 |
 |
Vezi GALERIE FOTO
Se porneste spre Surduc, via Ulmeni-Jibou. Un sir urias de baloti rotunzi de paie si doi simpatici ponei sunt invaluiti de raze tandre si rosietice ale soarelui apoi in Ticau, dincolo de ruinele fostului castel baroc ce a apartinut familiei Pecsi Mihai o frumoasa casa traditionala codreneasca.
Se traverseaza Stramtorile Ticaului spre Benesat si deviind spre albia Somesului starnim ratele salbatice care au innoptat la umbra batranilor plopi si a salciilor uriase. Infloresc topinamburii, iar luncile capata splendide gulere galben-portocalii.
In drumul din Benesat spre Jibou, peisajul se deschide spre Dealurile Salajului pe deoparte, pe de alta spre Piscuiul Ronei, Dealul Caramida, Stanu Cozlei, Prisnelu Valisoare, Dealul Mare… Este minunat si datorita incipientelor pasteluri autumnale. Teii si-au rasucit frunzele dupa Schimbarea la Fata oferind vederii reversul argintiu, in timp ce sangerii si fagii se inrosesc, ca si perii si ciresii salbatici de altfel.
Pastorit salajean
E targ in Jibou si o brambureala demna de sfarsit de sec. XIX in zona barierei sudice. Apoi liniste catre Surduc de unde se coteste dreapta, urmand spre S soseaua catre Dej -via Garbou-Cernuc-Bobalna.
La stanga se lasa ruinele fostei fabrici din Surduc si gramezile de moloz si carbuni bruni apoi inlantuitele dealuri cu gorunete mature ce ascund pe versantii lor vestici splendide formatiuni erozive dezvoltate in conglomeratele gresoase, precum Casa Talharilor, Casa Pintii, mici pesteri, grote, vizuine, abriuri si vai salbatice, aride, seci acum dar cu torentiale descarcari violente dupa topiri ori averse intense, spre Briglez.
De pe versanti si de pe flancurile soselei zone nude se observa posibile cuesta, rape spectaculoase, martori pitoresti de eroziune... Se intra intre Dealurile Simisna-Garbou.
In dreapta e seaca si foarte labartata vale Garbou scurmata empiric sau de utilaje productive pentru prelevarea agregatelor necesare in constructii. Activitatile pastorale salajene, indeosebi cele legate de turmele de oi si capre, persista inca, aceste specii fiind cam singurele capabile sa valorifice vegetatia colinara in general saracacioasa, cu deosebire in acest an foarte cald si frustrat de precipitatii.
Prin curti, sau inhamati la micutele atelaje, mai vezi adesea magarusi dar si bivoli. In acest an nu doar pe salajenele meleaguri abunda productia de prune de soiuri diferite dar si merele, perele, nucile.
La Castelul Haller
Exista mai multe variante de acces, mai intai la stanga dupa Briglez, spre Muncel, mai apoi din centrul Garboului la stanga, catre Solomon, la dreapta spre Popteleac si Calacea, inainte spre Cernuc.
In Garbou, pe un promontoriu cu pruni, atrage atentia ceea ce a mai supravietuit din Burgul si Castelul Haller. Se continua prospectiva deplasare spre Cernuc, iesind din sat, suind curbele ample ale soselei ce continua spre Bobalna si mai departe spre Dej.
Dupa o impresionanta panoramare spre vatra satului Cernuc si Dealul Simisna-Garbou, se revine in sat. Biserica veche de lemn nu mai exista. Localnicii spun ca au una nou zidita si cu turla bulbucat-argintie. Mai sunt destule case, suri si grajduri salajene vechi, specifice, spalieri si lugosuri cu vita de vie hibrida, ciorchinii parguindu-se si raspandind imbietoare arome in jur.
Din Cernuc un drum se desprinde spre E-NE , catre satul Bezded atestat documentar din 1336. De Bezded se leaga numele politicianului revolutionar de la 1848, Alexandru Papiu Ilarian, profesor universitar si membru al Societatii Academice Romane devenit mai tarziu ministru de justitie al Romaniei.
Biserica de lemn din Bezded a fost transferata in Muzeul in Aer Liber din Dumbrava Sibiului in 1990, ea fiind realizata in 1754. Se revine in Garbou, suind pe o varianta a drumului pietruit catre Castelul Haller. E din ce in ce mai cald.
Biserica fostului castel
De pe o prispa a scolii, se admira vatra satului continuandu-se pana la o apropiata bifurcatie. Se ia la stanga pe inierbata alee strajuita de batranii castani ornamentali, trecand prin poarta monumentala, substantial distrusa si cu un impresionant blazon cu coroana imperiala si lei simetric cambrati.
Ramurile unui castan acopera binisor blazonul nobiliar. Dincolo de poarta la stanga, invadate de balarii zac fragmente ornamental sculptate, desprinse probabil din ea.
Spre SE apare o capela mica, rotunda, cu acoperisul de tabla ruginita iar la S impetuoasa turla a bisericii fostului Castel Haller. De jur imprejur, ca si in naosul bisericii zidite dar cu ferestrele devastate au crescut haotic pruni salbaticiti, spini, soci.
Se intra in parterul turnului bisericii iar de acolo, printr-o firida din dreapta, se suie la primul nivel pe niste scari minunat spiralate, confectionate din placi de gresie. Nu se poate sui la urmatoarele niveluri unde accesul se facuse odinioara pe scari de lemn. Din turla se poate panorama spre Fabrica, Popteleac, Cernuc...pentru asta insa evitand cu greu vegetatia arboricola invadanta.
Putina istorie…
Zona este colinara, vaile de aici, climatul bland, au oferit dintotdeauna conditii favorabile vietii. Sumarele cercetari arheologice realizate aici s-au soldat cu obtinerea de date pretioase precum urme de asezari omenesti din epoca neolitica descoperite in Garbou– La Ruini apoi conducte de apa calda, obiecte de ceramica, metale, resturi de ziduri descoperite de catre Terma Carol in anul 1878.
Marele Lexicon Revai contine formulari din care rezulta ca aceste locuri ar fi fost populate inca din perioada preromana, iar ulterior, o data cu venirea romanilor in Dacia, Garboul a jucat simultan rolul de centru militar si de asezare in care s-a desfasurat o activitate economica constanta.
Ulterior retragerii aureliene, viata in zona Garbou a continuat firesc, exceptand succesivele invazii ale hoardelor barbare. De pe la debutul sec. X s-au creat conditiile necesare aparitiei unei vieti voievodale.
Satele Poptelec si Calacea sunt cele mai vechi ale comunei, fiind atestate din anii 1230, Garboul fiind mentionat in anul 1325. Denumirea sa a diferit in timp, de la Wrbo, la Gorbo, Garbou si Csaki Gorbo pentru ca prin 1831-1850 sa se adopte denumirea de Garbo si respectiv Garbo, iar in 1854 sa se revina la Csaki Gorbo, pana in 1915, facand parte din Comitatul Solnoc-Dabica.
Denumirea ar fi de origine slava, derivand de la substantivul gherb si insemnand spinare. In vatra de azi a satului Fabrica a functionat in 1830 o fabrica de spirt, iar intre anii 1833-1848, o casa de vama si o fabrica de zahar. Vechile documente cartografice includ teritoriul actual al Garboului si tinutulului Vilae blachorum.
Idilele din Burgul Garboului
Burgul Garboului a fost construit pe ruinele unui castru roman, iar Castelul Haller, azi aflat intr-o avansata stare de ruina, in anul 1766 in stil stil baroc, complexul fiind constituit din pavilionul rezidential, biserica, poarta si fantana. Nu doar anecdotic domeniul Haller din Garbou a fost strans legat de apropiatul domeniu apartinandu-i baronului Wesselényi Miklós din Jibou, cunoscut drept bourul din Jibou datorita temperamentului sau coleric, staturii si fortei sale impresionante. Intre acesti nobili a existat o teribila concurenta politica, militara dar si una sentimentala.
Conform celor descrise in Bourul din Jibou, cartea-cronica a acelei perioade, se povesteste ca baronul Wesselényi Miklós din Jibou a iubit-o in tinerete pe Nemes Zsuzsa, viitoarea contesa Haller din Garbou, cea care era metresa imparatului austriac Iosif al II-lea.
Afland de acestea, bourul din Jibou si-a dat demisia din armata imperiala casatorindu-se cu Cserey Heléna, contrar doleantelor familiei sale si a curtii de la Viena.
Cand frumoasa blonda garboana – Nemes Zsusa- a inceput sa comploteze impotriva tinerilor casatoriti, baronul si-a inarmat o mica oaste de argati alaturi de care a plecat sa-si asedieze vecina, pentru aceasta fiind condamnat in justitie.
Batranul conte iubaret Wesselényi a fost capturat de osteni, batut si trimis la inchisoarea Kufstein. Dupa ultima intalnire cu ibovnicul-imparat Josef al II-a , Nemes Zsuzsa ( contesa Haller) a suferit un soc nervos soldat cu devastarea casei, de la oglinzi si portelanuri la statui de marmura, dupa care a lesinat, fiind cu greu readusa in simtiri de catre doamnele sale de companie.
Nesuportand sa calatoreasca in caleasca, contele Haller a tocmit o lectica pentru a o duce la Garbou. Halucinand, contesei i s-a parut ca-l vede iar pe barbatul cu sicriele si atunci, sarind dintre perne, a inceput sa alerge pe drum speriata, doctorul sau neputand-o ajuta in vreun fel.
Drept urmare, contesa bantuita de remuscari le-a marturisit public vina sa chinuitoare insotitorilor sai, sotului, mediculului, purtatorilor lecticai, cameristei si taranilor din preajma. Dupa acest episod, viata la Castelul Haller a devenit un greu suportabil cosmar, contesa Haller incercand in mod repetat sa se sinucida aruncandu-se pe fereastra, drept consecinta trebuind sa fie legata de pat.
Aflat in criza de idei si infricosat fiind de infatisarea sotiei sale, contele Haller l-a chemat la sine pe un staret din Cluj insa stropirea bolnavei cu apa sfintita a declansat o necontrolata furie acesteia. Atunci calugarul a recurs la executarea unui ritual de exorcizare, conform metodologiei aprobate de Papa Paul al V-lea.
Rezultatele nu s-au aratat , remuscarile, obsesiile, angoasele si chinurile contesei sfarsindu-se abia atunci cand in camera sa si-a facut aparitia Cserey Heléna care i-a declarat bietei Nemes Zsuzsa ca o iarta pentru tot, sarutand-o.
O predecesatoare a fostului vicepresedinte al SUA, Al Gore, s-a casatorit cu contele Haller de Sanpaul, cel care a construit in stil baroc transilvan castelul de la Garbou intre anii 1718-1778.
Se continua deplasarea spre Popteleac si, in lipsa indicatoarelor rutiere, cautand drumul spre Calacea dar gresind, am prins un drum pietruit, apoi lutos-pietros (forestier) orientandu-se spre SV-V , la o raspantie a sa dand peste un indicator empiric pe care am citit Manastirea Stramba-1,4 km.
Arhitectura traditionala
Vechea biserica de lemn din Popteleac, cu Hramul Sfintii Arhangheli, a fost demolata, pe locul ei fiind construita una nou, cu doua turle gemene argintii. Dupa cateva opriri, se admira arhitectura traditionala, gasind drumul de macadam, larg si excelent, spre Calacea am luat-o intr-acolo, oprindu-ne in capatul dinspre Recea ( jud.Cluj).
Impresioneaza in lunca ingusta a vaii satului salciile uriase invadate de ghirlande masive de iedera, lucernierele mici, tonic verzi si cu mari clai si cazale de fan, casele modeste dar desprinse parca din poveste. Biserica din piatra, construita in onoarea Prea Curatei Vergina Maria, cu matricola din anul 1811, a fost demolata si ridicata biserica noua cu hramul Intrarea Maicii Domnului in Biserica. O poarta monumentala cu arhitectura aparte se poate vedea la intrarea dinspre V a acesteia.
Deoarece intre Popteleac si Calacea pe dealurile din stanga drumului , spre E, atrag atentia cateva denudari, erodari, rape, unele semanand unor veritabile cuesta, la revenirea spre Popteleac se parcheaza si se traverseaza pentru asta prima o zona cu alunecari de teren, izvoare, mlastini restranse si invadate de stufaris, mai sus livezi batrane si neingrijite de pruni, numeroase tufe mari de catina debordand de portocaliile lor fructe atat de apreciate in farmacologia naturista.
Impresioneaza cateva babe, nu mai inalte de 2-3 m, martori de eroziune formati din roci conglomerate metamorfice, intens rulate. Printre prunii din variate soiuri, plini de rod, unii cu ramurile frante de excesiva povara, acolo se pot vedea mari blocuri de roci conglomerate desprinse si prabusite din versant, avand o structura asemanatoare betonului produs din agregate de rau.
Vaiugi paralele afunde, invadate de arbusti (paducei rosii de rod, catina, macesi) , sunt orientate aprox. E-V, prin ele curgand la topiri si dupa consistente averse violente torente, fapt tradat de talvegul ingust, accidentat, cu roci metamorice variat colorate si slefuite prin rostogolire, sec acum.
Satul Solomon – o oaza transilvana
Din nou in Garbou. De acolo se urmeaza spre N-NE asfaltul pe drumul ingust spre satul Solomon (4 km). In stanga e valea Garboului flancata de tinere cranguri cu salcii, in dreapta codrul ruginind, apoi putin mai sus , dincolo de cateva prospere gospodarii, o salbatica vaiuga cu flancul stang conglomerat gresos fin, aproape vertical.
Satul Solomon poate fi asemuit indiscutabil unei izolate oaze transilvane, pitorescul sau fiind unul cu totul aparte demn de o tiroleza asezare, exceptand desigur altitudinea si prosperitatea locuitorilor.
Noua biserica din Solomon a fost zidita in 1972 in imediata apropiere a celei de lemn ridicata spre finalul sec. XVIII si declarata monument istoric, avand hramul Adormirea Maicii Domnului (anterior aceasta avusese hramul Sfintii Arhangheli).
Se presupune ca aceasta biserica de lemn ar fi fost construita in locul alteia mai vechi, neincapatoare. Crasnicul intalnit de catre noi impreuna cu fiul sau in tintirimul celor doua biserici, curios sa afle cu ce ocazie ne aflam acolo, avea sa ne spuna ca pe piciorul mesei altarului (pristolului) e inscrisa data 10 AUGUST 1845, perioada din care se considera ca ar fi aparut si pictura interioara, azi avansat distrusa de fum, umezeala si igrasie, restaurata in 1990 fiind doar sarpanta de dranita ( anterior edificiul fusese acoperit cu carton asfaltat).
Pictura bisericii de lemn din Solomon a fost atribuita zugravului-preot Iosif Perșo, paroh in Elciu, autor si al frescelor bisericii de lemn din Dragu si a bisericii de lemn din Braglez.
Biserica atrage atentia prin desavarsita-i armonie, decoratiunile din jurul usii, vioiciunea fragmentelor de fresce cu tematica florala. In prezent lacasul este inchis si nefolosit in ortodoxele ritualuri, ferestrele-i sunt deschise si fara de geamuri, fatul spunandu-ne ca nu are stire de vreo intentie de restaurare interioara, inclusiv a vechii picturi.
Prunii din tintirim se rup de greutatea rodului iar inteleptul fat afirma sugubat ca asa le trebuie daca s-au lacomit sa produca atata! La E de bisericile din Solomon, pe culmea aflata la aprox. 1 km, spre hotarul cu Cristoltul Mare, atrag atentia niste rupturi, faleze lutos-conglomerate, spectaculoase, ocru-bej. Sunt numite Fata Calda si Dalma Miclaiesei, dupa unii ierarhi ortodocsi salajeni in acele locuri fiind sapate odinioara bordeie si chilii pentru schimnicii dornici sa se rupa de cele lumesti.
Din Garbou se pleaca spre Fabrica-Briglez-Surduc-Rastoci-Dl. Mesteacan -Baia Mare, de unde se poate panorama spre Poienita, platoul carstic Cozla, cursul raului Somes, Stanii Clitului si Pietrosul Salajului, Valea Loznei, Valea Lesului, pitorescul Cormenis si indeosebi spre marile insule galben-portocalii de flori ca niste seceri, specifice apusului verii.
Circuitul rutier a insemnat 230 km iar realizarea sa, cu ambuteiajele rutiere incluse, 9 ore.
Foto: Garbou, Dealul Simisna (c) Lucian Petru Goja
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
