Om bătrîn, cu peste 50 de ani de experiență de presă, dintre care 30 în supa de tăiței numită democrație postdecembristă, mă găsii să susțin pe cristoiublog.ro și la emisiunile lui Marius Tucă și a lui Ionuț Cristache, și nu oricum, ci pasional, că USRPLUS nu se va lăsa pînă cînd nu-l va debarca pe Florin Cîțu, autorul Loviturii de guvern, prin care un ministru al USRPLUS, a fost demis în zori, fără ca Dacian Cioloș și Dan Barna să știe, și, mai ales, fără nici o explicație dată opiniei publice.
Pentru a vedea, după nici 24 de ore, că miniștrii USRPLUS s-au dus la ședința de guvern ca oițele, fără să ridice măcar privirile cînd Florin Cîțu, luîndu-i peste picior, le-a urat Bun revenit în Coaliție.
Să mă explic.
Miercuri dimineață, sunat fiind de la Aleph News pentru a interveni în direct ca să comentez demiterea lui Vlad Voiculescu, am întrebat de îndată, cum era și firesc:
„De unde știți că Vlad Voiculescu a fost demis?”
Era o întrebare nu numai profesionistă, de ziarist care nu poate da din gură despre ceva pînă n-are confirmarea oficială a întîmplării, dar și una exprimînd o neîncredere în această informație. Cui să-i treacă prin cap, după derularea evenimentelor din ultimele săptămîni, că Vlad Voiculescu va fi demis de însuși Florin Cîțu. E suficient să amintesc faptul că la începutul săptămînii burzuluiala PNL împotriva lui Vlad Voiculescu s-a sleit după ce Ludovic Orban a declarat că ministrul e responsabilitatea USRPLUS.
A venit apoi confirmarea că Florin Cîțu a fost de dimineață, contrar obiceiului său de a se trezi tîrziu, la Cotroceni, cu documentul prin care cerea revocarea din funcție a lui Vlad Voiculescu.
Evenimentele s-au derulat cu repeziciune. Președintele a semnat pe loc, fără să ezite, dezvăluindu-se dacă nu că autor al Loviturii de guvern, atunci măcar complice, și deja pe la prînz decizia a apărut în Monitorul Oficial. Aveam programat pentru miercuri, ora 14, la Evenimentul zilei, la emisiunea lui Mirel Curea, Dosarele presei un interviu despre istoria presei postdecembriste, despre meseria de gazetar, despre ce cred eu în legătură cu presa de azi. Am ajuns la Evenimentul zilei (desigur, pe drum parcurgînd în viteză ultimele știri de pe site-uri) și, înainte de emisiune, care și-a schimbat tema (de la Istoria Presei am sărit la Istoria Clipei) am stat de vorbă cu Mirel Curea, cu Robert Turcescu și cu directorul executiv al Evenimentului zilei, Virgil Munteanu. Mirel Curea spunea că USRPLUS nu va ieși de la guvernare, că în afară de a face un pic de gură nu se va întîmpla nimic. Eu, dimpotrivă, m-am apucat să arăt că USRPLUS nu-și poate permite să înghită o asemenea lovitură cu bocancul în gură. Dacă o înghit, dracu i-a luat. Era greu de crezut că liderii formațiunii nu percepeau importanța covîrșitoare a momentului pentru relația dintre PNL și USRPLUS în Guvernul de Coaliție. Dacă se mulțumesc să dea din gură și nu merg pînă la ieșirea de la Guvernare dacă nu li se dă satisfacție, PNL va începe să-i călărească. Așa cum a procedat cu Voiculescu, Florin Cîțu va proceda cu orice alt ministru care va căuta să transpună în practică programul USRPLUS.
Într-un Guvern de Coaliție, fiecare partid își desemnează, în urma negocierilor, omul pe post de ministru. Din punct de vedere formal revocarea aparține premierului dar din punct de vedere politic aparține partidului care l-a trimis în guvern. Acest lucru se mai discutase în momentul în care Florin Cîțu a declarat că revocarea este o prerogativă exclusivă a premierului, din punct de vedere constituțional, la care Dan Barna, vicepremier și unul din șefii USRPLUS, a reacționat de îndată, după părerea mea în chip corect, amintind că e vorba de un Guvern de Coaliție și că într-un Guvern de Coaliție premierul nu este Șeful, Dictatorul, ci doar Primus inter pares, cu misiunea principală de a negocia cu celelalte partide deciziile importante, chiar dacă el vine din partea unui partid. Funcția de premier într-un Guvern de Coaliție, și mai ales guvern de colaborare, nu e dată de alegeri, de rezultatul alegerilor, ci de rezultatul negocierilor. Și nu întotdeauna negocierile duc automat la desemnarea unui premier din partea formațiunii cu cel mai mare scor electoral. În cazul guvernului PNL-USRPLUS-UDMR se putea ajunge ca premier să fie cineva de la UDMR, în schimbul unor concesii făcute celorlalte partide în alte domenii.
Nu numai într-un Guvern de Coaliție se întîmplă asta, dar și într-un Guvern monocolor. E greu de crezut că Viorica Dăncilă și-ar fi permis să demită un ministru PSD fără aprobarea conducerii PSD. Legea e valabilă și cînd premierul e președintele partidului. Chiar și atunci decizia o ia în ultimă instanță conducerea colectivă a partidului. Ea nu funcționează cînd guvernul e tehnocrat, cum a fost cel condus de Dacian Cioloș. Precizarea se impune, deoarece ziariștii de casă ai PNL i-au sărit în ajutor lui Florin Cîțu susținînd că și Dacian Cioloș a demis pe cineva fără a avea aprobarea partidului.
Acesta era un prim argument că USRPLUS nu-și poate permite să accepte gestul de forță, ostentativ brutal, al lui Florin Cîțu.
Un alt argument adus de mine în aceeași discuție s-a referit la electoratul USRPLUS. Am susținut că e un electorat aparte, un electorat fanatic. USRPLUS nu se bazează pe un electorat scos din case la vot de baronii locali, ci pe unul care crede în programul partidului. Vlad Voiculescu exprima poziția acestui electorat față de administrarea unui domeniu în România de azi. Dincolo de gafele ministrului, electoratul USRPLUS nu avea cum să nu remarce bătălia pentru transparență, pentru curmarea miș-mașurilor de tip USL, adică PNL+PSD, în materie de pandemie, prin care baronii locali își asigură un județ verde, cu toate instituțiile, cu toate crîșmele deschise, numai și numai pentru că nu fac testări, deși infectați și bolnavi sînt cu duiumul.
La toate acestea Mirel Curea mi-a răspuns că cei de la USRPLUS nu vor pleca de la friptură. Și-au plasat și ei neamuri, neveste, cumnate, ibovnice în diferite șefii. Cum să lase toate astea și să plece în Opoziție?!
În acest dialog, repet, plecam de la premisa că USRPLUS este un altfel de partid, un partid deosebit de partidele tradiționale, partide dispuse să lase arunce principiile pentru a fi mai sprintene în fuga spre friptura din zare.
Spre finele emisiunii Robert Turcescu a intervenit prin Zoom și ne-a anunțat că birourile reunite ale USR și ale PLUS au decis să retragă sprijinul lui Florin Cîțu.
Această știre îmi confirma într-un fel credința că liderii USRPLUS sînt conștienți de momentul de răscruce pe care-l reprezintă nu atît demiterea lui Vlad Voiculescu, cît mai ales modalitatea brutală, dictatorială, ceaușistă aș putea spune, prin care un ministru al USRPLUS a fost dat afară. Ca să nu mai spun că Dacian Cioloș și Dan Barna au fost tratați de Florin Cîțu ca niște slugi proaste din bucătăria Stăpînului, care-și fac veacul pe lîngă supa aburindă din cazan și bucile pline de nuri ale bucătăreselor.
Florin Cîțu a avut două intervenții în ziua respectivă în care n-a suflat o vorbă despre motivele demiterii. E drept că televiziunile care au participat la complot, unele dintre ele așa-zis PSD-iste, sau așa-zis de Opoziție, nu au ridicat nici un moment această problemă absolut inevitabilă într-o democrație care se bazează pe transparență:
Necesitatea ca premierul, demnitar al României, să explice un gest de o asemenea importanță.
A trecut mai mult de 24 de ore și mi-am dat seama cît de prost am fost pariind pe USRPLUS ca un alt fel de partid, decît partid postdecembrist românesc.
După ce s-au curcănit pe Facebook, liderii USRPLUS s-au resemnat. Vor mai da din gură în bula lor de pe Facebook. Da, dar cînd vor ieși îi vor face plecăciuni lui Florin Cîțu.
Desigur, am rîs de mine, mai întîi.
După asta, mi-am dat seama că nu e nici un temei să rîd de mine. Era inevitabil să fac o asemenea greșeală, să-i cred pe cei de la USRPLUS politicieni altfel decît politicienii postdecembriști:
Uitasem, între timp, că trăiesc în România.
Cei de la USRPLUS sînt și ei români.
cristoiublog.ro
– Servicii de creare site web
