Mai acum vreo cativa ani am auzit vorbindu-se despre posibilitatea infiintarii unui muzeu al mineritului maramuresean, eventual chiar in subteran. Se vehiculau variantele Cavnic sau Baiut, din ce tin eu minte, dar am auzit vorbindu-se si despre un alt viitor pentru Mina Herja. Stiu ca am discutat cu Nicolae Bindiu, pe vremea cand era primar, despre un proiect ce viza fructificarea potentialului turistic al fostei flotatii din vremea habsburgilor, Logolda.
Edilul de atunci mi-a spus ca ar vrea sa construiasca deasupra fostelor jgheaburi o sala de concerte, de expozitie, punand insa o podea de sticla rezistenta, pentru ca vizitatorii sa poata admira creatiile artistice recente, dar sa vada si urmele trecutului. Au trecut ani (buni) de atunci si vad, mai rar in ultima vreme ce-i drept, cum e scoasa de la naftalina ideea relansarii mineritului. Mineritul se poate relansa, intr-adevar, cu conditia sa existe oameni cu mintea deschisa, care sunt in stare sa conceapa o strategie de dezvoltare.
Ce nu se poate la noi e deja sursa de venit la altii. Ma gandesc la salina Turda, transformata in 1992 in obiectiv turistic neconventional, care a atras intr-o singura zi (ce-i drept una de 1 mai, anul acesta) 13.390, iar a doua zi au fost 5.847. Adica vreo 20.000 de turisti intr-un singur weekend au trecut prin parcul tematic si central Spa, dupa ce au coborat cu liftul 120 de metri. Mi-i si groaza sa ma gandesc in cat timp vin in tot judetul nostru atatia oameni Stiu ca in mina de sare de la Slanic Prahova se antrenau atletii, pentru a respire aer incarcat cu sare si a-si spori calitatile sportive. Acolo a fost organizat si un concurs sportive, la o adancime de 200 de metri, urmarit de Usain Bolt.
Ce-i drept, nu in original, ci o copie a campionului, sculptata in sare. O sa fie oameni care spun ca noi nu avem mine de sare, dar nu pot fi decat cei care uita sau nu au stiut niciodata ca in minele de la Costiui au fost descoperite obiecte din epoca bronzului (conform Wikipedia). In zona sunt mentionate 29 de mine de sare, unele dintre ele functionale in 1896 . In 1967, aici au fost infiintate baile sarate, uitate dupa 1990. Am citit recent un material despre zone miniere transformate in locuri de petrecere a timpului liber.
Intr-o regiune miniera din Tara Galilor s-a facut, inca din 1951, cel mai mare parc de distractii subteran, care in 2015 a fost dedicat sporturilor extreme. Are trasee care se intind pe cinci kilometri, la o adancime de 375 de metri. Intr-o mina de sare din Polonia este un hotel si un centru de tratament pentru boli respiratorii, inclusa in patrimoniul UNESCO. O fosta mina de caolinit din Marea Britanie a fost transformata intr-un imens spatiu verde inchis, avand inclusiv plante specific padurilor tropicale.
La astea se adauga sali de expozitii si conferinte, sau spatiu de patinaj. pentru concerte, expozitii si patinaj. In alta mina din Anglia se fac salturi pe cea mai mare trambulina subterana din tara, cu jocuri de lumini si tot ce trebuie ca sa atraga oameni cu bani. Intr-o fosta cariera de calcar din Louisville, Kentucky, folosita in timpul razboiului rece ca adapost subteran, s-a deschis, la 30 de metri adancime, cel mai mare parc pentru iubitorii traseelor de mountain bike. Aici, pe o suprafata de peste 33.000 de metri patrati, cu 45 de trasee desfasurate pe mai bine de 19 km, au fost construite pentru iubitorii de mountain bike piste speciale, inclusiv pentru sarituri cu acest tip de biciclete.
Aici pot veni insa si alti patimasi ai sporturilor extreme, pe tot timpul anului, dat fiind faptul ca se pastreaza o temperatura constant, 10 grade Celsius, atat in timpul verii si in timpul iernii. Pana si ucrainenii ne-au luat-o inainte. La Donetsk exista Complexul de mine de sare Soledar, unde in subteran este un sanatoriu pentru cei cu probleme respiratorii, teren de fotbal, restaurant, cinematograf si alte obiective care pot scoate banii din buzunarul turistilor. Mineritul a fost o ramura industriala care a adus bani multi in Maramures. Mai avem inca mine, atata doar ca ele inghit acum bani, nu produc. Cu toate ca, dupa cum se vede, ar putea fi transformate in obiective turistice.
Sursa: Ioan Buda-Tetu