EDITORIAL: Nomazii și virusul

Până la instituirea stării de urgență românii plecați s-au întors în țară fără să-i întrebe nimeni de unde au venit, s-au dacă a făcut-o cineva a fost doar așa, să completeze slujbașii de la  frontieră niște hârțoage cerute de șefi. Au intrat și apoi s-au răspândit ca potârnichile când aud lătratul ogarului sau pușca vânătorului.

Statisticile de la frontiere arată că de la apariția primul caz de contaminare și data decretării stării de urgență, au intrat în țară câteva sute de mii de români veniți de pe tot continentul. De regulă, cei care au fost luați la întrebări, au spus că vin de oriunde numai din Italia nu, de teamă să nu fie obligați să stea câteva zile în izolare. Astăzi, de la cetățenii care i-au primit cu brațele deschise, la familiile bucuroase că li s-au întors copiii și nepoții acasă, la autoritățile locale și centrale, toți se tem de ce va urma în următoarele săptămâni.

Chiar dacă specialiștii încearcă să nu alarmeze populația, părerile acestora sunt unanime în privința unui vârf al epidemiei prognozat pentru a doua parte a lunii aprilie. E un răgaz destul de rezonabil pentru ca guvernanții și cei responsabili să facă mai mult decât s-a reușit de-a lungul anilor, adică mai nimic, și țara să fie capabilă să facă față acestei provocări, cu pierderi cât mai puține.

Majoritatea măsurile luate până în prezent sunt criticate de opoziție, dar asta e rolul ei, chiar dacă s-ar putea renunța la acest obicei în astfel de  situații. Sigur că unele măsuri sunt criticabile, politicul își bagă coada și aici, nu sunt suficient de ferme, au cotă apreciabilă de ambiguitate, unele nu corespund etapei în care s-a ajuns, altele stârnesc râsul cum e cea legată de circulația persoanelor pe timpul nopții.

Președintele țării, după ce săptămâni întregi a neglijat pericolul care ne pândea, confundând intenționat pandemia cu o „simplă răceală”, a intrat în scenă, speriat de-a binelea, spunându-le dragilor săi români aducători de multe voturi, să nu vină acasă de sărbători că nu se poate. Un apel logic, umanitar, dar venit mult prea târziu. Cei care au avut de venit au făcut-o imediat ce au priceput dimensiunile urgiei. O parte dintre ei nu au venit pentru sărbătorile pascale, fiind nevoiți să plece deoarece au rămas fără locuri de muncă, mai ales în Italia, Spania și Franța.

E absolut normal să se întoarcă acasă și să aștepte vremuri mai bune, timp în care poate că o parte dintre ei vor decide să rămână definitiv aici, dacă ofertele de muncă vor fi acceptabile. Asta cred că ar trebui să le spună președintele și guvernanți, și să facă primii pași concreți în acest sens, arătând că sunt interesați de subiect. Pandemia va trece așa cum omenirea a lăsat în urmă, ciuma, holera, tifosul, războaiele, seceta, inundațiile, cutremurele, dar, în timp ce o traversăm trebuie să ne gândim și la viitor, nu numai la prezent. Că sigur va exista viitor și după această încercare.

S-au întors acasă cei care nu aveau contracte de muncă, lucrau sezonieri sau în unități care și-au restrâns ori suspendat activitatea pentru o perioadă. Indiferent în care dintre aceste situații se află, au considerat că din ajutorul de șomaj, salariul trunchiat ori economiile realizate, vor putea rezista mai mult acasă, în România. Cei care au locuri de muncă sigure, locuințe, asigurări de toate felurile, au rămas acolo chiar dacă, deocamdată, riscul de a se îmbolnăvi de coronavirus este mult mai mare decât la noi. Repet, deocamdată.

Am lăsat la urmă o altă categorie de „diasporeni” alcătuită din nomazii care se întorc la locurile de unde au plecat să colinde lumea, așa cum o fac de secole. Ei sunt „repatriați” în aceste zile pe calea aerului sau în convoaie de autocare, urmând să fie duși direct în carantină și testați pentru virus. Ca de obicei circul nu lipsește din repertoriul „repatrierii”, dar va continua și în perioada izolării, el fiind programat genetic la acest tip de oameni. Să sperăm că autoritățile se vor impune, nu vor ceda provocărilor, vor fi ferme în aplicarea legii. Altfel perioada tulbure și nesigură din prezent se va prelungi cu fiecare „evadare” din carantină, indiferent în ce locație se va produce.

Sigur că nici ei nu s-au întors pentru sărbători, președintele poate sta liniștit, dar au fost nevoiți pentru că domeniile în care activau s-au redus drastic în țările vestice. Nu mai sunt vaduri pietonale pentru cerșit, aglomerații urbane pentru furat, clienți pentru prostituate și multe alte „afaceri” de acest gen, în care s-au calificat și specializat în trei decenii de libertate.

Va fi greu cu ei și după ce vor ieși din izolare. Instituțiile abilitate se vor confrunta cu indivizi periculoși care, pe lângă tarele moștenite din moși strămoși, și-au însușit și perfecționat tehnici și metode noi, occidentale, au experiență infracțională, sunt versați, nemiloși, capabili de orice în anumite împrejurări. În afară de coronavirus, cred că România va pătimi mult și de pe urma acestor indivizi…