Vezi GALERIE FOTO
Ani la rand, mai ales in sezonul rece (in Salaj iernile fiind ceva mai blande), am luat la investigat pe rand putin cunoscutele turistic meleaguri colinare salajene, avandu-i drept parteneri pe prietenii de la Clubul de Speologie Montana din Baia Mare, gimnazisti napradeni indrumati cu vocatie si pasiune de catre dascalul Aurel Medve, adesea si mai tanarul prof. de istorie D.Trif, alaturandu-ni-se cu alte ocazii colegii consecventi baimareni apoi si nepotul meu R. Todea, doar Brena fiind prezenta in toate micile, dar extrem de incitantele si interesantele, noastre expeditii.
In toate aceste evadari in natura am savurat din plin minunatiile geologice, depozitele marine fosile, cascadele draperii ale calcaroaselor amfiteatre de la sud de Meses-zona Treznea, carsturile Purcaretului, Valisoarei, Letcai, Soimuseniului, Cuciulatului, Cheile Babei si Ulita Dracului de pe hotarul cu Maramuresul, Prisnelul Valisoarei, platoul carstic Cozla, Gaura Hantoii din preajma Ilendei si altele. In toate aceste ocazii, in turele din sezonul cald, ne-am bucurat de impresionanta bogatie si varietate botanica fara a neglija insa particularitatile de sorginte antropica ale acestor meleaguri, de la numeroasele biserici de lemn, majoritatea monumente istorice, unele relativ recent, frumos, restaurate (precum de ex. cele din Rastoci, Letca, Lozna, Racas, Sanmihaiu Almasului, Balan, Fildu de Sus), nu am neglijat tintirimurile si locurile de veci in care ne-a uimit varietatea crucilor si a pietrelor de capatai, indeosebi cele cioplite-n calcare gresoase de Alunis, asa zise celtice, o suita de manastiri, incepand cu vestigiile celei benedictine de sec. XII-XIII de la Cheud, situri arheologice cu vestigii romane, neomitand castrul de la Porolissum-Moigrad sau sit-ul Almas.
In toate aceste excursii nu am omis gospodariile rurale, indeosebi pe cele realizate in spiritul arhitectural ancestral al locurilor, luand aminte la bijuteriile traforate-n lemn ale timpanelor, prispelor, portilor de suri sau ale curtilor, daltuirea stalpilor ce sustin tarnaturile inguste frecvent umbrite de draperiile vitei de vie. In cateva randuri am admirat, in diferite anotimpuri, veritabila oaza de prospetime, exotioc si frumos a Gradinii Botanice Vasile Fati din Jibou.
Asadar din ignoranta, orgoliu si aroganta, am putea afirma ca stim chiar destul de bine Salajul, marea noastra bucurie fiind insa oferita de sentimentul realist al insuficientei de fapt cunoasteri, constiintei etern necesarei cautari, tatonari, aprofundari chiar reluand unele trasee, uneori cu diferite abordari. Curiozitatea insatiabila, metoda, rabdarea, scrupulozitatea, acribia, perseverenta, necracnirea in pasajele mai dificile …constituind criteriile care ne-au condus de fiecare data spre noi si agreabile surprize. 
Dealurile Garbou-Simisna din hotarul SE al Salajului, in vecinatatea jud.Cluj, le-am abordat odinioara atat dinspre Rus-Buzas-Cormenis, cat si dinspre Zalha, Garbou, o data efectuand cu gimnazistii napradeni si scolarii din Zalha un traseu ce ne conduse pe Pietrosul Salajului, de-acolo coborand in pitoreasca Vale a Loznei. In toamna tarzie, dar fascinanta cromatic, a lui 2012, impreuna cu aceeasi simpatici scolari napradenisi prof. A.Medve, dupa ce am admirat o suita de bancuri gresoase si abriuri ale Buzasului, unele cu incitante inscriptii si incrustatii crestine, am suit pe vf.Magurii pornind din Rus via Fantanele. De aceasta data avem drept obiectiv propus de catre prof. A.Medve vf. Nadis, de 645 m alt., cel mai inalt din Dealurile Simisna Garbou.
Atenta evaluare in apropiate locuri (Surduc, Cristolt, Solona, Zalha) a prognozei meteo. Initial nu prea optimista, cer inchis, rece, posibile lapovite si ploi plus risc de polei. Apoi cer variabil, insorit dupa ora 11, -3 C minima, 4 C maxima termica. Prudenti, plecam din Baia Mare via Dl.Mesteacan-Rastoci spre Surduc la ora 7 dim. De-abia mijesc zorii. -1 C temp. in Baia Mare, -3 C si ceata pe Somes la Rastoci si-n continuare spre Surduc. Din fericire soseaua reabilitata vara trecuta e destul de buna insa cu nelipsitele surprize mioritice (praguri asfaltice, gropi, mici zone in lucru). Constatam ca nefiind polei, traficul foarte redus, avem un consistent avans, de cca 45 min. raportat la ora 8,45 stabilita pentru regruparea din Surduc si decidem sa deviem din Letca peste noul pod catre Lozna. Oprim admirand Somesul, un starc alb maiestuos in aval de pod, altul departe, in amonte, dincolo de frumoasa insula. Trec rate-n pasaj spre locurile de hranire. Apoi cativa cormorani. Cerul albastriu-plumburiu se despica apocaliptic pe deasupra gurii Vaii Lesului lasand vederii rosietic-portocalii irizatii ca la poarta Purgatoriului.
Continuam spre Lozna, admirand de departe, peste ternele acum holde din stanga Somesului turla bisericii de lemn a satului in care a vazut lumina zilei Alexiu Pocol, innobilat mai apoi cu titlul de Lozna Mare, cel ce vremelnic fusese inspiratul invatator cautator de aur in minele din Valea Borcutului, apoi nababul risipitor si primarul Baii Mari. Imediat lasam in dreapta armonioasa biserica de lemn, urmand soseaua spre apropiatul Clit. Vom opri si de aceasta data la poalele peretelui vertical, bej-ocru, gresos fin, al Stanilor Clitului (arie naturala protejata) , remarcand viteza cu care blocurile imense, afectate de variatiile termice si precipitattii, se fisureaza, fractureaza si pravalesc an de an, indeosebi la finele iernii, ca niste ciclopice grohote spre sosea si micul cimitir.
Nu ratam o panorama cu bisericuta de lemn, monument istoric din Clit, neinspirat acoperita cu tabla galvanizata. Plecam spre podul peste Somes de la Ciocmani, oprind in doua randuri pentru a mai admira o data, acum in lipsa vegetatiei obstruante vara, guri de vai accidentate si neprospectate inca de noi, cu impresionante bastioane conglomerat gresoase, eroziuni fotogenice sau cu mici abriuri in curs de dezvoltare in baza.
Colegii de tura napradeni ne suna, informandu-ne ca au ajuns deja la biserica din Surduc, pe strada asfaltata ce-o ia la S catre Cristoltel, in continuare spre Cristolt si Poiana Ontii. Atatea frumuseti, multe anterior stiute, ne-au sustras magic scurgerii timpului. O luam repejor, ferm convinsi ca vom reveni curand pentru a investiga la detaliu zona, spre intalnire si imbarcarea in microbuzul lor. Pornim spre tinta noastra in timp ce in marea ceata de scolari descoperim cateva chipuri bine cunoscute dar si numeroase altele noi, de fetite si baieti de cl. V-a. 
E cald in microbuz, geamurile-s strasnic aburite si din pacate nu putem admira si aprecia rusticul Cristoltelului si apoi al Cristoltului (resedinta comunala).E din ce in ce mai frig in zona, ceata se amplifica iar carosabilul ingust, cu macadam calcaros, e treptat acaparat de nea si gheata. Urcusul spre Poiana Ontii devine unul de-a dreptul aventuros pe podul compact si ingrijorator de gheata iar intr-o bucla stransa tehnologia auto e-nvinsa brutal de capriciile iernii. Blocajul e-ntr-un loc in care e imposibil de manevrat si intors ditai microbusul cu 20 de locuri. Soferul e experimentat, adultii din trupa il dirijeaza, impingem, astupam un sant cu boci de lemn si piatra apoi totul se termina din fericire fara niciun inconvenient.
Ceata e si mai densa, vizibilitatea max. pana la 50-75 m, temp. -6, poate chiar -7-8 C cand , luandu-ne rucsacii usori pornim pe ulita podita cu gheata spre apropiata bisericuta (cota de alt. 450 m conf. GPS) zidita in stilul bisericilor salajene de lemn. Dangate melodioase de clopot cheama enoriasii la duminicala slujba liturgica. intrebam pe unii, altii, de vf.Nadis iar raspunsurile lor ni se par bizar de contradictorii. Abia la intoarcere vom constata ca nu erau defel astfel fiindca exista realmente doua variante de abordare, dinspre NE-E sau dinspre NV-V.
De-abia ne putem deplasa din pricina zapezii tasate, a sleaurilor de sanie si atelaje, ghetii dure, desi unii avem bete de trekking. Nici vorba de panoramare deoarece totul e astupat de voalurile sure de neguri prin care clopotul suna parca si mai divin melodios. Intalnim rari enoriasi gros infofoliti, privindu-ne curiosi in timp ce se-ndrepta spre biserica. Trecem pe langa scoala, mai apoi pe langa o gospodarie prospera, cu o suita de acareturi si un gater umbrit de o monumentala salcie plangatoare auriu-portocalie. Iesim astfel prin zona V a Poienii Ontii, lasand in dreapta, tot mai jos, ultimele gospodarii de la liziera codrului de foioase. tinem un drum costis ce ne va scoate in poienele NV-V ale vf. Nadis acaparate de arbusti si rari ceri (Quercus cerris).
Abunda urmele de vulpi, caprioare, godaci de mistreti. Aflandu-ne in premiera aici si neputand panorama resimtim oarecum frustrarea dar…Dam intr-o poiana cu doua fantanite in stanga drumeagului larg, excelent, podit cu nea inghetata bocna, nu mai groasa de 20 cm. Prin stanga lor suie costis o poteca spre vf.Nadis dar neavand vizibilitate si repere…
Continuam spre SV vreo suta de metri, conform hartii si busolei avand in dreapta jos ( la V) satul Solomon ( in care fusesem in toamna 2012 cu D.Pascu, ocazie cu care ne-am facut o impresie privind satele apropiate Popteleac, Cernuc, Bezded…). La ora 10,20 soarele sparge plafonul sur-negricios de nori ivindu-se stralucitor-argintiu si orbitor ca la eclipsa. Suntem intr-o zona mocirloasa, cu o balta putin afunda, un par salbatic urias gravat parca pe cer si cativa ceri robusti vizibili spre Poiana Ontii, in dreapta lor fagetul suind pe culmea Nadisului.
Desi lumina e inca neprielnica, subiectele foto macro apar la tot pasul, de la fructele paduceilor drapate cu ace de chiciura la macesi, macese, scaieti ( Carlina vulgaris) ornati cu ace scurte alb sidefii. Atacam spre SV versantul inclinat, pe alocuri cu nea viscolita si adunata in mici dune betonate de ger, vegetatia ierboasa acoperita de chiciura, diamantin stralucinda la impactul oblicelor raze ale soarelui, mai apoi sutele de musuroaie caracterizeaza crestetul rotunjit, larg si chilug al vf.Nadis. Pe o larga vaiuga SV , manate de vant, suie glisand valatucite la rasul solului surele neguri. Deasupra, plafonul nebulos se fragmenteaza treptat in mii de perne pufoase printre care se poate vedea azuriul cerului.
Dupa o vreme se pot repera si zonele de lunca dinspre Zalha, apoi rasar crestetele impadurie ori chiluge ale dealurilor E-NE. Mult mai tarziu vom putea admira labartata, marea, vatra a satului Cristolt, la N de el ,pe un deal, releul de comunicatii si dincolo de el satul Valeni avand drept fundal Pietrosul Salajului.
E de nedescris animatia, voiosia si bucuria gimnazistilor, unii cu destul de multa practica turistica salajana. Dupa popas, pentru a nu ne-ntoarce in Poiana Ontii pe unde veniseram, traversam o inseuare spre N, ajungem la liziera si apoi o tinem spre SE o vreme ( inspirati am fi fost de o tineam pana la capat, depasind inca o larga inseuare estica). Versantul N scurt, foarte inclinat, acoperit faget matur si nea inghetata tun, groasa de-un lat bun de palma, putea fi coborat pentru a ajunge la drumul pe care urcaseram dar preferam s-o tinem costis, la stanga culmii, dupa o vreme descoperind o poteca bunicica, cu urme de lupi, mistreti, caprioare.
Trei caprioare o zbughesc vijelios spre sat, oprindu-se la marginea padurii. O tinem pe poteca pana la capat, traversand pe la obarsie un valcel abrupt, adesea aceasta fiind blocata de aluni tineri, uscaturi, doboraturi de vant iar neaua ajungand la peste 25 cm grosime. Iesim intr-o sa, suim un varf chelios dupa care coboram versantul NE spre o rastignire dinaintea unui apendice SE al Poienii Ontii cu rare, prospere insa, gospodarii.
Daca la inceput inventivii scolari folosisera bucati de plastic sau placaj pentru a se lansa nebuneste pe derdelusurile ad hoc descoperite , acum o folie de plastic descoperita in liziera fagetului le serveste nebunesc-distractivului scop. Unul se culca cu burta pe folie, altii 4-5 fac o piramida deasupra lui apoi ghemotocul vivant pleaca nebuneste la vale rasucindu-se aiuritor in rasul nestavilit al celorlalti elevi, oprirea e-n tufe. 
Cerul se degaja treptat, se muie si frigul aspru si coborand in Poiana Ontii puturam panorama spre Valeni si vf.Pietrosul Salajului Enoriasii cu colacei in maini se scursera din biserica pe ulita satului, privindu-ne cel putin curios, turistii nefiind vizibili prin acele frumoase dar retrase locuri colinare. Ceata noastra mare si vioaie se sparse, revarsandu-se policrom in larg evantai pe versantul de sub biserica in timp ce microbusul cobora prudent pana pe carosabilul degajat de gheata periculoasa. Ne-am imbarcat dupa care am plecat spre Cristolt-Cristoltel-Surduc, ratand din neatentie o frumos perlata cascada inalta de vreo 2-2,5 m vazuta la urcare in dreapta drumului, foarte aproape. Am renuntat la aventuroasa accedere cu microbusul spre Valeni, continuand spre Surduc.
La doar vreun km de el, in dreapta (E) aproape de culmea cu gorunet si faget, se ivi o lunga zona cu bancuri gresoase frumos erodate, pe alocuri amintind de formatiunile specifice Gradinii Zmeilor si Pe Pietre din Galgau Almasului, alte cateva bancuri pitoresti punctand codrul putin mai inspre N-NV. Inventariindu-le ni le-am fixat drept viitor proiect turistic, cuplandu-le poate cu vaiugile nordice scurte si accidentate din apropierea podului de la Ciocmani si Clit (la NV de v.Ruginoasa). Ne-am despartit de prietenii napradeni in Surduc, luand-o spre Baia Mare via Ciocmani-Letca, punand la cale viitoare excursii salajene dar nu numai.
Foto: Lucian Petru Goja (c)
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
