Mai zilele trecute a venit un cititor la redactia Emaramures pentru a ne aduce o legatura de chei. Le pierduse cineva, el le-a gasit si s-a gandit ca e bine sa faca un gest omenesc. Mi-am adus aminte ca tata a pus undeva niste bani, sute din alea albastre, din vremea comunista, despre care a uitat si le-am gasit abia dupa moartea lui, cand banii fusesera schimbati de multa vreme.
Nu a fost cineva care sa le gaseasca mai repede si sa ii ajute proprietarului sa reintre in posesia lor, asa ca sutele alea. Destul de multe au ajuns obiecte de joaca pentru fiicele mele, copii pe vremea aia. Am stat si m-am gandit daca eu am pierdut ceva in viata asta. Obiecte nu prea, pentru simplul motiv ca nu am avut mare lucru. Nu am fost niciodata adeptul umplerii casei cu obiecte inutile, fie ele chiar si de valoare.
Am pierdut, in schimb, sanse, oportunitati, „trenuri” care, poate, mi-ar fi schimbat viata. Nu m-a interesat insa, mergeam pe ideea ca asa a fost sa fie si ca va veni alta sansa. Aveam in mine destul je m’en fiche pentru a nu-mi pasa. Eram vesel, tot timpul pus pe sotii si nu ma intrebam ce va fi maine. Acum am pierdut acea stare si, din cate vad, nu sunt singurul din tara asta care are senzatia asta. Sau o fi prea mare trecerea de la vacanta de sarbatori la munca?! Oricum, am vazut ca nu mai rade lumea pe strada. Atunci cand se intalnesc doi prieteni nu se mai intreaba care este ultimul banc bun pe care l-au auzit ci cum se descurca, unde mai lucreaza, daca nu cumva si-a pierdut locul de munca. Apoi, daca sunt din generatii mai vechi, vorbesc despre cunostintele pe care le-au pierdut si care a fost cauza care le-a dus in mormant.
Inevitabil, se ajunge la greutatile vietii ca fiind factorul declansator al unor boli sau al ideilor de sinucidere. Am observat ca, pana si in perioada sarbatorilor, lumea nu s-a intalnit doar din dorinta de a fi impreuna si a petrece cateva ore. Am fost martor la discutii despre afaceri sau jocuri politice, cheful fiind doar un pretext pentru a face niste aranjamente.
Am observat ca romanii si-au pierdut increderea in ziua de maine si in conducatorii pe care ii au. Fiecare schimbare aduce o doza de entuziasm dar, dupa ce schimbarile in viata de zi cu zi intarzie sa apara, entuziasmul se pierde si revine acea blazare care exista si inainte de alegeri. Admir oamenii optimisti si, cu atat mai mult, pe cei care reusesc sa transmita optimismul lor si altora. Sunt putine astfel de persoane. Cu una dintre ele, o femeie nu prea tanara, m-am reintalnit acum vreo saptamana.
M-a recucerit cu veselia ei si mi-am adus aminte ca o intalnisem candva pe strada imbracata in rosu, galben, verde, culori vii. Am ramas putin mirat, stiind ca femeile de varsta ei aleg culori inchise. Mi-a explicat ca atunci cand tinerii se imbraca in negru nu e mare lucru, lor le sta bine si cu acea culoare. Daca insa cei mai in varsta aleg negru sau alte culori inchise, atmosfera devine si mai apasatoare si starea lor interioara se intuneca si mai mult. Cred ca la asta au ajuns acum romanii. Aleg sa isi innegreasca singuri starea interioara. Si-au pierdut optimismul si nu mai incearca sa si-l recreze, fortand putin nota, imbracandu-si viata in culori mai vii.
Cei ce au trait in perioada comunista s-au obisnuit cu „tatucul stat”, care se implica in toate si de la care se primea fiecare maruntis. Nu e de mirare ca dupa 1990 au fost unii care i-au scris presedintelui tarii si i-au solicitat butelie de aragaz. Au trecut de atunci cei 20 de ani prezisi de Brucan si chiar mai mult de atat si mentalitatea a ramas, in mare parte, aceeasi. Chiar si tinerii spun ca „nu li se da” nimic, fara a incerca sa isi ia singuri ce cred ei ca li se cuvine.
Pe cai legale, bineinteles. Sunt si exceptii, evident, dar parca acestea doar intaresc regula. Sunt putini cei care au reusit sa „scoata capul” fara a fi „inghititi” de cei vechi in sistemul in care doresc sa se afirme tinerii. Un fost diriginte din scoala generala mi-a spus cea mai plastica descriere a Coloanei Infinitului: „Cum te ridici, te strange unul de gat, cum te ridici, te strange…”. Descrierea este valabila si acum, concurenta (despre care s-a tot spus ca e benefica) este ucigatoare.
Lumea nu mai are incredere in situatia din Romania, in cei ce au fost alesi, oamenii nu mai cred ca se poate schimba ceva. Parca si Loteria Bonurilor Fiscale intareste impresia ca in Romania exista doar oameni care pierd tot timpul cate ceva. Premiul de un milion de lei pus la bataie va fi impartit intre cei care au bonuri cu valoare cuprinsa intre 6 si 6,99 lei, pentru marfuri cumparate in data de 7 februarie.
Cum sa nu te gandesti cu tristete ca lumea nu a avut bani sa mearga sa faca cumparaturi serioase si a ales sa cumpere o paine si un litru de lapte de la magazinul din coltul strazii? Astept extragerea la care vor fi mii de castigatori, bonurile alese fiind de mii de lei, fara a scadea insa intre timp puterea de cumparare. Atunci as putea spune ca in Romania se schimba lucrurile in bine si ca tara asta nu este a vesnicilor perdanti…
Sursa: Ioan Buda-Tetu
– Servicii de creare site web
