Săptămâna în care ne aflăm este în calendarul creștin o perioadă sfântă – e timpul în care Iisus Christos s-a jertfit pentru mântuirea omenirii, pentru a-i da șansa vieții veșnice, cu condiția purificării sufletești.
Dacă Iisus și-a arătat atunci condiția dumnezeiască, îndurând o suferință imensă, cerând iertare pentru torționarii săi – „Părinte iartă-le lor că nu știu ce fac!”- și omenirea și-a arătat atunci întreaga dimensiune a răului ce sălășluiește în ea: absența milei, violența, lăcomia, ipocrizia, viclenia și incapacitatea de a-l asculta și recunoaște pe cel mai bun, chiar pe Fiul Tatălui Ceresc.
Aceste fapte s-ar cuveni să ne fie tuturor subiecte de meditație și de terapie sufletească în această sfântă săptămână prepascală, „a Patimilor Mântuitorului”. Fără aroganțe și fără exaltări orgolioase ale eului, eventual, cu umilință și căință să pășim în spațiul bisericilor. Dar, nu! Țintele personale și sociale ale unor persoane așa-zis creștine și drept-credincioase sunt altele.
Este deja o practică de notorietate în România faptul că în perioada campaniilor electorale candidații și cei din preajma lor dau iama în biserici, ba la sfinte liturghii și la parastase, ba la alte ceremonialuri. Pur și simplu, invadează și tentează să transforme spațiul sacru destinat oficiilor liturgice în săli de conferințe politice sau de profană promovare personală.
Asta, nu pentru că ei ar fi, vezi doamne, niște creștini practicanți și evlavioși care își dedică zilnic măcar câteva momente rugăciunii de mulțumire Celui de sus. Nu, ci pentru că ei știu că la biserică este locul unde pot contacta atât fețele bisericești, pe preoții slujitori ai altarelor, cât și mulțimi de credincioși ce frecventează constant biserica și se roagă acolo, ispitindu-i pe oameni tocmai acum cu simpatii politice. Asta, probabil și pentru faptul că ei știu că omul credincios, curat cu inima ar putea fi un bun și cinstit receptor electoral.
Două ispite și două riscuri stau în această prezență la biserică doar cu ocazia campaniei electorale. O ispitire care îi vizează chiar pe preoți, și aceasta ar fi căderea în mreaja vreunei linii politice, de stânga sau de dreapta. Oricare ar fi ea, ar afecta în vreun fel sau altul linia lor spirituală ce se cere ferită de primejdiile simpatiilor politice sau a altor simpatii.
Ar fi un păcat a-și trăda fidelitatea ață de Cristos, precum Iuda – acum în săptămâna patimilor, dedicată exclusiv meditației asupra jertfirii cristice pentru păcatele oamenilor și rugăciunii. Și asta, în favoarea unei opțiuni pentru un candidat sau pentru un partid, uitând destinația spațiului sacru al bisericii.
O altă ispitire, gravă și aceasta, îi vizează pe candidații care păcătuiesc dând iama în biserici și contaminând spațiul sacru cu astfel de activități și manifestări profane care au ca subiect nu jertfirea liturgică, nici ruga și umilința în fața Tatălui Ceresc, ci egoul vreunui candidat, importanța lui, slujirea vezi doamne a binelui public.
Or, chiar asta, slujirea comunității și a intereselor ei se cere să fie activitatea de zi cu zi, evidentă în rezultate, în fapte, în standardele comunității. Să utilizezi în sens cumva profan, locul sacru al bisericii, dedicat cu totul altei activități decât celei politice este o profanare. Și, culmea, dacă ar fi vorba măcar de niște creștini practicanți. Nu, creștinii practicanți nu ar comite astfel de excese de egolatrie.
Dar imensa majoritate a politicienilor nu au treabă prea multă cu viața creștină, doar acum în debutul campaniei electorale și, culmea, chiar în Săptămâna Patimilor, bătând și ei un cui în coroana lui Hristos. La mari evenimente, precum hramuri, sărbători, aniversări, care cad coincident peste calendarul campaniei electorale, avem invazie de politicieni, de candidații și de acoliții ai lor care frecventează bisericile.
Dar ei nu vin să se roage și să se umilească în fața Domnului, ci să ispitească publicul, să tulbure credincioșii, încât îți vine să spui precum Iisus Hristos: „Retro, Satana!”
– Servicii de creare site web
