Ne multumim cu putin. Mult prea putin mai ales cand vorbim despre inima si suflet. Intreaba-ti prietena, colegii de birou, vecinii de pe scara si vei vedea cat de blazati ajungem, incat acceptam compromisuri cu seninatatea unei zile de iulie. Intreaba-i pe toti, dar mai intai de toate intreaba-te pe tine! Este cel/cea din viata ta marea ta iubire. Surpriza?!?
De cele mai multe ori acceptam patul caldut in loc sa riscam sa ne dam in hamac, acceptam siguranta pe care ne-o da pamantul de sub picioare in loc sa ne dorim sa zburam. Acceptam iubirea de compromis in locul marilor iubiri, pentru ca suntem oameni si gandul ca ne-am putea apropia de Zei, chiar si doar pentru o clipa, ne sperie atat de tare incat fugim mancand pamantul.
Avem mereu pregatite insa cele mai bune scuze. Nu era pentru mine sau nu eram pentru el. N-a fost sa fie. Dar poate ca a fost. Nu vom sti niciodata, pentru ca Dumnezeu ne da, dar nu ne baga si in traista.
Visam la o poveste precum cea a lui Othello si a Desdemonei, dar traim o banala idila, demna cel mult de un ieftin soap-opera, specific modernismului din secolul 21. Am vrea sa iubim si sa murim precum oricare dintre eroii tragediilor shakespeariane, dar in schimb acceptam flori de plastic si parfumuri de pe tarabe, ca simbol al iubirii absolute. Ne plafonam, in cel mai hilar mod, impunandu-ne sa renuntam la vise si sperante, pentru ca asa am fost invatati din mosi-stramosi, sa nu dam niciodata pasarea din mana pentru cea de pe gard.
Va provoc sa visati, sa va doriti mereu mai mult, pentru a putea primi mai mult, caci visele sunt apanajul oamenilor puternici, al celor care au curajul de a iesi din mediocritate pentru a gasi absolutul, al celor ce isi doresc sa respire aerul sarat al marii chiar si atunci cand se plimba pe trotuarele prafuite ale unei urbe uitata de lume. Visati pentru ca doar acolo, pe taramuri ireale, este posibil sa gasim idealul, doar acolo putem oferi fara a cere nimic in schimb, doar acolo putem iubi fara asteptari.
Iar atunci cand va aparea veti sti. Pentru ca inima va incepe sa va bata cu putere, pentru ca buzele va vor fremata atunci cand ii veti rosti numele, iar pamantul va va fugi de sub picioare si veti simti cum puteti, realmente sa zburati, dincolo de siguranta zilei de maine, dincolo de patul caldut si confortul obisnuintei.
Este acel moment pentru care traim intreaga viata, acel moment care ne transforma din oameni in Zei si, indiferent de cat de mult dureaza, va ramane mereu punct de reper al existentei noastre.
Sursa: Tania Purcaru
– Servicii de creare site web
