S-a tot vorbit despre faptul ca in Romania munca nu este platita corespunzator. Salariile sunt printre cele mai mici din Uniunea Europeana, in contextul in care suntem deficitari si la dotare tehnica sau organizarea productiei, asa ca se munceste mai mult ca in alte tari. Mult si prost, s-ar putea spune, iar randamentul slab este platit tot asa. La asta se adauga dorinta de inavutire rapida a oamenilor de afaceri si cercul asta vicios se tot invarte si creste de nu mai putem iesi usor din el. Poate sa dea cine da legi si ordonante pentru marirea salariilor sau acordarea unor stimulente. Invariabil, in ele vor fi formulari de genul „pot sa…” sau „pana la…”, astfel ca exista portite de scapare pentru cei care, chiar daca au bani, nu vor sa dea angajatilor.
Am citit recent un articol despre performantele realizate de parlamentari in prima sesiune din 2015. Ei au muncit 316 ore, adica echivalentul a 39 de zile la un program normal de 8 ore. Trecem peste faptul ca, mai ales in mediul privat, rar se lucreaza doar 8 ore pe zi. Socotim doar ca au lucrat putin peste o luna din primele sase ale anului.
Unele dintre orele lucrate au fost dedicate declaratiilor politice si adresarii de intrebari catre membrii Guvernului. Tot am pomenit de orele pe care angajatii din tara asta, de regula, le efectueaza suplimentar, peste cele 8 normale. Asa ca amintesc si de o sedinta a Camerei Deputatilor care a durat… un minut si 44 de secunde.
Probabil pana a deschis cineva usa, a vazut ca e sala goala si a plecat! Am citit un alt articol despre luarile de cuvant ale parlamentarilor. Se vorbea acolo cine cat si de cate ori a vorbit. Sincer sa fiu, nu m-a interesat. A trecut vremea in care ma gandeam ca merita ascultati cei pe care i-am ales.
Nu ii mai ascult nici in timpul campaniilor electorale, cand varsa galeti cu laturi peste adversarii politici si altele, cu lapte si miere, catre cei ce voteaza, si nici dupa ce se trage linie si se vede cine ajunge in Parlament.
Nu m-a interesat nici sa vad daca parlamentarii maramureseni s-au ridicat din banca pentru a merge in fata microfonului. Nu ii vad ca fiind niste buni oratori si nici avand un cuvant de spus in fata colegilor lor din alte zone ale tarii. In plus, indiferent de cate ori ar fi vorbit si ce ar fi spus, rezultatul acestor discursuri nu se vede in teritoriu.
Maramuresul a ramas tot un judet in care timpul parca a incremenit in loc, in care nu se misca mare lucru decat atunci cand este cate un cutremur dincolo de granita, in zona tectonica din Ucraina.
Parlamentarii si-au respectat programul de vacanta, si-au luat zile libere de cate ori au putut, formula „plecat in teritoriu” fiind extraordinar de larga si dand posibilitatea de a oferi explicatii. In aceste conditii nu e de mirare ca au ramas nevotate sute de legi care asteapta solutionare. Adaugam aici si o proasta colaborare cu Guvernul, ai carui membri nu se inghesuie sa vina in fata Parlamentului pentru a participa la activitati, a da explicatii sau a cauta rezolvari pentru problemele tarii.
Cu toate astea, parlamentarii au un obiectiv pe care vor sa il rezolve cat de repede: cresterea salariilor. Nu cele ale angajatilor din tara, nici macar cele ale bugetarilor, cresterea acestora fiind impinsa pana catre sfarsitul anului. Au crescut, de la 1 august, salariile demnitarilor, astfel ca alesii nostri se gandesc ca nu ar strica sa isi faca parte si lor din banii pe care ii impart.
Asa ca circula zvonuri ca lefurile alesilor vor ajunge la 9.000 de lei, iar asta ar urma sa se intample in sesiunea parlamentara urmatoare. Se ajunge astfel ca salariile parlamentarilor sau ale ministrilor sa fie de 8-9 ori mai mari ca si cel al bugetarului de rand. In unele tari dezvoltate salariul alesilor este triplu sau doar de 5-6 ori mai mare decat al celor pe care ii reprezinta.
Am vorbit despre randamentul slab din unele zone economice ale Romaniei, datorat (si) dotarii tehnice sub cea din domenii similare din alte tari. In ceea ce priveste dotarea tehnica de la Casa Poporului sau de la cabinetele parlamentarilor nu se poate vorbi despre o criza de lipsa de penurie, ca sa ma exprim asa cum o fac multi dintre cei ce se inghesuie in fata microfoanelor pentru a se bate cu pumnul in piept si a arata cat de necesari sunt ei tarisoarei asteia.
Asa ca randamentul lor slab nu se poate explica decat prin lenea pe care o au, genetic sau dobandita dupa alegeri, si prin interesul pe care il acorda rezolvarii problemelor proprii sau de grup, in detrimentul celor pentru a caror rezolvare au fost trimisi in forul legislativ.
Au invatat sa dea explicatii pentru nereusite si sa dea vina pe altii, stiu acum foarte bine sa raporteze activitatea lor la perioade care le convin si nu se asteapta ca cineva sa ii creada atunci cand vorbesc.
Cu toate ca stiu ca tu stii ca ei mint, fac acest lucru cu dezinvoltura. Cineva care sta pe margine si nu stie despre ce e vorba se uita mirat catre tine si nu intelege cum de tu nu il crezi pe respectivul parlamentar, care vorbeste atat de bine. Iar pentru toate astea merita, intr-adevar, marirea salariului. Chiar daca nu o dublare, dar macar o majorare cu 50-60%. De parca din salariu ar trai el…
Am scris la inceput despre performanta si munca prost platita. Usor-usor, Romania va ajunge sa aiba oameni platiti ca in alte tari, ba chiar mai bine. Raportat la randamentul muncii, vor fi bani multi pentru munca putina si de slaba calitate. Bine-nteles ca nu vor avea parte toti de asa ceva.
Se vorbea pe vremea comunistilor ca romanii traiesc bine prin reprezentantii lor. S-a schimbat, oare, ceva?
Sursa: Ioan Buda-Tetu
– Servicii de creare site web
