EDITORIAL – Femeia are noua vieti

Femeia are noua vieti si tot atatea ipostaze in care se regaseste, rand pe rand. Se naste ca o fiica mult dorita, alintata si rasfatata, ce viseaza sa devina doctorita sau profesoara. Se transforma apoi in prietena, acea prietena careia poti sa ii spui toate necazurile tale, pentru ca mereu femeia va sti sa asculte si sa ofteze, sa dea sfaturi si sa oblojeasca suflete ranite.

Metamorfoza se va produce, din nou, cativa ani mai tarziu, atunci cand femeia primeste statutul de iubita. Adorata si venerata, visatoare si plina de sperante, inca de pe acum construieste in minte imaginea ideala – cea a casutei cu gard alb si cu doi copii jucandu-se pe leaganul din curte. Iar dupa drame si despartiri, vine si ziua in care va imbraca rochia alba si va pasi, cu emotii, la bratul printului din poveste. Caci o poveste este intreaga viata a femeii. Doar scenariul difera.

Odata cu „Da”-ul rostit in fata ofiterului de stare civila femeia devine sotie, iar mai apoi gospodina. Concomitent o regasim si in ipostaza femeii de cariera, cea care se zbate sa urce in ierarhia sociala, facandu-si loc cu coatele, cu zambetul, cu o falfaire de gene, muncind pe branci si la birou, dar si pe canapeaua din sufragerie.

Exista sanse ca in tot acest timp colegul de birou sa se metamorfozeze si el. Sa ajunga prieten si apoi prieten cu beneficii, iar femeia va juca un nou rol. Cu aceeasi pasiune va deveni amanta cu „acte in regula”.

Totul se schimba dramatic atunci cand femeia uita de sine. Iar acest lucru se intampla atunci cand isi tine pentru prima data copilul in brate. Este clipa hotaratoare in destinul fiecareia dintre noi, momentul suprem si complet, in care femeia devine mama.

Iar de aici incolo ipostazele se vor contopi, devenind de multe ori coplesitoare. Pentru ca suntem femei dimineata in fata oglinzii, suntem mame cand pregatim micul dejun, gospodine cand facem patul, prietene cand raspundem la telefon, femei de cariera cel putin 8 ore pe zi, fiice cand cumparam buchetul de flori pentru cele care ne-au dat viata, sotii cand luam cina si amante la miezul noptii.

Este un destin cu care ne nastem si pe care il acceptam cu nonsalanta. Jucam intr-un film in care rolurile se succed cu repeziciune, in care pentru fiecare ipostaza am puteam primi cate un Oscar, dar de cele mai multe ori ne multumim cu o vorba buna si un buchet de ghiocei, pentru ca inainte de toate suntem femei. Iar viata ne-a invatat mereu sa ne bucuram de fiecare clipa in care ne regasim pe noi insine in picatura de roua, in zambetul copilului si alintarea mamei.
Sursa: Tania Purcaru