M-am intalnit mai zilele trecute cu un barbat care nu-si arata varsta. Am mai vazut in viata mea din astia, dar oarecum altfel. Adica el avea 45 si nu arata varsta asta, arata cam de 70 de ani… Am mai intalnit femei care refuzau sa imbatraneasca, in fiecare an spuneau aceeasi varsta.
Dar, dupa cum v-am spus, intr-un supermarket am intalnit un fost miner, pensionar, care, dupa cum spun unii, are cam 70 de ani, dar nu arata decat cam 50 dintre anii lui. Ne-am salutat, am stat putin de vorba si am aflat ca e bucuros ca a gasit rosii si castraveti romanesti, dar are si un motiv de suparare, care nu-i trece. Mi-a spus ca prin ’90 putea sa fie parlamentar, insa a decis sa stea de-o parte si sa nu intre in politica. Sincer, nu stiu daca supararea lui venea din faptul ca cei ce sunt acum prin Parlament si Guvern nu fac mare lucru pentru tara si considera ca el ar fi putut face mai mult sau se gandea la beneficiile pe care le-ar fi putut avea daca era politician ales in functie.
Eu nu am ganduri din astea. Nu ii injur prea tare pe cei ce ne conduc, convins ca nimeni nu ar putea face nimic daca nu e schimbat sistemul. Dupa 1990, sistemul ticalosit, ca sa citez din clasici, s-a extins peste tot. Cei pe care ii vedem in frunte, bucurandu-se de un os cu o bucata mai mare de carne sunt doar cei scosi la inaintare, care pot fi sacrificati oricand. Sistemul functioneaza si, cand o rotita se strica, ea este inlocuita rapid.
Nu ma gandesc nici la ce as fi putut realiza pe plan financiar daca intram in politica si candidam. Vorba fostului miner, smecher eram, din gura stiam sa bat si eram destul de cunoscut in tara asta. Mi-am dat seama ca nu as fi fost bun de politician. Nu pot sa mint uitandu-ma in ochii celui cu care vorbesc. Imi spunea un amic, cu ochi mai albastri ca altii, ca pe ei i-au antrenat sa detecteze ticurile celor care mint. Omul e setat genetic sa spuna adevarul si organismul lui reactioneaza cand creierul da comanda gurii sa spuna o minciuna. S-a convins de asta si detectorul de minciuni pe care il am in casa de 25 de ani, dupa ce am trecut pe la starea civila si biserica. Ma simte imediat ce incerc sa o conving ca rata impunge.
Nu as fi fost bun de politician pentru ca niciodata nu m-a interesat banul. Am trait, de multe ori, mai bine si mai linistit cand nu am avut bani. Apropo de asta, daca ma pricep la ceva pot sa spun ca ma pricep foarte bine sa nu am bani. Criza nu m-a afectat, eu sunt in criza economica de cand ma stiu. Nu am vazut niciodata banul ca scop, ci doar ca o unealta pentru indeplinirea unor visuri. Si am stiut tot timpul sa nu am visuri marete, pe care sa nu le pot indeplini. Bunica sotiei mele i-a spus candva sa se uite in spate si daca vede macar o persoana in spatele ei inseamna ca inca e bine. Am tinut cont de asta si m-am mai uitat, din cand in cand, in urma. Am constatat ca nu sunt ultimul om de pe lume…
Ma uit la politicienii nostri si imi dau seama ca nu as fi avut ce sa caut printre ei. Mai degraba ma vad ca fostul mare fotbalist Kaha Kaladye, acum viceprim-ministrul si ministru al energiei in Georgia, dublul castigator al Ligii Campionilor alaturi de italienii de la AC Milan. Imbracat in haine de lucru, el a ridicat masini, a salvat caini si a scos obiecte de sub daramaturile produse de inundatii. Ai nostri, ca brazii, la inundatii si alte calamitati, merg cu salupa sau cu masina de teren, imbracati in haine de firma si in picioare purtand pantofi scumpi.
Mi-am dat seama ca nu sunt bun de politician si in zilele, putine, care au trecut de cand sunt in concediu. Mi-a venit greu sa ma asez la calculator sa scriu, preferand sa las la o parte lucrurile pe care le fac atunci cand sunt la serviciu. Nu ma aseman deloc in aceasta privinta, am constatat, cu Victor Ponta. Spre bucuria mea, eu nu am avut parte de o operatie si nu am nevoie de o perioada de recuperare. Prim-ministrul Romaniei s-a operat la genunchi, lucru ce parea o bagatela intr-o prima faza. Apoi s-a aflat ca operatia trebuia facuta mai de demult si ca exista riscul ca genunchiul sa isi piarda flexibilitatea si sa fie nevoie de o proteza ajutatoare. Premierul are nevoie de aproape o luna de recuperare si a delegat o persoana care sa ii tina locul in fruntea guvernului, pe Gabriel Oprea, si alta care sa conduca partidul, Rovana Plumb. Cu toate astea, cand a aflat ca presedintele Iohannis l-a propus in fruntea Serviciului de Informatii Externe pe Mihai Razvan Ungureanu, Ponta a sarit in sus si a spus ca nu a fost consultat. Zau daca inteleg. Omul asta nu e in recuperare? Nu are incredere in cei pe care i-a numit sa ii tina locul? Nu are nevoie de odihna si liniste?
Ma gandesc iar ca nu as fi bun de politician. Prefer sa stau linistit in concediu, cu burta la nori, ca nu prea am avut parte de soare, si sa ii las pe politicieni sa se consume si sa se framante ca in perioada in care ei lipsesc le strica cineva jocurile. S-au obisnuit sa tina painea si cutitul in mana si e greu sa le cedeze, chiar si pentru o perioada scurta de timp. Pe care altii prefera sa o petreaca linistiti…
Sursa: Ioan Buda Ţeţu
– Servicii de creare site web
