rezonante urmasilor lor din Budesti. La fel s-a intamplat prin Cavnic, Baiut, Nistru. Din dreptul Magurii Hentii, drumul se bifurca! Pentru a ajunge la Piatra Totosului, parcurgand inca vreo 500 m, trebuie urmata varianta lejera si aproape lineara din stanga.
Piatra Totosului, ca o creasta de cocos
Se da intr-o pajiste larga punctata de marghile invadate de merisoare, delicioase, dupa ce le-a ciupit cateva nopti la rand bruma. Spre V-NV, panorama larga ofera vederea Magurii Mari si Mici, a Pietricelei, Magurii Budestiului, Gutaiului, varful Plesca.
Se ataca Piatra Totosului dinspre abruptul sau SE, infruntand pentru asta desetul molidisului agasant desi matur. Apare imediat o custura bolovanoasa ce continua spre stanga cu stancariile ocru-ruginii-maronii strabatute de sinuoasele galerii inguste, de vechi fumarole, prin care se degaja cu milenii in urma vaporii fierbinti ai pantecului Terrei antrenand spre suprafata mineralele depuse treptat si pietrificate ale acestui fost geizer.
Daca un alt fost geizer de la N-NE de Handalul Cavnicului, botezat Piatra Malnasului, are o forma tumulara amintind de piatra Sfanta a Meccai, Piatra Totosului pare mai degraba o prelunga creasta ca de cocos orientata E-V, cu abruptul nordic mult mai inalt si inabordabil.
O poteca vanatoareasca conduce spre partea stanga a fostului geizer, de acolo suind alert potecuta spre o sa apropiata situata intre doua turnuri stancoase inegale. Cel din dreapta este inabordabil, in timp ce pe cel vestic se urca lejer dar cu precautie, prapastia verticala depasind 25-35 m spre SV si vreo 45-50 spre NV-N.
Vreo trei ore si un sfert sunt necesare pentru a poposi pe Piatra Totosului si a panorama de-acolo spre Breb, Budesti, Ocna Sugatag dar si la SE, spre varful Neteda sau Plesca din culmea principala a Muntilor Lapusului. Se coboara in pajistea sudica insorita. Dupa un scurt popas, returul se face pe acelasi traseu.
In Poiana Merchiului, impresioneaza o alta lumina si peisagistica de ansamblu. Spre Magura Mare se observa un consistent palc auriu de zade nedespuiate inca de cazatoarea lor cetina.
Trupuri de balerini de gheata
Se coboara spre paraul Merchiului care pare acum si mai in umbra decat dimineata dar de aceasta data deplasarea se face pe malul sau drept, vanand pragurile, repezisurile, micile oglinzi acvatice ramase efemer necaptive ghetii, candelabrele, ciorchinii, perlele si diamantele glaciare, pe alocuri splendidele palete cromatice oferite de frunzele moarte, glazurate sau incluse in cristalina gheata de debutului iminent al iernii.
Fantezia poate lucra din nou in draci, descoperind contorsionate trupuri albe de balerini, bizarerii modelate in portelan de mainile unor mesteri anonimi…
Dupa 7 ore de circuit pedestru care a insumat aproximativ 13-14 km si o diferenta de altitudine de cel mult 200-250 m, se ajunge la masina. Privim in urma pentru a ne incarca cu ultimele panorame spre cele doua maguri si insoritul crestet stancos vestic al Pietrei Totosului. Se porneste spre Pasul Neteda, Roata, Cavnic, Baia Mare, dupa o superba intamplare turistica, in neverosimila toamna prelunga a lui 2011.
Foto: Pasul Neteda, la Groapa lui Cotoz si Piatra Totosului (c) Lucian Petru Goja
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
