Azi luăm o pauză de la rutină pentru a scoate de la naftalină mândria uitată de a fi român.
Dacă nu am făcut-o de aseară, ne amintim în această dimineață să schimbăm poza de profil de pe Facebook cu cea care conține hashtag-ul #MândruCăSuntRomân.
Urmează să afișăm tricolorul pe balcon sau la geamul din bucătărie. Mai târziu, ne urcăm în mașina dotată cu steag ca să ajungem la manifestațiile organizate cu ocazia Zilei Naționale.
În timp ce ascultăm discursurile rostite de la înălțime de figurile politice pe care le-am văzut și anul trecut, parcă trăim senzația de deja vu. Scena pare neîncăpătoare, iar microfonul e obligat să ne transmită obișnuitele urări.
În acest moment al zilei, admirăm ținutele impecabile ale celor implicați în parada militară. Unii nu ne putem abține să nu ne gândim: „Dacă fiul meu ia BAC-ul, îl trimit la poliție. Uite-i ce rumeni sunt!”
Urmează joc și voie bună. Printre farfuriile aburinde de fasole cu ciolan, îndemnați fiind de interpreți, ne prindem în hora bucuriei și a unirii.
După ce ajungem acasă, vedem la televizor cum s-a simțit Ziua Națională și în restul țării. Aflăm câte ceva despre proteste, autocare burdușite și legi grăbite. Dăm din mână a lehamite și închidem televizorul.
Azi nu blestemăm țara în care ne-am născut. Azi suntem patrioți.
La mulți ani, România!
Robert Bandi