Ceea ce era ușor de prevăzut, iată, s-a produs: PSD a început să călărească PNL-ul la negocieri, profitând de slăbiciunile liberalilor. Social-democrații, venind pe cai mari, au început să le strângă degetele în ușă celor din echipa kamikaze, știind că aceștia, prin tăierea oricăror punți de legătură cu USR-ul, nu mai au loc de manevră.
Liberalii de abia acum încep să realizeze situația în care singuri s-au băgat. Mă rog, în care domnii Iohannis și Cîțu i-au băgat. Cum pesediștii au toate argumentele de partea lor, e foarte greu să le impui chestii. Nu le poți cere, de exemplu, să dai tu și premierul, să fie și primul la rând, să primești și ministerele cele mai importante și câte și mai câte. Tu, un partid de 15%, vrei să impui totul unui partid care se apropie de 40%? Poate în vise!
Apoi, pentru a fi un bun prim-ministru nu ajunge să fii un bun strateg și un bun organizator, ci trebuie să fii și un bun orator, să fii convingător și să ai mereu argumentele la ține, ca să-i poți convinge pe subalterni să te urmeze.
Ori Nicolae Ciucă este un fost militar de carieră, fără o minimă experiență politică, fără conexiuni cu partidul care l-a propus (bine, de fapt, l-a „propus” Iohannis, nu Cîțu sau partidul), un om obișnuit doar să dea ordine și toată lumea să execute.
Iar acest om se va găsi în situația jenantă de a trebui să se roage de miniștrii social-democrați (și chiar și de cei liberali), pentru ca aceștia să facă sau, dimpotrivă, să nu facă ceva. Imaginați-vă cam cât ar ieși de ciufulit domnul Ciucă dintr-o confruntare de idei cu doamna Gabriela Firea, de exemplu!
Văzând că, de la ultimele negocieri, echipa cîțofilă tindea să se întoarcă acasă cu sacoșele cam goale – respectiv, faptul că PNL a rămas fără acces la resurse, Ministerul de Finanțe fiind preluat de PSD – atunci ea a încercat marea cu degetul, pentru a vedea cum vor reacționa reprezentanții maghiarimii dacă le-ar lua cel mai important minister al lor, cel al Dezvoltării. Asta a declanșat, pentru prima dată, o reacție virulentă din partea lui Hunor, care a amenințat că, dacă acest lucru se va întâmplă, UDMR va părăsi coaliția!
Pesediștii au sărit și ei în apărarea mai vechilor lor aliați (și complici), declarând – nici mai mult, nici mai puțin – că, dacă UDMR-ul iese, va ieși și PSD-ul! În fața unei reacții atât de dure și de neașteptate, liberalii au dat înapoi, urmând să caute alte soluții.
Sigur, o soluție facilă ar fi crearea de noi ministere, dar nu cred că asta ar rezolva problema, pentru că UDMR nu va renunța la ministerul Dezvoltării, așa cum PSD nu va renunța la ministerul de Finanțe. Așa că liberalii vor trebui să se mulțumească și cu mai puțin. Pentru că puținul e de preferat nimicului.
Și uite așa, din cauza orgoliului prezidențial și a slugărniciei unei bune părți a liberalilor, PNL s-a transformat dintr-un partid de 25%, care deținea monopolul pe postul de prim-ministru și care decidea ce ministere să ia el și ce cui să dea, a ajuns la mila ciolacilor. Moment îndelung așteptat de social-democrați… (Dan Popa)
– Servicii de creare site web
