La inceputul saptamanii am fost printre cei care au admirat o expozitie de fotografie si o proiectare de diapozitive, actiunea fiind organizata in memoria unui artist in domeniu, Szabo Francisc. In cei 50 de ani de activitate, cei care au fost in preajma lui au vazut pasiunea pe care o punea in meserie. Aparatura era cum era, asa ca a inventat tot felul de filtre sau de conexiuni intre aparate, pentru a putea sa isi prezinte asa cum dorea creatiile. Fiul lui, Robert, fotograf pasionat si el, a aratat celor prezenti modul cum pot fi manevrate manual doua aparate de proiectie conectate intre ele.
Din unghiul in care stateam, vedem o camera video de ultima generatie, manevrata de o angajata a bibliotecii, care inregistra evenimentul, si cele doua aparate stravechi, care mai dadeau rateuri. „A sarit CD-ul”, mai radea Robert, care a mai facut o precizare, legata de calitatea diapozitivelor prezentate: „Astea-s fara Photoshop!”. S-a vazut asta si in calitatea imaginii, dar si in subiectele alese.
Fostul fotograf a optat pentru detalii, gasind ceva de fotografiat in lucrurile banale. Puful de papadie sau o floare a soarelui, frunze din padure sau sculpturile de pe portile maramuresene au fost (re)vazute de catre cei carora le plac inca fotografiile realizate de fostul fotograf si om de munte.
Iubitor de drumetii montane, Feri bácsi era, de multe ori, alaturi de membrii clubului de turism montan „Creasta Cocosului”, care au si organizat, de altfel, evenimentul comemorativ. Au prezentat si ei cateva dintre fotografiile facute, cu mijloace tehnice moderne.
Am facut, vrand-nevrand, o comparatie intre perioada in care era mai important meseriasul si cea de acum, cand tehnica il face mare pe orice ageamiu intr-un domeniu sau altul.
Oricine face acum selfie-uri, pe care le trece printr-un program pe calculator si le da alta fata. Nu trebuie sa ai voce si ureche muzicala atata timp cat studiourile de inregistrare sunt dotate cu aparatura care face vocea sa iti semene cu cea a Ellei Fitzgerald, Whitney Houston, Frank Sinatra sau chiar Luciano Pavarotti. Dupa ce ai primit CD-ul cu cantecele prelucrate, poti sa te batai pe orice scena te duce impresarul, inconjurat (a) de dansatoare cu fustite scurte si miscari ritmate.
M-am gandit ca adevarul este o floare din ce in ce mai rara, indiferent unde te-ai uita dupa el. Magazinele sunt pline de produse frumos impachetate, cu etichete stralucitoare si continut fad, de multe ori. Emisiunile de televiziune sunt pline de sclipici, presa e tabloidizata, incarcata de poze cu femei ce atrag privirea si articole scrise pentru a fi intelese de cei ce se chinuie sa arate ca ei stiu citi.
Cifrele umflate cu pompa si vorbele gaunoase imbraca o realitate cruda in haine de sarbatoare. Buzunarul e gol, dar aflam ca produsul intern al Romaniei a crescut de la an la an si ca am iesit, de multa vreme, din criza. Se confirma, inca o data, ca PIB-ul seamana cu un avion: e din ce in ce mai mic pe masura ce se ridica.
Daca te iei dupa declaratiile parlamentarilor, usturoi nu au mancat si gura le miroase doar a trandafiri. Orice actiune a lor are ca scop doar binele tarii si sunt rautati afirmatiile unora care spun ca ei urmaresc interese personale.
Parlamentarii au votat impotriva inceperii urmaririi penale a lui Victor Ponta doar pentru ca ei urmaresc stabilitatea tarii si respectarea unor principii (Doamne fereste!, nu de ei inventate), nu pentru ca dovedirea vinovatiei ar fi dus la scuturarea presului de sub picioarele lor. Iar Victor Ponta nu a demisionat, cu toate ca i-a cerut presedintele lucrul asta, pentru ca si-a dat seama ca e nevoie de stabilitate in tara. De parca arcul majoritar parlamentar nu i-ar fi gasit rapid un inlocuitor, mergand pe principiul ca sunt pline cimitirele de oameni de neinlocuit…
Imi spunea, candva, Mircea Baniciu ca, imediat dupa 1990, prezenta unui om care butona un sintetizator nu putea sa treaca neobservata. Cu toate ca aparatul suna bine, el nu putea fi considerat un mare muzician. Eventual, se putea spune despre el ca e meserias in butonat. Acum e plina Romania de oameni care stiu doar sa butoneze sau sa traga sfori. Meseriasii prefera sa stea de o parte sau chiar sa plece spre alte zari, unde meseria mai are cautare.
Szabo Francisc s-ar rasuci in mormant daca ar vedea cum adevarul, surprins si de el de atatea ori in imagini, este impins spre margine si sclipiciul, poleiala si kitsch-ul inlocuiesc firescul.
Sursa: Ioan Buda-Tetu
– Servicii de creare site web
